Politică

Care este capcana psihologică pe care Putin o întinde poporului rus prin folosirea cuvântului „genocid” în privința Ucrainei

Pregătirile psihologice ale Rusiei pentru războiul cu Ucraina au loc de ani de zile. Însă tocmai au trecut de un nou prag, scrie analistul Ben Dubow într-un editorial CEPA.

<< „Ceea ce se întâmplă acum în Donbas vedem și știm bine”, a explicat Vladimir Putin într-o întâlnire virtuală din 10 decembrie cu Consiliul său prezidențial pentru drepturile omului, „acest lucru, desigur, amintește foarte mult de genocid”.

Acuzațiile de genocid nu trebuie făcute ușor, a continuat Putin, dar pentru publicul rus, astfel de declarații nu ar trebui să surprindă. Rusia și-a descris de mult timp dușmanii ca fiind capabili de orice crimă, iar războaiele anterioare instigate de Rusia au avut la bază pretenții false de distrugere națională. Cu presupusele victime, de data aceasta, alți ruși, Kremlinul începe să deschidă calea către invazia Ucrainei mai degrabă ca o necesitate umanitară decât ca o stratagemă politică agresivă.

În narațiunea rusă, țara se află în fața unui val nedorit de occidentalizare globală care mătură toate tradițiile, obiceiurile și suveranitatea locală. În urmărirea acestui scop, Occidentul este bucuros să dezinformeze, să destabilizare și să dezmembreze politicile și popoarele care-i stau în cale. Vârful de lance al acestei invazii este NATO, care urmărește mai presus de toate să încercuiască Rusia.

În 2006, când Georgia a început să cocheteze cu Alianța, Rusia a început să provoace sentimente anti-georgiene, ducând la deportarea în masă a imigranților georgieni. Acest lucru i-a pregătit pe ruși de declarația lui Putin din 2008, cum că Georgia a declanșat un genocid împotriva oseților, un grup etnic împărțit între Rusia și Georgia. Invadarea rusă a Georgiei care a urmat, un act menit să submineze occidentalizarea țării, a fost în schimb încadrată ca un act de eroism. Rata de popularitate a lui Putin a atins un maxim istoric.

Când protestele masive l-au forțat pe liderul ucrainean susținut de Kremlin, cinci ani mai târziu, aceleași amenințări de calamitate au pătruns în presa rusă. Protestatarii pro-occidentali erau numiți fasciști care îi idolatrizau pe naziști și voiau să subjuge poporul rus din Ucraina și să-i extermine cultura. Atât de ostili erau ucrainenii etnicilor ruși, susținea presa de stat, încât au crucificat un băiețel rus de trei ani. Rusia a pus mâna pe Crimeea și a declanșat o rebeliune în estul Ucrainei, pe care a sprijinit-o cu soldați și materiale. Rata de popularitate a lui Putin a depășit maximul anterior.

În ultimii șapte ani, mass-media rusă a difuzat un flux consistent de propagandă împotriva Ucrainei pentru a menține problema în mintea publicului. Ucraina a fost invadată alternativ de fasciști sau evrei, sau de fasciști și evrei care lucrau mână-n mână cu NATO.

Pe măsură ce luptele au escaladat între Ucraina și secesioniști în aprilie, Rusia a trimis zeci de mii de trupe la graniță. A dat înapoi, dar la scurt timp după aceea a acordat cetățenie unui număr de cinci sute de mii de etnici ruși din Donbas. În următoarele șase luni, Rusia a finalizat conducta Nord-Stream 2, SUA s-au retras din Afganistan – zguduind încrederea democrațiilor occidentale – și prețurile gazelor au crescut, toate acestea au slăbit influența occidentală și au întărit poziția Rusiei. Putin a publicat un tratat divagant, respingând pretenția Ucrainei de suveranitate istorică și prezentând Donbasul drept inima tradițională a patriei ancestrale ruse. Dmitri Medvedev a publicat o scrisoare deschisă în care îl batjocorea pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, comparând alianța sa cu naționaliștii ucraineni cu un evreu care servește SS.

Cu trupele ruse care acum se înmulțesc din nou cu zeci de mii la granițele Ucrainei, poporul rus este pregătit din punct de vedere psihologic pentru război. Alexei Chepa, un proeminent legiuitor, a declarat: „Există o distrugere fățișă a poporului nostru”. Un expert militar de la televiziunea de stat a meditat asupra a ceea ce trebuie să se întâmple în continuare: „Cred că acesta este un argument juridic puternic pentru orice acțiune a Federației Ruse, inclusiv acțiunea militară, pentru a opri acest genocid”.

Aceasta nu este doar propagandă, există riscuri reale aici. Acuzațiile imaginare de distrugere națională iminentă pot constitui justificarea unei barbarii autentice: „Tinerii Turci” credeau că neloialitatea armeană va aduce trupele țarului la porțile Istanbulului. Puterea Hutu și-a convins adepții că forțele tutsi îi vor ucide pe hutu. Iar în urma acuzațiilor rusești de genocid privind oseții, oseții au purtat o campanie de epurare etnică împotriva georgienilor.

Când a vorbit pentru el însuși, Putin și-a ales cuvintele cu grijă, fără a folosi (destul de) apăsat cuvântul genocid. Dar propagandiștii săi au pus deja bazele: în cazul în care Rusia decide să invadeze, în mod clar pentru un avantaj geopolitic, mulți ruși vor crede că este o decizie umanitară.>>

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *