Ce este dispus să facă Putin dacă pierde pe front? Cele mai negre scenarii pentru care se pregătesc oficialii și experții occidentali

Aliații occidentali ai Kievului analizează posibilele strategii ale Kremlinului, care includ terorizarea civililor ucraineni sau perturbarea infrastructurii critice europene, precum și continuarea amenințărilor cu armele nucleare, cu scopul de a câștiga timp și de a evita o înfrângere dureroasă a forțelor ruse pe câmpul de luptă, scriu Politico, New York Times și Libertatea.

Pe măsură ce Vladimir Putin pierde războiul de pe front, din Ucraina, el apelează la planuri tot mai radicale, în relația cu Kievul și cu aliații occidentali ai acestuia.

Președintele rus îi terorizează pe ucrainenii din orașele aflate la mare distanță de liniile de front – prin atacurile cu rachete care au lovit ținte civile, începând de luni, când a avut loc atacul masiv asupra mai multor orașe.

În același timp, el este suspectat că a ordonat sabotarea conductelor de gaz către Europa – deși Moscova a negat repetat acest lucru.

Și, cel mai înspăimântător, amenință Ucraina și Occidentul cu războiul nuclear. Toate acestea doar în decurs de câteva săptămâni.

Acum ,liderii occidentali încearcă acum să se pregătească pentru orice ar putea face în continuare liderul de la Kremlin, care devine tot mai imprevizibil, scrie Politico.

De asemenea, ei se tem că Rusia va pune în aplicare variante și mai radicale ale planurilor: că va lansa alte atacuri asupra instalațiilor energetice ale Ucrainei, că va încerca să perturbe infrastructura energetică a UE și că va amenința în continuare cu armele nucleare.

Scopul, spun analiștii și oficialii, este de a epuiza răbdarea și resursele occidentale. În esență, de a face un joc pe termen lung, în speranța că fisurile din alianța occidentală se vor mări, înainte de un eșec major pe câmpul de luptă.

„Forțele rusești vor fi înfrânte pe câmpul de luptă”, a asigurat Ben Hodges, fost comandant al armatei americane din Europa, citat de sursa citată. „Ucrainenii au obținut un impuls ireversibil”, a adăugat acesta.

Prin urmare, oficialii occidentali discută acum despre cum să împiedice orice strategie a lui Putin, cum să protejeze Ucraina și infrastructura strategică europeană, dar și cum să îl descurajeze pe președintele Rusiei să lanseze un atac nuclear.

„În calitate de aliați”, a declarat ministra olandeză a apărării Kajsa Ollongren pentru Politico, „trebuie să ne păstrăm calmul și să nu lăsăm ca retorica sa inacceptabilă să ne dicteze răspunsul”.

„NATO”, a spus ea, „este pregătită pentru orice scenariu”.

Terorizarea civililor ucraineni

Luni dimineață, rachetele rusești au lovit centrul Kievului în timpul orei de vârf – după câteva luni în care capitala fusese scutită de atacurile Moscovei.

Atacurile cu rachete, a declarat un diplomat de rang înalt din Europa Centrală, au fost o „răzbunare pentru pod” – o referire la atacul din weekend asupra podului care leagă Crimeea ocupată de Rusia.

Însă unii experți se tem că loviturile de luni dezvăluie o strategie mai amplă. Bombardamentele au lovit și alte orașe ucrainene, iar asaltul a continuat, la o intensitate mai mică, și marți.

Ținta, au declarat oficialii ucraineni, par să fie instalațiile energetice, care au devenit într-adevăr parțial nefuncționale în mai multe orașe. Cu iarna care se apropie, astfel de utilități sunt vitale.

Scopul Rusiei, a scris pe Twitter ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba, este de a crea „condiții insuportabile pentru civili”.

Analiștii se întreabă acum ce ar putea urma.

Heinrich Brauss, fost secretar general adjunct al NATO, care a fost anterior general-locotenent în armata germană, a declarat că este îngrijorat de faptul că noul comandant numit de Putin la conducerea ofensivei din Ucraina, Serghei Surovikin, este considerat „absolut brutal” și „nu-i pasă de populația civilă și de infrastructura civilă”.

În Occident, oficialii au cerut impunerea de noi sancțiuni împotriva Rusiei și livrarea de sisteme de apărare antiaeriană Ucrainei.

Miercuri, un astfel de sistem trimis de Germania ajunsese deja în Ucraina, iar Ucraina urmează să primească două sisteme naționale avansate de rachete sol-aer, fabricate în SUA, până în noiembrie.

Președintele SUA, Joe Biden și-a reînnoit propria promisiune de a oferi țării „sisteme avansate de apărare antiaeriană”, fără a detalia.

Dar în timp ce Kievul urmează să primească mai multe sisteme americane în viitor, rămâne neclar ce alt ajutor poate accesa pe termen scurt și cine îl va furniza.

„Europa nu dispune de această capacitate”, a declarat Brauss, fostul oficial german și NATO, cu referire la investițiile relativ mici în apărarea antiaeriană făcute pe continent după Războiul Rece.

