Este cunoscut faptul că în Federaţia Rusă puterea sovietică a fost blamată. De prin 2004, ruşii nu mai sărbătoresc ziua de 7 noiembrie. La noi însă, îndrumaţi de capitalistul-comunist Vladimir Voronin, mulţi alolingvi continuă să sărbătorească ziua fostei URSS, un stat astăzi inexistent. Interesant, dacă s-ar afla în Rusia, tot ar sărbători ziua de 7 noiembrie?
Din păcate, şi unii moldoveni sunt influenţaţi de această nostalgie după trecut. Trebuie să recunoaştem că maşina propagandistică a făcut mutaţii periculoase în mentalitatea noastră. Cum poate să-ţi pară rău că a dispărut dictatura proletariatului, despre care însuşi Lenin a declarat la Congresul al XI-lea al partidului bolşevicilor că „dictatura proletariatului este o putere teroristă”? Puterea sovietică înseamnă şi războiul civil din 1918-1921 din Rusia, care a luat cu sine peste cinci milioane de vieţi omeneşti; şi lipsa democraţiei, timp de 74 de ani, în URSS, adică nerespectarea drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv a pluralismului politic, libertăţii cuvântului, alegerilor democratice, separaţiei puterii în stat. Puterea sovietică e şi teroarea roşie din anii ’30 ai secolului trecut, când zeci de milioane de cetăţeni au fost exterminaţi în Gulag, în închisori şi exil. Pentru basarabeni, acest calvar a început odată cu 28 iunie 1940. De ce uităm că foametea organizată din anii 1946-1947 ne-a luat peste 300 de mii de cetăţeni?
Deportarea multor popoare (ceceni, inguşi, nemţi de pe Volga, tătari din Crimeea etc.), iarăşi, este „opera” puterii sovietice. Înăbuşirea speranţelor de libertate în 1953 în RDG, în 1956 în Ungaria, în 1968 în Cehoslovacia, războaiele din zeci de state din Africa, America Latină, Asia de Sud-Est (Sudan, Somalia, Angola, Nicaragua, Cambogia etc.), de asemenea, sunt legate de puterea sovietică. În aceste conflicte au murit mii şi mii de cetăţeni sovietici care „îşi îndeplineau datoria internaţionalistă”. La fel, politica de deznaţionalizare, în special a românilor basarabeni. Puterea sovietică se asociază în memoria noastră cu deficitul total existent în URSS. Ca să procuri un autoturism, trebuia să stai la rând 10-15 ani. Ca să primeşti un apartament, era nevoie să aştepţi 15-20 şi chiar 25 de ani şi să îndeplineşti anumite condiţii. Produsele alimentare în foarte multe regiuni se dădeau pe cartelă, iar acolo unde se mai găseau, stăteai la coadă ore în şir ca să cumperi. În schimb, tancuri şi rachete se produceau foarte multe. La începutul anilor ’80 se lansase ideea că URSS este în stare să distrugă SUA de circa 19 ori (parcă o dată nu era suficient!). Mihail Gorbaciov a menţionat că URSS cheltuia pentru înarmare până la 75% din bugetul anual naţional. De unde mai puteau să rămână bani şi pentru alimente?!
Desigur, cea mai mare crimă a puterii sovietice a fost stalinismul, parte componentă a regimului totalitar comunist. Nu întâmplător, după 1989, majoritatea statelor europene care au evadat din acest sistem au condamnat comunismul, punându-l în acelaşi rând cu fascismul. E timpul să o facem şi noi.
Lista „performanţelor” puterii sovietice poate fi continuată la infinit, dar oare aceste exemple nu sunt suficiente pentru a ne vindeca de nostalgie şi a nu ne mai închina la monumentele sovietice? E timpul să facem distincţie între adevăr şi minciună. Acest monument trebuie dus în cimitirul comunismului – la „Moldexpo”. Nu putem să educăm o generaţie nouă cu însemnele şi lozincile puterii sovietice.
Leonid Adarii
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
