Mai ales că se pot supăra şi turcii. Iată, deci, de ce le sugerăm celor patru lideri să-şi muşte limbile şi să-i roage pe experţii din oraşul de pe ape, nici mai mult, nici mai puţin decât să dumirească poporul moldovenesc şi să-l lumineze cam ce ar însemna sintagma evidenţiată din recomandarea: „Dizolvarea Parlamentului este diametral opusă stabilităţii politice, dar în cazul eşecului alegerii şefului de stat, preşedintele interimar va fi nevoit să dizolve Parlamentul”. Ce taină să ascundă „dizolvarea Parlamentului” care „este diametral opusă stabilităţii politice”, această sintagmă-teoremă juridică în premieră pe care liderii de la Chişinău au savurat-o în Scrisoarea Comisiei de la Veneţia? Să fie neapărat explicată, astfel ca moldovenii şi favoriţii lor proeuropeni, atunci când va veni momentul crucial, să poată alege cu inima curată: ori dizolvarea Parlamentului, ori stabilitatea politică. Desigur că cineva îmi poate reproşa că fac speculaţii pe propoziţii scoase din context. Dar oare experţii de la Veneţia nu au făcut deducţii pe baza unei Constituţii trunchiate pe care ne-o mai şi recomandă ca lege fundamentală pentru ani înainte?
Însă este interesant să aflăm cum se va comporta UE faţa de o R. Moldova în care situaţia social-politică, în orice moment, ar putea deveni „diametral opusă” sau chiar absolut „diametral opusă” şi s-ar putea încununa cu un Voronin revenit în frunte şi cu ambasadori ai statelor UE expulzaţi şi trimişi la…Veneţia sau în altă parte, aşa precum s-a mai întâmplat.
Ce va întreprinde UE în situaţia în care şi Filat, şi Ghimpu, şi Lupu, şi Urecheanu se vor conforma noilor sugestii ale „partenerilor europeni”? Pentru că partenerii europeni nu pot să nu ştie că reformele economice, sociale şi democratice pe care le-a lansat noua guvernare au creat în R. Moldova o situaţie cam „co-ibilă”, dacă e să-l cităm pe un fost ministru autohton: o parte din populaţie parcă ar saluta cu jumătate de gură aceste începuturi, care ne apropie de standardele europene, iar o altă parte parcă ar înjura cu toată gura şi din toţi bojocii ceea ce face Alianţa pentru Integrare Europeană.
De unde să ştim noi că, dacă nu modificăm Constituţia şi nu ne alegem în actuala legislatură şeful statului, anticipatele vor aduce la putere mai mulţi democraţi proeuropeni? Şi, la urma urmei, de ce se crede că ar fi un lucru extrem de grav dacă la vară actualul Parlament ar instaura în R. Moldova stabilitatea pentru viitorii patru ani prin metoda pe care au propus-o liderii AIE?
Ce se va produce chiar atât de straşnic în R. Moldova: va fi instaurat un regim antidemocratic, o juntă, o tiranie; vor deveni nişte satrapi şi bolşevici Filat, Lupu, Ghimpu sau Urecheanu? S-o lăsăm mai moale. Pentru că, dacă e să vorbim serios, unicul abuz, provocat de varianta de la Chişinău pentru deblocarea crizei constituţionale, ar consta doar în încălcarea unei anumite etici politice şi în niciun caz a drepturilor oamenilor moldoveni de a-şi oferi o perioadă de linişte care, după opt ani de experiment comunist, să le ofere şansa de a se încadra în familia popoarelor europene.
Cum ar trebui să procedeze acum Alianţa pentru Integrare Europeană? În opinia noastră, ea are la dispoziţie numai două variante: a) ori să meargă pe calea modificării doar a acelor articole care vor debloca criza constituţională şi să ignore recomandările Comisiei de la Veneţia, b) ori să respecte recomandările Comisiei de la Veneţia, însă cu o singură şi obligatorie condiţie garantată de partenerii europeni de la Bruxelles – ca până la alegerile parlamentare anticipate moldovenii să beneficieze de regimul preferenţial de vize.
Or, nimeni nu mai crede astăzi că 3,5 milioane de moldoveni ar putea destabiliza situaţia demografică din UE. Mai ales că nu va fi unica decizie politică a partenerilor noştri europeni în raport cu un partener „ne european” care nu şi-a făcut toate temele pentru acasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
