Între Chișinău și Lvov sunt circa 600 de kilometri. De obicei, autocarul moldovenesc ajunge aproape gol la destinație, pentru că o bună parte din pasageri coboară la Truskaveț, un oraș balnear popular printre persoanele de vârsta a treia. Anunțul că plec într-o deplasare în Ucraina trezește o ușoară îngrijorare în ochii prietenilor. „Acolo doar îi război!”. Îi îndemn să-și imagineze harta țării vecine, să puncteze zona conflictului la hotar cu Rusia, apoi amplasarea orașului Lvov, aproape de Polonia, ca să înțeleagă ușor că pericolul e departe. Lvov-ul mă întâlnește cu o ploaie torențială. Cobor la gară și, pe un drum pavat cu bolovani, mă îndrept cu harta în mână spre Universitatea Națională „Ivan Franko”, unde urma să-și desfășoare lucrările, în perioada 4-6 septembrie, Congresul Cultural al Parteneriatului Estic. Orașul își descoperă străzile înguste străbătute de tramvaie. Pe unele panouri publicitare zâmbesc eroii care luptă pe frontul de est. La un moment dat, răsare în toată splendoarea Catedrala greco-catolică „Sf. Olha și Elizabeta”. Este doar una din construcțiile grandioase care împodobesc orașul vechi. Casele negustorești de cândva, bisericile, muzeele și blocurile de locuit construite sub influența arhitecturii germane și italiene înscriu Lvovul în lista celor mai frumoase orașe din Ucraina. E de notat că circa 50% din monumentele de arhitectură din țara vecină sunt concentrate anume în Lvov, un loc unde, de-a lungul secolelor, s-au intersectat mai multe grupuri etnice. Devine evident că aici discuțiile despre cultură au baze solide.
Oamenii pot foace donații în stradă pentru militarii din estul Ucrainei
Cultura are o funcție tămăduitoare
Pentru prima dată am regretat că nu pot să mă dublez. Congresul Cultural al Parteneriatului Estic a fost completat de o serie de concerte la care au evoluat colective muzicale din Ucraina, Polonia, Belarus, Germania și Georgia. Plus expoziții și proiecții de filme. Dimineața se discută despre cultură, iar seara cultura se consumă. Peste 70 de experți și 500 de participanți, din 17 state, s-au întâlnit într-un singur loc pentru a dezbate, în cadrul a cinci panouri de discuție, despre valorile europene, managementul cultural, artă, mass-media, cenzură și diplomația culturii. Unele discuții aveau loc în același timp, toate erau interesante, încât era și mai greu să faci o alegere. Cum poate cultura să ofere soluții în condiții de criză? E o întrebare bună, nu doar pentru Ucraina, unde războiul a schimbat viețile oamenilor, dar și pentru Europa, care se confruntă cu un flux de refugiați fără precedent. „Trăim în timpul marilor amenințări și al evenimentelor zguduitoare. Ocupație, război, propagandă totală. Cultura în timpul crizei are o funcție regeneratoare, tămăduitoare, ce are menirea să ne încurajeze să trăim și să iubim. Pentru tătarii din Crimeea, ocupația peninsulei nu este doar o ocupație teritorială, dar și ocupația identității. Cultura are misiunea de a păstra poporul nostru”, a declara activistul și co-autorul proiectului „Krîm Sos”, Alim Aliev. Mulți participanți au fost de acord cu faptul că, în mod normal, cultura trebuie să aibă aceeași misiunea și pe timp de criză, și pe timp de normalitate: stabilirea unui dialog între oameni, înțelegerea timpurilor în care trăim. „Dacă este o criză provocată de factori externi, atunci cultura trebuie să ajute oamenii să înțeleagă evenimentele și să stabilească o cale de dialog, iar dacă e vorba de o criză internă, adică o criză a culturii, atunci misiunea ei este de a identifica această criză, chiar dacă nu se vede la prima vedere”, a fost de părere muzicianul ucrainean Ostap Kostiuk.
Instalația „Selecția” al sculptorul ucrainean Mihail Barabaș
Politici culturale fără politică
Republica Moldova a fost reprezentată la congres de secretarul de stat al Ministerul Culturii, Andrei Chistol, care a luat parte la discuțiile despre implicare statului în susținerea instituțiilor culturale. O întrebare pusă pe tapet de participanți era cum pot fi elaborate și aplicate politici culturale fără implicarea partidelor. Exemplul Poloniei poate fi util. „Am început să vorbim despre acest concept în 2008, chiar dacă orice discuție se ciocnea de problema banilor. Lucrurile au început totuși să se schimbe. Noi oferim autorităților locale o viziune și posibilități de a ajuta oamenii să producă evenimente culturale. Le arătăm cum pot folosi banii”, explica activistul și expertul în politici culturale polonez Artur Celinski. Reprezentantul Moldovei a identificat mai multe probleme care fac dificilă aplicarea Strategiei Culturii adoptată la noi în 2012: comunicarea ineficientă între ministere, lipsa experților în managementul cultural, probleme de dialog între Ministerul Culturii și societate. „Noi recomandăm instituțiilor culturale din Moldova să facă parte din ONG-uri și să acceseze surse de finanțare, iar Ministerul Culturii le oferă platformă de discuții”, a spus Andrei Chistol. Până la urmă, eu oricum rămân cu impresia că instituțiile culturale din afara capitalei noastre sunt ca și moarte.
Universitatea Națională „I.Franko” din Lvov
Plec din Lvov cu regretul că nu am apuc să văd tot ce mi-aș dori. Orașul își ascunde clădirile într-o plasă de ploaie tomnatică. Chișinăul e altfel. Totuși, văd pe o stradă cum oamenii din provincie vând de pe trotuar găini, fructe și brânză și îmi dau seama – cele două orașe prin asta se aseamănă.
Mihail Saakașvili, guvernatorul regiunii Odesa:
„Lupta cu corupția ține de tradiții, de cultura statului. Politicienii au două soluții: 1) nu fac reforme și își pierd popularitate 2) fac reforme și pierd popularitatea. Important e să nu vă temeți”.