Ucraina, a spus el, are nevoie de sisteme capabile să acopere o întreagă regiune împotriva atacurilor cu rachete de croazieră și balistice – dar această capacitate este „dificilă” din punct de vedere militar și „foarte costisitoare”.

Și chiar și atunci când va dispune de mai multe sisteme, liderii Ucrainei vor trebui să stabilească prioritățile în privința orașelor, zonelor și instalațiilor pe care să le protejeze.

Din punct de vedere tehnic, a adăugat Brauss, este aproape „imposibil să protejezi întreaga” Ucraină.

Istoria arată că bombardarea orașelor nu își atinge scopul dorit

Ucrainenii au dat de înțeles că atacurile de luni nu le vor reduce determinarea de a rezista invaziei.

Istoria este de partea lor. Chiar dacă a generat suferință și pierderi, bombardarea metodică a centrelor civile, în cursul altor războaie din trecut, s-a dovedit a fi mai degrabă un argument pentru mobilizare și pentru rezistență, decât pentru descurajare, scrie New York Times.

De la bombardarea Londrei de către Germania nazistă în cel de-Al Doilea Război Mondial, aproape fiecare război major a fost marcat de atacuri similare. Țelul a fost aproape întotdeauna același: constrângerea liderilor țării vizate să reducă efortul de război sau să ceară pacea.

De obicei, se urmărește atingerea acestui obiectiv prin distrugerea orașelor și prin terorizarea populației țării. Dar această tactică a eșuat în mod repetat, și nu numai în Al Doilea Război Mondial.

Americanii au descoperit acest lucru în Războiul din Coreea, când bombardarea Phenianului nu a făcut decât să consolideze decizia Nordului de a rezista.

Un deceniu mai târziu, au încercat din nou acest lucru în Vietnam. Dar un raport intern al Pentagonului a concluzionat că atacarea orașului Hanoi, capitala nord-vietnameză, a fost „o eroare colosală de judecată”.

Iranul și Irakul și-au atacat reciproc capitalele în timpul conflictului din anii 80, pentru a încerca să forțeze o capitulare.

În schimb, ambele națiuni au fost mobilizate de faptul că au văzut bombele căzând în cartierele civile, lucru care a contribuit la prelungirea războiului până la aproape un deceniu, scrie New York Times.

Sabotarea infrastructurii europene

În ceea ce privește Occidentul, este puțin probabil ca Rusia să provoace direct un aliat NATO, dar Kremlinul ar putea fi dispus să întreprindă acțiuni de sabotaj care să dea peste cap viața oamenilor.

Această îngrijorare a survenit după exploziile care au avut loc la gazoductele submarine Nord Stream, care leagă Rusia de Europa – un sabotaj pe care unele țări europene l-au pus pe seama Kremlinului. Rusia a negat acest lucru, iar Vladimir Putin a declarat miercuri că de pe urma acestui incident ar avea de profitat SUA, Polonia și Ucraina.

În weekend, cineva a tăiat cablurile care asigură circulația trenurilor din Germania, dând peste cap circulația feroviară. S-a vorbit intens, deși fără dovezi, despre un alt sabotaj.

Oficialii europeni au început, prin urmare, să se îngrijoreze.

„Avem multe conducte, de petrol și gaze, avem cabluri de date”, a declarat premierul leton Krišjānis Kariņš, citat de Politico.

„Trebuie pur și simplu să înțelegem mai bine care ar putea fi vulnerabilitățile”, a spus el, „și apoi să consolidăm apărarea infrastructurii noastre potențial vulnerabile”.

NATO a recunoscut la începutul acestui an, într-un document strategic actualizat, că astfel de „atacuri hibride” ar putea deveni suficient de grave pentru a declanșa clauza articolului 5 al alianței militare, care prevede că un atac militar asupra unui aliat este un atac asupra tuturor.

Marți, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că, în urma exploziilor care au lovit Nord Stream, alianța și-a „dublat” prezența în Marea Baltică și în Marea Nordului și că aliații „sporesc securitatea în jurul instalațiilor cheie”.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor din ultimii ani de a spori „reziliența” în cadrul NATO, experții și oficialii recunosc că rețelele de infrastructură din Europa sunt atât de vaste – și adesea deținute de companii private – încât opțiunile guvernelor sunt limitate.

Autoritățile naționale pot crește numărul de patrule, pe uscat și pe mare, dar nu pot monitoriza totul. Apoi, există, de asemenea, amenințarea cibernetică, care adaugă o altă dimensiune complicată problemei.

„Este foarte dificil” să se evalueze în avans unde și cum ar putea avea loc un atac și să se adopte măsuri de protecție, a declarat Brauss.

„În general”, a adăugat el, „toți suntem vulnerabili”.

În căutarea timpului necesar În timp ce Putin pare să ridice miza conflictului, experții au spus că, de asemenea, președintele rus încearcă probabil să câștige timp, sperând că vremea rece va schimba dinamica conflictului și că Occidentul va obosi în cele din urmă să înarmeze și să finanțeze Ucraina.

