Cât costă Stalin la Chişinău

În societatea declarată „de consum”, marile personalităţi şi-au aflat locul deopotrivă pe rafturile istoriei şi pe cele ale magazinelor şi pieţelor. Imaginea impunătoare a lui Ştefan cel Mare, fizionomia rigidă a lui Lenin sau carura terifiantă a imperialistului Stalin – toate reprezintă nişte epoci demult apuse, care însă îşi găsesc admiratori şi, mai ales, clientelă până în vremurile noastre. Astfel, după ce rolul şi impactul lor a fost „evaluat” de istorici, unii s-au gândit să-i reevalueze, apreciindu-i cu 250, 300 sau chiar 450 de lei, în funcţie de materialul din care au fost turnaţi. Toate aceste vestigii istorice le găsiţi oricând la „Pole ciudes” – aşa au botezat orăşenii piaţa de tablouri şi obiecte de artizanat, improvizată în centrul capitalei.

Ştefan cel Mare şi panglica Sfântului Gheorghe, cele mai căutate

Doamna Eugenia „face comerţ” cu suvenire de vreo 27 de ani. În acest răstimp, ea a vândut mii de piese şi a cunoscut numeroşi clienţi, ceea ce îi permite să se considere o expertă în materie de gusturi şi preferinţe ale „cumpărătorilor de amintiri”. Pe rafturile din spatele ei sunt expuse spre comercializare tot felul de „obiecte de artă”, majoritatea reprezentând însă veritabile kitch-uri. În pofida acestui fapt, potenţialii cumpărători nu ezită să treacă pragul magazinului din centrul Chişinăului, la care lucrează Eugenia.

De la prosoape brodate, drapelul naţional, vase de lut, diverse statuete, portrete, insigne şi steaguri sovietice, până la busturile celor mai marcante şi controversate personalităţi istorice – toate sunt expuse aici laolaltă, iar Ştefan cel Mare îşi aşteaptă cumpărătorii stând cuminte alături de Stalin şi Lenin. Deşi iniţial cam rezervată, vânzătoarea s-a încumetat totuşi să ne spună că în topul preferinţelor moldovenilor se află bustul marelui domnitor Ştefan cel Mare şi, paradoxal, în ultimul timp – panglica Sfântului Gheorghe. Bustul lui Ştefan este procurat, de regulă, de administraţia şcolilor, de diverse instituţii de stat, întreprinderi, pentru oficii. În schimb, Lenin şi Stalin sunt căutaţi mai mult de către turiştii străini, printre aceştia figurând italieni, francezi sau americani. „Chiar şi dacă se întâmplă ca moldovenii să procure busturile lui Lenin şi Stalin sau diverse obiecte ce marchează perioada sovietică, ei le iau pentru a le trimite în străinătate. Probabil, la solicitarea cuiva sau pentru a le face cadou”, ne explică femeia. Ea recunoaşte că, periodic, printre vizitatorii magazinului se găsesc şi din acei care îi reproşează faptul că aici se vând obiecte reprezentând simbolurile sovietice, sau că bustul lui Ştefan cel Mare stă prea aproape de conducătorii sovietici de tristă faimă, departe de a fi prieteni ai poporului român. Dar… „Comerţul e comerţ, se justifică femeia, ce îmi aduce patronul – asta vând, iar el aduce ceea ce îi cer clienţii”.

„Îl vând pe Lenin şi-mi plătesc facturile…”

Ies din magazinul de la parterul Primăriei şi trecând de Sala cu Orgă, la doar câteva zeci de metri, ajung la celebra „Pole ciudes” („Câmpia minunilor”). Aici, mă apropii de Serghei Sobcenko, care-mi atrage atenţia prin colecţia absolut impunătoare, ca număr, de suvenire sovietice. Busturi ale lui Lenin şi Stalin, portrete, sacouri, şepci, insigne, ploşti, curele, catarame cu seceră şi ciocan, diferite cărţi şi broşuri – toate au fost adunate cu migală încă de pe timpul când era student. Pe cele câteva tarabe, omul a instalat în miniatură epoca URSS cu întreaga suită de personaje din bronz ale fostului imperiu.

