În timp ce RM importă 75 la sută din consumul naţional energetic şi produce, în partea dreaptă a Nistrului, doar 25 la sută din necesarul de energie, potenţialul tehnic eolian al RM aproape nu este utilizat. Aceasta, în plin secol 21 şi pe un continent unde energia eoliană de mult e o componentă strategică. Totodată, potrivit estimărilor, potenţialul tehnic eolian al RM este de 600-800 MW putere instalată. Adică, standardele europene în domeniu nu ar fi imposibil de atins…

Potenţialul tehnic presupune, înainte de toate, numărul de turbine eoliene ce ar putea fi instalate pentru ca acestea să producă energie electrică şi să fie conectate la reţea. Andrei Chiciuc, vicedirector al Centrului „Energie Plus” al Universităţii Tehnice din Moldova (UTM), ne-a spus că, în RM, prima turbină de acest fel ar putea fi instalată şi conectată la reţea într-un an şi jumătate, maximum doi. „Adică, din momentul modificării cadrului legal vizat, a Legii energiei regenerabile nr. 160 din 2007 şi a metodologiei de calcul a tarifului pentru energia electrică produsă din SER (Surse de Energii Regenerabile) din 2009”, ne explică Tatiana Lujanscaia, preşedinta Alianţei pentru Eficienţa Energetică şi Energie Regenerabilă.

Andrei Chiciuc, vicedirector al Centrului „Energie Plus” al Universităţii Tehnice din Moldova (UTM)

Se pare că, în ceea ce priveşte proiectul de modificare a legislaţiei ce ar facilita investiţiile în domeniul energiei regenerabile, există mai multe planuri şi iniţiative, cum ar fi modificarea strategiei energetice, elaborarea Planului naţional de acţiune pentru sursele de energie renovabilă şi modificarea metodologiei de calcul a tarifului pentru energia electrică, produsă din SER. „Dl Ilarion Popa, viceministru al Economiei, menţiona anterior că, înainte de toate, Legea energiei regenerabile ar trebui să fie modificată astfel, încât să fie create condiţii cât mai favorabile pentru promovarea SER. De fapt, nu am face decât să transpunem în practică Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Această directiva este, de fapt, „trăsura care indică unde bate vântul”, a menţionat Tatiana Lujanscaia.

Investitorii vin, dar totul rămâne la nivel de discuţii

Cât timp investitorii străini şi potenţialii investitori locali aşteaptă modificările legislative, specialiştii în domeniu ne spun că zonele favorabile pentru valorificarea potenţialului eolian ar fi regiunile de sud, sud-est şi centru ale RM. Mai mult, în pofida legislaţiei ambigue, la moment există şi doi investitori străini. „Astăzi, un MW instalat costă peste 1.500.000 de euro, sumă care depinde de turbină şi de alţi factori tehnici. Vorbim de sume extrem de importante pentru ţara noastră şi niciun investitor străin nu va investi de dragul moldovenilor”, ne-a spus Andrei Chiciuc.

Şi Tatiana Lujanscaia ne-a confirmat că există investitori străini care de-a lungul anilor şi-au arătat interesul pentru energia eoliană în RM, începând cu 2007 – când au fost adoptate Strategia energetică până în 2020 şi Legea energiei regenerabile – şi până în 2011, anul în care RM deţine preşedinţia Comunităţii Energetice. „Totul, însă, a rămas la nivel de discuţii. Chiar şi mult-aşteptata metodologie de calcul al tarifului, adoptată de către ANRE abia în 2009, n-a spart gheaţa”, spune preşedinta Alianţei pentru Eficienţa Energetică şi Energie Regenerabilă. Potrivit ei, pentru investitori există mai multe bariere de ordin juridic, financiar, comercial, tehnic, precum sunt conectarea la grilă, costurile de conectare ş.a. „Cea mai importantă barieră este însă cea financiară. Mecanismul de sprijin – tariful feed-in prevăzut de lege – urmează a fi apărat în baza metodologiei, post-factum, deci, după efectuarea investiţiilor. Vă imaginaţi să investiţi milioane de euro şi să nu fiţi siguri că îi veţi recupera?!. Deşi stabilit pentru o perioadă de 15 ani, tariful feed-in poate fi supus anual revizuirii, astfel punând în pericol orice planificare a afacerii”, adaugă ea.

„Avem asistenţă tehnică pentru elaborarea unui studiu privind implementarea tarifului feed-in şi sperăm că, până la sfârşit de an, acesta va fi finalizat şi vom putea purcede la amendarea legislaţiei”, a declarat anterior Ilarion Popa. Respectiv, specialiştii insistă ca tariful să fie fixat cât mai curând şi să nu fie revizuit anual, ci în funcţie de tehnologia aplicată, la perioade mai lungi, întrucât investitorul doreşte să vadă indicaţii clare de la autorităţi referitor la câtă energie va fi acceptată în grilă, la ce preţ, condiţiile de conectare – întrebări care, deocamdată, nu au răspuns.

Există, totuşi, vânt în Moldova!

