În R. Moldova însă acest confort nu este pentru toţi, ci în special pentru locuitorii din oraşele mari. De ce nu avem bancomate şi în centrele raionale sau chiar la sat? Vom încerca să răspundem la aceasta şi la alte întrebări ce vizează activitatea bancomatelor împreună cu unii specialişti în domeniul cardurilor bancare.
Conform surselor din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei, în R. Moldova toate cele 15 bănci licenţiate au instalate bancomate, iar anul trecut numărul acestora era de 766. Potrivit expertului IDIS „Viitorul”, Corina Gaibu, dacă raportăm numărul de ATM-uri la cel al utilizatorilor de carduri, care este de circa 550 de mii, unui bancomat îi revin cam 700 de persoane. E mult sau puţin? Conform aceleiaşi surse, sunt rare cazurile în care se creează cozi la bancomate. „Totuşi numărul bancomatelor se va extinde, deoarece tendinţa băncilor comerciale este să se dezvolte, în special, băncile mici, cu capital străin. În condiţiile creşterii economice, numărul de operaţiuni va creşte şi, respectiv, va apărea necesitatea instalării unor noi terminale”, consideră Corina Gaibu.
Chiar şi aşa, Natalia B., profesoară din Chişinău, care foloseşte frecvent cardul, deoarece salariul îi este transferat doar pe card, spune că nu înţelege de ce în anumite regiuni bancomatele sunt concentrate unul lângă altul, iar în alte cazuri, poate căuta bancomatul băncii necesare „mult şi bine”.
Radu Pascaru, şef adjunct al Departamentului carduri din cadrul unei bănci din Chişinău, explică această distribuire a reţelei de bancomate în felul următor: „Bancomatele se instalează acolo unde există cerere, exprimată printr-un număr semnificativ de carduri emise de bancă în regiunea respectivă. Sau în locurile publice cu o activitate intensă a clienţilor, nu neapărat ai băncii noastre, dar şi ai unor bănci care nu au propriile bancomate. Totul este dictat de condiţiile cerere-ofertă”.
Potrivit lui Pascaru, un bancomat nu poate fi instalat oriunde. Trebuie să fie respectate anumite condiţii şi, pe lângă aceasta, să existe şi dorinţa proprietarului încăperii de a oferi spaţiu de închiriere pentru bancomat.
Oleg Malancuş, un alt reprezentant al Departamentului carduri bancare, susţine că, înainte de instalarea unui ATM, se efectuează un studiu al pieţei, pentru a stabili dacă există suficienţi potenţiali utilizatori. „De asemenea, avem contracte de parteneriat cu supermarketuri, hoteluri sau diferiţi agenţi economici şi, la solicitarea lor, montăm bancomatul în aceste locuri publice”.
Când vom avea bancomate în fiecare raion?
Se ştie că la Chişinău sunt concentrate mai multe ATM-uri, în timp ce în suburbii sau prin centrele raionale, în localităţile rurale acestea aproape că lipsesc. De ce reţeaua de bancomate din Moldova are o distribuire neproporţională pe teritoriul ţării? Aici, părerile specialiştilor sunt împărţite.
„Un bancomat nu este un echipament bancar prea ieftin. Acesta costă de la zece până la 20 de mii de dolari şi ar fi un mare lux să instalăm câte un astfel de aparat în toate centrele raioanele, iar apoi acesta să nu fie utilizat. Înainte de toate, orice bancă face un studiu, pentru a vedea ce venit i-ar putea aduce o asemenea acţiune. În majoritatea cazurilor, studiile demonstrează nerentabilitatea bancomatelor în centrele raionale sau la sate, deoarece nu sunt recuperate cheltuielile legate de costul bancomatului, transportarea, instalarea, montarea acestuia, plata pentru arenda liniei de telecomunicaţii etc., etc. Plus la aceasta, numai întreţinerea lunară a unui bancomat constituie 80-100 de dolari, dar la suma respectivă se mai adaugă cheltuielile pentru arendă, mentenanţă şi salariile inginerilor”, afirmă Oleg Malancuş.
De o altă părere este Radu Pascaru, care spune: „Politica băncii noastre este ca bancomatele să nu fie concentrate doar la Chişinău. Acoperim numărul de bancomate acolo unde există cererea reală din partea clienţilor pentru ele. Dispunem de cea mai mare reţea de bancomate din ţară şi avem cel puţin câte un bancomat în fiecare centru raional, inclusiv în zona transnistreană”.
Corina Gaibu consideră normal faptul ca cele mai multe bancomate să fie amplasate în capitală, deoarece „60 la sută din economia naţională este concentrată în Chişinău. Băncile tind să fie acolo unde dispun de un potenţial mai bun pentru dezvoltarea lor, în cazul R. Moldova, cu precădere în municipiile Chişinău şi Bălţi”.
Ai rămas fără card în faţa bancomatului?!
O problemă cu care se pot confrunta utilizatorii de carduri este capturarea cardului de către bancomat. Specialiştii au şi aici explicaţiile de rigoare. Sunt mai multe cauze pentru care cardul poare fi reţinut de către ATM. Una dintre ele ar fi că banca emitentă a pus sechestru pe card şi a „comandat” capturarea pe motiv că: deţinătorul de card fie nu şi-a întors datoriile, fie se află la data-limită a unui credit neachitat, sau cardul a fost compromis. Aceste date sunt fixate în sistem şi, la prima intervenţie, bancomatul capturează cardul. Există însă şi motive subiective când vă puteţi pomeni fără card în faţa bancomatului, de exemplu, neatenţia utilizatorului sau nerespectarea cerinţelor tehnice. După ce a fost efectuată tranzacţia, sunteţi avertizat, printr-un sunet şi printr-un mesaj pe ecran să luaţi cardul din bancomat. Însă, din neatenţie, clientul îl poate uita şi, peste 15-20 de secunde, bancomatul îl capturează. Nu sunt excluse nici motivele tehnice care ar putea apărea pe parcursul efectuării tranzacţiei.
Atenţie la escrocheriile cu carduri!
Specialiştii afirmă, de asemenea, că în ultimul timp se atestă o creştere a fraudelor cu cardurile bancare. „Fraudele migrează de la o ţară la alta. De aceea, băncile iau măsuri suplimentare de securitate, precum sistemul de alarmă monitorizat şi emit carduri cu microprocesor, care diminuează considerabil riscul de fraudă, iar bancomatele acceptă astfel de carduri fără nicio problemă”. Atenţie maximă şi la eventualele curse pe care vi le pot întinde criminalii. Aceştia acţionează atât prin intermediul unor grupări organizate, cât şi cu ajutorul unor persoane care au acces uşor la informaţia despre cartelele de credit, precum angajaţii de la agenţiile de credit, responsabilii de bagajele ce trec prin aeroporturi sau curierii poştali.
