Mă întorc de la o vânătoare de licurici din Codrii de aramă. Căpriorii întârziați pe la amante se întorc acasă cu coarnele îmbobocite, căprioarele își scoală odraslele, lupii fac prima ședință de sumar. Stelele se preling pe cer ca ceasurile lui Dally. Miroase a veșnicie amestecată cu flori de magnolie. Șoferul, împătimit de politică, ascultă la radio o emisiune de dezbateri politice. Trag și eu cu urechea. O aud pe Natalia Morari de la televiziunea cu kappa zicând: „Asta trebuie să fie cartea de masă a noastră”. Ce să mai însemne și asta – cartea de masă?! Parcă e spus românește, dar nu înțeleg. Liniștea nopții mă ajută să mă concentrez: aha, e vorba de cartea de căpătâi, probabil. Cartea de masă e o calchiere urâtă din rusă (nastolnaia kniga). Noaptea îşi flutură drapelele cu miros de vulpi măritate, iar eu mă gândesc (şi nu mă răzgândesc că la o televiziune cu kappa calchierile din rusă sunt o carte de vizită. Tot la această televiziune şi tot într-o noapte când întunericul îşi topea seul pe tigaia orizontului am auzit altă monstruozitate lingvistică: partidele de pe eşichierul de stânga! O biată tablă de şah, dacă ar şti ce nu ştiu aceşti asasini ai sensurilor derivate ale cuvintelor limbii române! Câmpia de după parbrizul maşinii musteşte de sensuri figurate, ciocârlii somnoroase cu DEX-ul în cioc se înalţă spre ceruri, invocând iertare pentru cei păcătoşi. Limba română e în perikol – e târâtă, zi de zi, în publik, pe eşafod, de nişte… Aş putea spune de către cine, dar mă tem să nu zic şi eu ca un vajnic analist seral – inclusiv şi…
Apără-ne, Doamne, frumuseţile şi dă viaţă lungă licuricilor din Codrii de aramă, să am ce vâna în nopţile cu miros de busuioc şi lumânare ce-şi topeşte fiinţa pe eşichierul orizontului în formă de sfeşnic solemn.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