Ion Sobor, directorul Centrului „Energie Plus” al UTM, ne spune că încă în anul 2000 au demarat lucrările pentru elaborarea atlasului eolian al RM şi că, în pofida greutăţilor financiare, au fost cumpărate trei sisteme de măsurare a vântului. Sobor este convins că există, totuşi, vânt în Moldova şi că datele furnizate de Serviciul Hidrometeorologic de Stat, care sunt făcute în baza evaluărilor la zece metri, nu corespund realităţii la evaluări de 50 şi 100 de metri. „Pe parcursul anilor, le-am spus în permanenţă atât autorităţilor, cât şi celor de la Academia de Ştiinţe că va veni timpul când vor bate la uşă investitorii şi prima întrebare a lor va fi: RM are atlas al vânturilor? Şi iată că a venit acest timp, iar acum un an a venit şi întrebarea… Iar răspunsul a fost „nu”, deoarece există numai o hartă a porţiunilor care le-am putut face. Abia anul acesta a fost acceptat un proiect de finanţare a echipamentului tehnic, fiind alocate 500 mii de lei, şi am reuşit să plătim deja o companie din SUA care produce stâlpi de măsurări de 60 metri. Am cumpărat doar un stâlp, costul acestuia fiind de până la 400 mii de lei, inclusiv transportul”, a explicat Ion Sobor.

Ion Sobor, directorul Centrului „Energie Plus” al UTM

Potrivit expertului, odată definitivat, acest atlas va arăta oamenilor că energia eoliană nu este doar teoretică, şi va ajuta ca fiecare primărie să ştie ce are în zona sa şi cum se planifică, la nivel de republică, economia pe cele trei regiuni ale ţării: nord, sud şi centru. „Din punct de vedere energetic, fiecare ar trebui să cunoască: domnule, dacă în regiunea mea este mai multă biomasă şi e mai convenabilă biomasa, vom dezvolta biomasa. Dar, dacă în regiunea mea sunt vânturi mai puternice, vom da prioritate acestora”, afirmă directorul Centrului Energie Plus.

Pe lângă faptul că această informaţie e necesară pentru agenţii economici şi potenţialii investitori, condiţiile de viteze medii ale vântului trebuie să corespundă cerinţelor înaintate de băncile care creditează astfel de proiecte. De regulă, o viteză medie de şase-opt metri pe secundă este un potenţial favorabil care poate fi utilizat, iar în republică există suficiente astfel de zone, care ar putea fi creditate de bănci.

Cine sunt potenţialii investitori?

În prezent, oficial, există doi investitori care s-au arătat interesaţi de potenţialul eolian al RM: Gas Natural Fenosa şi Summa. Gas Natural Fenosa, companie ce controlează 70% din piaţa distribuţiei de energie electrică din RM, analizează serios posibilitatea de a investi în instalaţii eoliene de la noi. „RM trebuie să aibă surse proprii de generare a energiei electrice”, a declarat pentru presă Ramon Linares, Directorul Departamentului corporativ de strategie pentru Europa şi Asia Gas Natural Fenosa, în cadrul unei întrevederi cu premierul Vlad Filat. Cea de-a doua companie – Summa, din Turcia – intenţionează să construiască un parc eolian de 75 MW în sudul RM. Potrivit specialiştilor în domeniu, reprezentaţii acestei structuri ar fi la etapa de fezabilitate, lansând acţiuni de monitorizare a vitezei vântului – monitorizare care, de regulă, necesită nu mai puţin de 12 luni.

Vom produce energie locală şi nu o vom importa

Atunci când este vorba de aspectele pozitive ale producerii energiei eoliene, toţi experţii din domeniu răspund la unison: producem energie locală, nu o cumpărăm de peste hotare şi investim în infrastructură şi siguranţa energetică. În plus, au de câştigat bugetele locale şi apar noi locuri de muncă. De altfel, în prezent, legislaţia RM obligă distribuitorii de energie electrică să cumpere toată energia regenerabilă produsă, însă apariţia centralelor eoliene ar diversifica producătorii de energie, în timp ce distribuitorii ar rămâne aceiaşi – Red Nord şi Gas Union Fenosa. „Unul dinte argumentele forte, atunci când se vorbeşte de energia eoliană, este avantajul ecologic incontestabil. Pentru noi însă e important şi aspectul tehnologic, întrucât ne vom conecta la o tehnologie modernă, investitorii străini vor aduce, sperăm, turbine de puterea minimă de 2-3 MW; vom avea posibilitate ca o nouă generaţie de ingineri în domeniul electrotehnic să se conecteze la această tehnologie”, ne spune Ion Sobor. Conform estimărilor, peste 70 de oameni vor obţine locuri noi şi permanente de muncă la trei-patru parcuri eoliene, la acestea adăugându-se locurile de muncă temporare din cadrul procesului de construcţie a acestor eoliene.

