Ce cărți citesc funcționarii noștri? Marina Radvan citește Gabriel Garcia Marquez, iar primarul de Călărași este admiratorul lui Paulo Coelho

Valeriu Munteanu, ministrul Mediului, PL

Momentan citesc „Steve Jobs. Biografia autorizată”, semnată de Walter Isaacson, mai am 100 de pagini. Este o carte foarte bună. Mai am, desigur, și vreo 5-6 cărți de psihologie a maselor, însă din cărțile mai puțin specializate pot menționa „Cinci milenii de manipulare” de Bogdan Teodorescu, profesor bucureștean și „Istoria prin ochii diplomatului” de ambasadorul Mircea Malița, în colaborare cu profesorul Dan Dungaciu. Iar la desert să fie „Din calidor” de Paul Goma.

Ion Ceban, consilier PSRM, Consiliul Municipal Chişinău

Recent am recitit „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov. A doua este „Poveștile” (n.r. „Simple povești”) de Rudyard Kipling și recent am început cartea semnată de Dorian Furtună „Homo Aggressivus”. Din școală obișnuiesc să citesc câte 7-8 cărți concomitent. Citesc și în rusă, și în engleză, precum și-n limba de stat. Obișnuiesc să recitesc ce am citit din adolescență, cum ar fi Bulgakov. Citesc și literatură pentru copii, deoarece am doi copii mici. Foarte des le citesc seara. Dacă e vorba de cartea lui Dorian Furtună, e ceva mai nou pentru noi, pentru publicul din Republica Moldova.

Nicolae Melnic, primarul orașului Călărași, PD

Ultima carte pe care am citit-o este „Al cincilea munte” de Paulo Coelho. Ea arată cum e viața la noi, în țară și-n lume. E o carte filozofică. Acțiunea are loc acum foarte mulți ani. Nimic nu s-a schimbat de atunci – oamenii au rămas lacomi și războinici. Prefer cărțile filozofice. În ele găsesc un refugiu, ținând cont de situația din țară. Am citit vreo 15 cărți de Paulo Coelho: „Manuscrisul” (n.r. „Manuscrisul găsit la Accra”), „Alchimistul” etc.

Valeriu Ceapă, primarul orașului Florești, „Partidul Nostru”

Am citit Codul Muncii, Codul Electoral, Legea despre administrația publică locală, Legea despre societatea pe acțiuni… Aceste lecturi mă ajută, deoarece nu pot să mă mintă cei care vor să mă amăgească, cunosc legile. Ca să lucrezi în primărie, trebuie să cunoști despre administrația publică locală. Avem o societate pe acțiuni care a făcut cum a vrut și trebuie să o aducem în cadrul legii. Citeam detective (n.r. „romane polițiste”), dar acum nu am timp pentru literatură artistică, pentru romane.

Vitalie Gărgăun, primarului orașului Leova, PD

Ultima carte pe care am citit-o se numește „Ghidul alesului local”. Mă conduc de ea, deoarece sunt multe întrebări care parvin pe parcursul activității. Acolo sunt sursele profesionale, legislația în vigoare. Acum navighez pe Internet. Am citit cărți integral înainte de a deveni primar. Mi-aș dori să citesc mai mult, dar nu am timp. Mai mult mă axez pe literatura profesională, cum ar fi Planul strategic al orașului Leova pentru anii 2015-2020, tot este o carte destul de voluminoasă, cu indicatori. Recent, am citit și manualul despre deșeurile menajere în localități. Acolo sunt mai multe instrucțiuni, mai multe exemple, iar noi avem foarte mult gunoi, de aceea căutăm soluții cum să valorificăm deșeurile, să „scoatem bani din gunoi”.

