După ce zece ani a dezvoltat trei întreprinderi în raionul Slobozia, afacerile i-au fost preluate într-o singură zi. Cazul lui Eriomenco demonstrează încă o dată că autoritățile Republicii Moldova nu pot să-și apere cetățenii, dimpotrivă, ajută forțele de regiunea transnistreană să-i persecute.

Vitalie Eriomenco, originar din Vadul lui Vodă, a ajuns să lucreze în regiunea transnistreană în anul 2000, la invitația omului de afaceri Victor Petriman, prieten de familie, care conducea atunci compania agricolă RUSTAS din raionul Slobozia. Timp de cinci ani, Eriomenco a pus pe roate și a dezvoltat Fabrica de apă minerală și băuturi răcoritoare „RUSTAS-AQUA”. Apoi, în 2006, la propunerea autorităților locale, cei doi parteneri au cumpărat la un preț simbolic combinatul de pâine din Slobozia, având obligațiunea de a achita toate datoriile uzinei acumulate și de a păstra peste 300 locuri de muncă. Eriomenco a devenit directorul combinatului și a repornit procesul de producție a pâinii, creând o secție de patiserie și una de paste făinoase. Un an mai târziu, în vecinătatea combinatului de pâine a fost creată fabrica de bere VITAVIT. Cu excepția combinatului de pâine, celelalte companii aduceau profituri mari, și toate erau printre cei mai mari plătitori de impozite în raionul Slobozia.

Filat interzice comercializarea pâinii din Slobozia

Ca să poată vinde producția și pe malul drept al Nistrului, toate trei întreprinderi au perfectat actele și avizele la instituțiile de stat din R. Moldova. Pe 1 iunie 2010, combinatul de pâine din Slobozia a început să-și comercializeze produsele în magazinele din raioanele Ștefan-Vodă, Căușeni și Anenii Noi. Prețul pâinii aduse din Slobozia era de 2,2 lei-2,6 lei, cu mult mai mic decât cel propus de brutăriile locale, deoarece resursele energetice erau mai ieftine în regiunea transnistreană. La magazine se formau cozi. Pe 24 septembrie 2010 însă, șase concurenți din raioanele Căușeni și Ștefan-Vodă au adresat o plângere catre prim-ministru în care au acuzat Combinatul din Slobozia de încălcarea legislației, condiții antisanitare și monopolizarea pieței. O lună mai târziu, premierul Vlad Filat a dat indicații, în cadrul unei ședințe, de a nu admite comercializarea pâinii din Slobozia. La solicitarea Centrului Anticorupție (CCCA), Moldova Standard retrage certificatele de conformitate eliberate anterior, ca, la scurt timp, să-și schimbe decizia, fiind avertizată de chemare în judecată pentru abuz. La fel, CCCA solicită Serviciului Vamal interzicerea introducerii „produselor necalitative” pe teritoriul R. Moldova, iar din 29 octombrie mașinile combinatului sunt oprite la vamă și întoarse înapoi. Explicațiile pe care le primeau șoferii era că ar fi o indicație de la Chișinău, chiar dacă toate actele erau în regulă. Încălcările invocate de CCCA era faptul că marfa nu era însoțită de informații în limba de stat și că producția nu ar corespunde standardelor naționale. Pe de altă parte, într-o notă a Ministrului Sănătății semnată de vice-ministrul Octavian Grama se constată lipsa unor încălcări și că probele de pâine prevalate corespund cerințelor în vigoare. Combinatul de pâine din Slobozia a chemat în judecată Biroul Vamal Bender și a cerut anularea interdicției de transportare a produselor sale pe teritoriul Republicii Moldova. Pe 8 aprilie 2011, Curtea de Apel Bender îi dă câștig de cauză întreprinderii.