E mândru de reuşita sa şi nu se stinghereşte să vorbească, mai ales dacă are atâtea cuvinte de laudă faţă de bravii lui eroi. Îşi potriveşte bine şapca cu steluţă roşie pe cap şi se pune pe depănat amintiri din „epoca de aur”… „De ce să-mi fie ruşine să spun că au făcut ceva bun pentru noi, dacă pe timpurile acelea chiar am trăit bine? Învăţământul era gratuit, medicina – la fel, ca să nu mai vorbesc de preţurile accesibile tuturor. Pe atunci toate lucrurile erau puse la punct, în timp ce azi trăim într-un haos continuu”, continuă el, precizând că idolii şi „amuletele sovietice” scoase la vânzare fac parte din propria sa colecţie de artă, iar el este „nevoit să renunţe” la ea din motive financiare. „Dacă colegii mei optau să-şi cheltuiască banii într-un bar, eu preferam să investesc în obiectele pe care le vedeţi aici. Şi se pare că nu le-am adunat în zadar. Astăzi, cu ele îmi pot acoperi anumite cheltuieli”, ni se confesează rusul Serghei, precizând: „Cumpărători sunt destui. Chiar zilele trecute au fost nişte turişti americani, care au procurat statuete cu Lenin şi Stalin. De altfel, străinii sunt cei mai interesaţi de ele”, remarcă omul şi ne asigură că figurinele, turnate calitativ, îşi merită cu prisosinţă cei 450 de lei.

Ştefan – mai în faţă, ca să nu se supere unii…

În aceeaşi piaţă de lângă Orgă, Valentina Sergheeva, soţia unui meşter popular, vinde obiecte de artizanat: linguri, jucării din lemn şi figurine din paie – toate în stil naţional. În mijlocul acestora stau solemn… busturile lui Stalin şi Lenin. E prezent şi Ştefan cel Mare şi, chiar dacă figura acestuia nu e la fel de masivă ca şi a „colegilor săi de raft”, acesta e amplasat ceva mai în faţă. Într-o parte găsim aşezate cu grijă mai multe insigne cu chipul lui Lenin şi nu numai, toate formând parcă un tablou gata pentru a fi procurat. Unele dintre aceste insigne se vând şi la bucată, cu 20 de lei per cap. Cele mai scumpe obiecte sunt însă busturile din lemn, care valorează 200 şi 250 de lei. Femeia spune că acestea sunt foarte întrebate de către clienţii străini.

„Important e că se cumpără”, spune vânzătoarea. „Mie personal, Lenin şi Stalin nu mi-au făcut nimic rău”, se justifică ea, precizând că bustul lui Ştefan cel Mare l-a pus mai în faţă la cererea unui client care a mustrat-o pentru această aranjare nepotrivită. Deşi, pe parcursul celor două ore cât am stat de vorbă cu „vânzătorii de amintiri”, nu am întâlnit niciun cumpărător de artă sovietică, am ţinut totuşi să aflăm părerea unor trecători despre cât de rezonabil e să vinzi sau să achiziţionezi astfel de vestigii ale istoriei recente.

„Stalin, cu nimic mai bun decât Hitler”

Victoria Saranciuc, medic, după ce a vizitat târgul, mi-a spus că i se pare incorect ca trecutul să fie evocat astfel. Şi, indiferent de rentabilitatea acestor personaje istorice, locul lor e la muzeu. „Trecutul ar trebui să rămână în trecut, iar datoria noastră e să privim în viitor. Atâta timp cât vom trăi cu nostalgia trecutului, nu vom avea niciodată un viitor european”, e convinsă Victoria. Şi inginerul Nicu Cheptene, grăbindu-se spre troleibuzul din staţie, mi-a spus că nu ar cumpăra nicicând obiecte ce simbolizează comunismul. „Acestea ar trebui chiar interzise, aşa ca şi cele fasciste. Stalin nu este cu nimic mai bun decât Hitler. Şi, în general nu înţeleg de ce fascismul a fost condamnat, iar comunismul încă mai aşteaptă?”, s-a întrebat retoric Nicu.

Este întrebarea retorică pe care ne-am putea-o adresa cu toţii, căci tare mi-e teamă că abundenţa de Lenini şi Stalini din inima Chişinăului nu e un simplu tribut adus „societăţii de consum”, ci o dovadă a faptului că „suvenirele” – cu titlu de amintiri, nu de obiecte – încă mai bântuie minţile moldovenilor..