În 2014 se vor împlini 300 de ani de când Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei (1714), scria (citez din memorie): moldovenii sunt leneşi la carte. Din păcate, observaţia lui e actuală şi azi. E ca un fatalism: moldovenii nu se trag la carte. Chiar şi cei cu diplomă, tot nu se trag la carte. Cu timpul uită ce au învăţat, se dezvaţă. Devin inculţi, analfabeţi. Nu citesc nimic. N-au o carte în casă. Dacă au una, o pun pe oala de chişleag. Sau o folosesc ca hârtie igienică la closet. Fie Shakespeare, Cervantes, Eminescu, Balzac, Tolstoi…, pentru ei cartea e numai hârtie. Atât.
Paradoxal, dar azi, în statul acesta făcut de Ribbentrop şi Molotov, analfabet în proporţie de 60 la sută, se tipăresc o grămadă de cărţi. Orice nulitate cu bani „scrie” o carte despre sine şi ai săi, plină de fotografii cu paharul în mână, de pe la nunţi şi cumetrii. De, trebuie să cunoască posteritatea că a existat şi unul Vasile, să zicem. Exact ca în Revizorul lui Gogol: Bobcinski îl roagă pe Hlestakov să-i spună țarului că în gubernia cutare trăieşte şi unul Bobcinski.
Poftim, un exemplu de (ne)cărturărie crasă la moldoveni, acum, în secolul XXI. De mai mult timp mă urmăreşte ideea scrierii unui dicţionar enciclopedic întitulat Prezenţe româneşti în istoria, ştiinţa şi cultura rusă. E o idee/protest împotriva grandomaniei, aroganţei, şovinismului, rasismului rusesc, de care m-am lovit în toţi anii tinereţii, când propaganda sovietică încerca să mă convingă că ruşii sunt un popor deosebit, superior celorlalte popoare, că lor le aparţin toate invenţiile din lume, că dânşii respiră cel mai curat aer, beau cea mai curată apă, mănâncă cea mai bună hrană, sunt cei mai frumoşi, cei mai viteji, vorbesc cea mai frumoasă limbă, etc., etc. Ocupantul ne spunea în faţă: говорите на человеческом языке (Vorbiţi într-o limbă omenească).
Mă întrebam: oare neamul nostru românesc chiar să nu aibă nicio valoare? Cu timpul, am aflat că nu suntem cu nimic mai prejos ca alte popoare. Ba avem o importantă contribuţie chiar la istoria, ştiinţa şi cultura rusă. Prezint doar câteva exemple edificatoare: boierul Iacob Rogojină din Iaşi l-a dăruit ţarului rus pe Hanibal, străbunicul lui Puşkin; ardeleanul Vasile Tanu e bunicul lui Gogol; Nicolai Milescu Spătaru a fost învăţătorul, prietenul, confidentul şi ambasadorul în China al lui Petru I; Ilia Ilici Mecinikov, Laureat al Premiului Nobel în biologie, e strănepotul de la frate a lui Milescu-Spătaru; bunicul lui Mecinikov, Ivan Mecinikov, era principalul purtător de sabie al Curţii Împărăteşti, tatăl lui Ilia Ilici Mecinikov, Ilia Ivanovici era șeful Gărzii Împărăteşti; Sfântul Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Haliciului şi a toată Rusia, este considerat părintele teologiei ortodoxe moderne; de ai noştri au fost Dimitrie şi Antioh Cantemir; laureatul Premiului Nobel în fizică, Petru Leonidovici Capiţa şi fiul său, academicianul Serghei Petrovici Capiţa; compozitorul Serghei Rahmaninov, descendent din neamul lui Ştefan cel Mare; academicienii Zelinski (chimist), Eugeniu Grebenicov (matematician), Aurel Cojocaru (biolog), decorat cu Medalia „Alfred Nobel” al Academiei Ruse; Negrescu, primul preşedinte al primei Dume de Stat Ruse; Purişkevici, unul din cei mai mari reacţionari şi capi ai sutelor negre din Rusia; Haso, ministrul Învăţământului din Rusia Ţaristă; arhitectul sovietic Şciusev, ruda poetului Alexandru Donici; Marinescu, căpitanul submarinului sovietic, care a scufundat cel mai mare vapor militar german, duşmanul personal al lui Hitler; revoluţionarii bolşevici Serghei Lazo, Mihail Frunze, Grigore Kotovski, Iachir şi multe alte personalităţi care ar putea constitui un dicţionar enciclopedic de aur. Să ne mândrim în faţa ruşilor şi nu numai. De altfel, în Dicţionarul Enciclopedic al RSSM, publicat în 1989, putem găsi şi alte personalităţi de la noi care au intrat în istoria Rusiei.
Proiectul meu a găsit o totală susţinere în persoana dlui Vlad Plahotniuc, cunoscut politician şi om de afaceri. Mai mult, domnia sa a propus ca lucrarea dată să fie tradusă concomitent în limbile rusă şi engleză. „Domnule Strâmbeanu, prezentaţi manuscrisul. E o idee nobilă. Plătesc oricât pentru realizarea ei. Vreau ca toţi să afle cine suntem şi ce am făcut pentru Rusia de-a lungul istoriei”, a adăugat dl Vlad Plahotniuc.
Înaripat de acest răspuns, am început să caut savanţi din toate domeniile cu care să realizez proiectul dat. Aici însă m-am lovit de afirmaţia lui Cantemir: moldovenii sunt leneşi la carte. Toţi cei pe care i-am abordat mi-au cerut mai întâi bani. Pentru ce bani, îi întrebam? Prezentaţi „marfa”. Copiaţi biografia lui Capiţa, să zicem, din surse deja existente şi primeşti o mie lei pentru fiecare pagină. Cei de la Academie mi-au cerut ca preşedintele Gheorghe Duca să figureze alături de subsemnatul, fiind coautor al proiectului dat, „pentru mai multă greutate”, deşi acesta nu ştie nici cu spatele de ideea mea. Eu le-am răspuns că dl Duca poate să scrie articolul introductiv sau, ca chimist de profesie, să scrie un articol despre marele chimist Zelinski. Alţi doi istorici cu funcţii importante mi-au cerut „să le pun în mână mai întâi suma de bani – un milion de lei -, apoi se vor apuca de scris”. De parcă la bazar întâi plăteşti pentru cireşe, aştepţi să se coacă, apoi le mănânci. De parcă milionul de lei e la mine în buzunar, nu în contabilitatea dlui Plahotniuc, cu care autorii trebuie să încheie un contract de colaborare.
Au trecut doi ani şi dicţionarul enciclopedic nu a putut fi editat. Subsemnatul însă rămâne optimist. Va fi editat!
Profit de ocazie şi îi rog pe cititorii ziarului TIMPUL să-mi trimită nume ale unor mari personalităţi de ale noastre care au contribuit la istoria, ştiinţa şi cultura rusă. Să scrie, dacă pot, despre ele, dar nu mai mult de 3 pagini. Adresa mea electronică: strambeanua@mail.md sau Chişinău, str. Valea Crucii 2/1, ap. 79. Tel. dom. 022 590475. Mob. 069768892.
Andrei Strâmbeanu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