Alexandru Botnari, primarul orașului Hâncești, PD

Dacă e să fiu sincer, anul acesta nu am citit nimic. Ultima carte citită a fost una scrisă de autorul Primacov despre toate schimbările ce au avut loc după destrămarea Uniunii Sovietice, despre strategii și geopolitică. Acum nici nu-mi ajunge timp pentru lectură. Sunt încărcat la maximum cu întrebări și probleme. Când o să cadă zăpada, poate o să citim ceva. Anul acesta e foarte încărcat cu Academia de Administrare și teza de licență, și alegerile locale care au fost…

Monica Babuc, ministrul Culturii, PD

Citesc de mai multe ori în paralel mai multe cărți. Nu e ușor să croiești timp pentru lectură și atunci îți dorești să apuci mai mult. Printre ultimele cărți pe care le-am citit este lucrarea academicianului istoric Ioan Aurel Pop, „Istoria, adevărul și miturile”. Această carte este de fapt o recenzie la mai multe concepții lansate de un alt istoric român, Lucian Boia. Este o lectură absolut incitantă și excepțional de bine expusă, ca și concept, ca argumentare și într-un fel, consună cu mai multe viziuni ale mele asupra istoriei.

Trebuie să recunosc că mi se oferă deseori cărți, motiv pentru care le sunt foarte recunoscătoare autorilor și acest lucru mă mobilizează să fac niște lecturi dintre cele mai proaspăt apărute. Iată una dintre ele este monografia istoricului Victor Țvircun, „Viața și destinul lui Dimitrie Cantemir”. Istoricul și diplomatul Țvircun este unul dintre cei mai distinși cantemirologi (cred că nu o să greșesc să spun) din lume, pentru că și-a consacrat destul timp din viața lui studierii vieții marelui nostru domnitor. Faptul că a stat foarte mult în Turcia, în calitate de diplomat, l-a ajutat probabil să cunoască nu numai mediul, ci și izvoarele scrise din această țară, pe care Dimitrie Cantemir a consacrat-o și în lucrările sale ulterioare. Domnitorul nostru a fost autorul sistemului de note muzicale, un reprezentant absolut strălucit al secolului luminilor prin „Descriptio moldaviae”, prin „Istoria ieroglifică” și alte lucrări ale sale.

A treia carte e una de poezie, recent lansată de Andrei Țurcanu – „Zăpezi în august”. Surprinzător de frumoasă poezie, profundă și filozofică! „Zăpezi în august” m-a impresionat printr-un stil elevat și o filozofie aparte prin care acest poet știe să-și scrie poezia. A fost pentru mine o revelație.

Marina Radvan, deputat PSRM

(răspuns în limba rusă) Încerc în fiecare zi să citesc măcar câteva pagini dintr-o carte interesantă. Din păcate, nu întotdeauna îmi reușește să aloc lecturii timp suficient. Cu toate acestea, mi se pare că în acest secol al dezvoltării tehnologiilor internaționale, nu avem voie să uităm cărțile. Din cele citite în ultima vreme, aș vrea să subliniez cele mai interesante trei lucrări. Cartea pe care o citesc acum se numește „Doctrina șocului” scrisă de jurnalista canadiană Naomi Klein. Lucrarea descrie economiile diferitor țări și legăturile dintre acestea pe arena geopolitică. A doua carte care m-a impresionat a fost scrisă de Gabriel Garcia Marquez. Romanul se intitulează „Un veac de singurătate”. E o lucrare specifică, dar e în stare să atingă sufletul oricărui cititor. În ea se vorbește despre istoria unei familii în care fiecare membru a trecut prin proba singurătății. Ne ciocnim cu singurătatea foarte des, în pofida ritmului accelerat al vieții, în pofida faptului că suntem înconjurați de o mulțime de oameni. Eu cred că tocmai singurătatea este una dintre maladiile secolului XXI. Ultima carte pe care aș vrea să o menționez este „Plânsul lui Nietzsche”. Nu vreau să vă spun în ce constă cartea, dar vă sfătuiesc să o citiți, în speranța că nu vă va lăsa indiferenți.

P.S: Am contactat mai mulți funcționari ai Partidului Liberal Democrat, însă nu am reușit să obținem vreun răspuns.