Perspectivă observației acide, încercarea de a aborda problemele existențiale prin prisma ironiei sarcastice permit scriitorului să surprindă spectacolul vieții în toată complexitatea lui. Probabil, un singur roman îl întrece ca număr de cititori în Basarabia pe „Singur în faţa dragostei”. Şi acel roman e semnat tot de Aureliu Busuioc. E „Unchiul din Paris”.
Totul începe de la acel: „L-am întâlnit, recunosc, într-un restaurant. De fapt, n-are importanţă unde l-am întâlnit, pentru că l-aş fi întâlnit neapărat, îl căutam, iar locul nu are nicio semnificaţie".
Aşa apare, la 1966, printre tovarăşii vania, ion soltâşi, tanchişti şi partizani, „un bărbat sub 30 de ani, probabil înalt, de o frumuseţe rară. Una dintre acele frumuseţi pe lângă care treci fără să le observi imediat, dar de care nu te poţi rupe, odată observându-le.
Trăsături precise, viguroase şi aproape clasice dădeau feţei lui o expresivitate uluitoare (…) de o frumuseţe virilă". Era firesc să-l cheme Radu. Radu Negrescu. într-un roman de dragoste.
Era un nume complet anormal printre slavicii, iurii ş.a.m.d. din viaţa reală de atunci. Radu Negrescu făcea lucruri fireşti pentru oameni. Se îndrăgostea. Dar nu până în pânzele albe. Lucra. Dar nu până la epuizare. Discuta. Dar nu îl înflăcăra viitorul luminos. Trăia ca un om firesc. într-o societate violată de politic şi de social.
Lectură plăcută!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