Un milițian preia afacerile cu pâine, apă și bere

În aprilie 2011, Vitalie Eriomenco era deja după gratii. În dimineața zilei de 29 martie 2011, el a fost reținut de ofițerii așa-numitei direcții de luptă împotriva infracțiunilor economice și corupției (UBOPiK) și dus la izolatorul ministerului de interne din Tiraspol. În aceeași zi, Eriomenco a fost forțat să renunțe la funcția de director al celor trei întreprinderi, iar în locul său a fost „numit” Constantin Roiman, un deputat din Tiraspol și colaborator al miliției fiscale din republica moldovenească nistreană de pe timpul lui Smirnov. Anchetatorul A. Constantinov a declarat în judecată că decizia de a convoca de urgență adunările generale la toate trei întreprinderi cu unica întrebare pusă pe ordinea de zi – schimbarea directorului, a fost făcută chiar la propunerea lui Eriomenco, deoarece el și-ar fi dat seama că va sta la pușcărie ani grei și, pentru a nu aduce daune întreprinderilor, a hotărât să transmită postul lui Roiman. Adunările au avut loc în biroul anchetatorului în prezența mai multor milițieni. Toată averea lui Eriomenco a fost confiscată, iar familia sa cu doi copii minori a ajuns pe drumuri. După multiple interpelări către conducerea MAI RMN de a confirma desfășurarea adunărilor generale a întreprinderilor în izolatorul de detenție, conducerea UBOPiK a comunicat avocaților că desfășurarea ședinței acționarilor RUSTAS-AQUA, VITAVIT și combinatului de pâine din Slobozia nu a fost înregistrată niciodată.

Impus să-și sape groapa pe malul Nistrului

Principalul capăt de acuzare împotriva lui Eriomenco a fost faptul că el ar fi prejudiciat întreprinderile cu peste 1,5 milione de dolari. Acuzatorul era nimeni altul decât partenerul său de afaceri, prietenul de familie, Victor Petriman. Fără a i se aduce dovezi confirmative de escrocherie, judecata merge pe cale acuzatore, pentru a-l deposeda pe Eriomenco de cotele-părți în întreprinderi. „A treia zi, după ce a fost reținut, el a fost scos în afara orașului înspre râul Nistru și i-a fost înscenată execuția. I s-a dat hârlețul să-și sape groapa și s-au tras câteva focuri în aer cu scopul ca să spună unde-s banii pe care i-a furat”, ne-a spus sora sa, Ala Gherman, precizând că și părinții au fost amenințați la telefon că fiul lor nu va ieși viu din închisoare. Vitalie Eriomenco a fost ținut in izolator fără hrană și apa, fără dreptul de a primi colete cu haine, mâncare sau leacuri. El a fost ținut în închisorile din Tiraspol și Hlinaia. Atât părinților, cât și rudelor le este interzis să-l viziteze. În cei doi ani și jumate de detenție, Vitalie Eriomenco a avut grave probleme de sănătate, iar medicamentele trimise nu ajung decât parțial la el. „Cu noile autorități din regiune e complicat să comunicăm, mai ales după cazul lui Ilie Cazacu. Nici nu vor să audă de noi. Deși declară că starea deținutului e bună, ne dăm seama de ce boli suferă el doar după medicamentele care ne solicită câteodată. Am semnalat că Eriomenco are tensiune, insuficiență respiratorie și alte boli cronice”, a menționat Ludmila Popovici, directorul centrului „Memoria”. Nu sunt luate în seamă nici demersurile OSCE-ului pentru a-i oferi o examinare de medici experți.

MAI, în cârdășie cu forțele transnistrene

Rudele lui Eriomenco au fost consternate să afle că forțele de ordine din Tiraspol dețin toate datele lor confidențiale, inclusiv adresele de domiciliu, telefoanele, informații despre proprietăți etc. Acestea au fost obținute de așa-zisul șef provizoriu al UBOPiK, Andrei Mijinschi, din Tiraspol, de la șeful Direcției generale servicii operative al MAI RM, G. Tretiacov. Familia Eriomenco a dat în judecată ministerul, fiind convinsă că s-a expus unui risc enorm. În aprilie 2013, Judecătoria Centru a constatat, că MAI a încălcat legea cu privire la protecția datelor personale și a obligat instituția să plătească despăgubiri în valoare de 32 mii lei. Dar nici în prezent, MAI nu recunoaște că a acționat ilegal și a depus recurs la Curtea de Apel Chișinău care urmează a fi examinat la data de 15.10.2013.
 
În 2011, Republica Moldova și Rusia a fost acționată la CEDO pentru tratament inuman al lui Vitalie Eriomenco în închisorile din Transnistria. Rudele au făcut zeci de apeluri către conducerea statului RM și sunt extrem de revoltate că cei responsabili de la guvern nu acționează pe toate căile posibile de a-l elibera și readuce pe Vitalie în sânul familiei.