„Putin a trecut de la abordarea «cum câștig?» la «cum evit să pierd?»”, a declarat Mark Galeotti, istoric specializat în istoria Rusiei și membru asociat senior la Royal United Services Institute.

El a numit abordarea liderului rus „răbdare strategică”.

Decizia lui Putin de a înrola câteva sute de mii de noi ruși în luptă face parte din această stratagemă, au susținut experții. „Întregul scop este de a oferi trupuri pentru a câștiga timp”, a declarat Hodges, fostul comandant american.

Liderii occidentali sunt conștienți de faptul că Putin mizează pe oboseala războiului și pe prețurile ridicate la energie pentru a reduce interesul publicului în susținerea Ucrainei.

Drept răspuns, în capitalele occidentale există sentimentul că aliații Ucrainei trebuie să își dezvolte propria strategie pe termen lung și să îl considere în continuare pe Putin – în ciuda eșecurilor – o amenințare vitală.

„Problema”, potrivit unui diplomat de rang înalt din Europa de Vest, „este că el este încă puternic, sau are la dispoziție capacități solide. Răspunsul nostru la impredictibilitate nu poate fi decât predictibilitatea. Este ceea ce am asigurat în ultimele luni”, a spus acesta.

Observatorii politicii Rusiei au avertizat, de asemenea, că jocul pe termen lung al Moscovei – fie sub Putin, fie sub un posibil regim viitor – poate merge mult dincolo de Ucraina.

Rusia are o istorie lungă în alimentarea tulburărilor din străinătate, cu un accent deosebit pe fostele țări sovietice de la marginea estică a UE.

„Cred că trebuie să fim pregătiți pentru noi escaladări”, a declarat Daniel S. Hamilton, un fost oficial american care este în prezent senior fellow la Institutul de Politică Externă SAIS.

Guvernele occidentale, a susținut el recent, trebuie să fie pregătite pentru o situație instabilă în estul Europei.

Apocalipsa nucleară Existentă este, în continuare, și amenințarea lui Putin cu perspectiva unui război nuclear.

Specialiștii avertizează însă că armele nucleare rămân opțiunea cea mai puțin probabilă pentru Moscova, fie că este vorba de o bombă nucleară tactică cu putere mai limitată, de o bombă nucleară testată deasupra apei ca o demonstrație de forță sau de un atac nuclear total.

„Evident, ne concentrăm pe aluziile privind utilizarea armelor nucleare”, a declarat Galeotti. „Cred că suntem foarte departe de așa ceva, dacă se va întâmpla vreodată”, a subliniat el, potrivit Politico.

O analiză recentă a Institutului International pentru Studii Strategice un reputat think-tank britanic, a ajuns de asemenea la concluzia că este improbabil ca Rusia să folosească armele nucleare.

„Temerile legate de folosirea armelor nucleare rusești sunt mult exagerate. Probabil că nu suntem mai aproape de acest pas decât eram la sfârșitul lunii februarie, în ciuda îngrijorărilor exprimate de președintele american Joe Biden în declarațiile sale din 6 octombrie”, a concluzionat analiza lui William Alberque, director pentru Strategie, Tehnologie și pentru Controlul Armelor.

În schimb, retorica nucleară, potrivit oficialilor și experților, oferă o tactică de intimidare menită să sperie atât populația din interiorul Ucrainei, cât și pe cea din țările NATO care sprijină Kievul.

Liderii occidentali au adoptat o dublă abordare – să nu lase retorica nucleară să dicteze politica Ucrainei și, în același timp, să avertizeze Moscova cu privire la consecințele dezastruoase pe care le-ar avea orice acțiune nucleară.

„Dacă Rusia poate amenința cu arme nucleare pentru a-și asigura un teritoriu pe care l-a cucerit temporar, atunci suntem cu toții – oricare dintre noi – supuși șantajului”, a declarat Kariņš, premierul leton.

„Deci ce urmează? Putin mută trupele rusești în Moldova și amenință cu un atac nuclear dacă cineva face ceva în privința asta? Și apoi, probabil, poate merge din ce în ce mai departe”, a spus acesta.

Consensul este că Washingtonul trebuie să preia inițiativa de a-l descuraja pe Putin și de a-l convinge să nu încalce tabuul nuclear, stabilind exact cum va răspunde.

Țări importante precum China și India, care ajută la menținerea economiei Rusiei pe linia de plutire, ar putea juca, de asemenea, un rol.

Un atac nuclear ar șoca în mod inevitabil un sistem internațional și o economie globală deja zguduită, lucru pe care chiar și aliații Rusiei ar dori să îl evite.

Până în prezent, oficialii americani au rămas în mod deliberat vagi în ceea ce privește planul lor de răspuns, indicând că Washingtonul a comunicat în privat oficialilor ruși modul în care gândește. Se așteaptă ca reacția americană să nu implice propriul arsenal nuclear, dar cu siguranță va fi severă.

„Vor deveni un paria în lume”, a promis Biden în septembrie, fără a oferi detalii.