Dacă Smirnov se supără, deconectează, dacă se supără Putin – nu dă gaz…

Directorul Centrului „Energie Plus” al UTM ne atenţionează însă că trebuie să fim realişti şi… conştienţi şi de dezavantajele energiei eoliene. Primul dintre acestea ar fi costul extrem de mare al investiţiei iniţiale. Vorba e că centralele eoliene se construiesc foarte rapid – de la şapte până la 12 luni cel mult. Respectiv, în 12 luni, dacă e vorba de o centrală de 50 MW, bunăoară, investitorul trebuie să scoată din buzunar 75 milioane de euro. „Ulterior, investitorul va pune autorităţilor condiţia să-şi recupereze investiţia într-un termen rezonabil şi, în acest caz, energia va fi reglementată, nu liberalizată, întrucât tariful va fi stabilit de către ANRE – fie în baza metodologiei curente, fie cu unele modificări la care Ministerul Economiei a început să lucreze”. Potrivit aceloraşi experţi, legea e astfel formulată, încât după un an investitorul trebuie să meargă din nou la ANRE, după un nou tarif calculat, pe când în ţările europene este stabilit un tarif fix pentru minimum cinci ani.

Un alt dezavantaj ar ţine de faptul că investiţiile nu pot fi recuperate într-o perioadă scurtă de timp, de minimum opt-zece ani, pentru aceasta fiind nevoie de 10-15 ani. Dar investitorul oricum vrea să aibă anumite garanţii”, spune Ion Sobor. Şi pentru că investitorul trebuie să-şi recupereze banii, tariful la sigur se va recalcula şi el poate să fie chiar mai mare decât tariful actual. „De fapt, orice tip de centrală nou- construită pe bază de combustibil fosil ar produce energie scumpă – ceea ce vine astăzi de la Cuciurgan este ieftin din simplul motiv că toate investiţiile făcute cândva în această centrală au fost recuperate”, menţionează directorul Centrului „Energie Plus”. Dar tot el adaugă, hotărât: „Trebuie, însă, să ne stabilim priorităţile – vom rămâne mereu dependenţi de cineva? Că dacă mâine Smirnov se supără, ne deconectează, dacă mâine se supără Putin – nu dă gaz la Cuciurgan”. Nu e normal.

Biomasa e mai mult la nord şi energia eoliană mai mult la sud

Speranţa specialiştilor rezidă în faptul că Summa va construi prima centrală, iar după ei vor veni şi alţii. Dar, la prima etapă, puterea va fi undeva de 200-250 MW, din cauza că sistemul electroenergetic nu va putea absorbi mai multă energie.

„Dacă e să presupunem că vor fi 200 MW, aceasta înseamnă că importul din consumul actual se va micşora cu 12-14%. Ceea ce producem aici – la centralele electrice si la centrala hidro de la Costeşti – este foarte puţin. Prin urmare, dacă ar fi cele 200 MW de care vorbim, am produce, în total, 36-39% din consumul naţional energetic”, a estimat Ion Sobor. Ulterior, sunt şi alte tehnologii ce ar putea fi acoperite. Spre exemplu, biomasa e mai mult la nord şi energia eoliană mai mult la sud şi mai puţin la nord.

Lipsa viziunii ne costă

Pe finalul acestui subiect, vom cita dintre-o declaraţie a premierului Vlad Filat, făcută într-un interviu pentru TIMPUL şi în care susţinea că trebuie să avansăm categoric la capitolul energie renovabilă. „Acum doi ani, vorbeam de adoptarea strategiei vizavi de această energie, în mod special, mă refeream la energia eoliană. Avem şi analizele respective, precum că e suficient vânt industrial. Atunci mi se spunea că energia eoliană e una scumpă. Şi uitaţi-vă că am ajuns, în doi ani, ca energia eoliană să fie mai ieftină decât cea tradiţională. Deoarece, spre exemplu, un generator care acum doi ani costa două milioane de euro, acum costă 800 mii de euro. Tehnologiile avansează, iar lipsa viziunii ne costă. Noi trebuie să nu aruncăm banii în vânt, dar din vânt să facem bani. Să nu ne axăm şi să vorbim de dimineaţă până seară despre faptul că gazul este scump… De aceea, sper că până la sfârşitul anului vom avea primul proiect, o să vedem prima probă”, a declarat premierul.

Aşadar, şanse ca să transformăm energia vântului în lumină există. Contează să găsim bani şi să depunem efort pentru a ne apropia şi de acest model european.

¤ Energia eoliană este energia conţinută de forţa vântului ce bate pe suprafaţa pământului. Deoarece vântul va bate cât timp soarele va încălzi Pământul, aceasta e o sursă de energie regenerabilă, care în prezent este exploatată pentru a produce electricitate. Prin conectarea unui rotor la un generator electric, turbinele de vânt moderne transformă energia eoliană, ce învârte rotorul, în energie electrică
¤ Turbinele eoliene funcţionează pe acelaşi principiu ca şi morile de vânt din antichitate: palele unei elice adună energia cinetică a vântului pe care o transformă în electricitate prin intermediul unui generator. În UE, Germania are cea mai mare capacitate de producţie de energie eoliană – de 27.214 MW, conform datelor din 2010, urmată de Spania, cu 20.676 MW, Italia (5.797 MW) şi Franţa (5.660 MW)