Prin semnarea la această dată, în anul 1939, a acordului dintre Stalin și Hitler – intrat în istorie sub numele celor doi miniștri de Externe de atunci al Germaniei și, respectiv, al URSS, Ribbentrop și Moltov – vechiul ținut românesc urma să fie, pentru a doua oară, răpit din trupul țării-mamă de vecinul de la Răsărit. Odată cu parafarea acestei ticăloșii istorice, recunoscută ca atare și condamnată de întreaga lume civilizată, Basarabia a intrat în cea mai neagră etapă a istoriei sale, dominată de crime, deportări, deznaționalizare, ateizare și îndobitocire a populației. În ciuda faptului că a fost demascat ca una dintre cele mai sângeroase înțelegeri ale secolului trecut, care a declanșat practic tragedia din cel de-al Doilea Război Mondial, pactul Ribbentrop-Molotov nu a fost reparat, în ceea ce ne privește, nici astăzi. Frații de același neam, credință, limbă și tradiții stau despărțiți de o graniță fixată de cele mai criminale regimuri din istoria umanității: comunismul și nazismul.

Măcelarii Europei

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost, aparent, un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de ministrul de Externe sovietic Veaceslav Molotov și ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar.

23 august 1939, participanții la semnarea protocolului și-au atins scopul – declanșarea războiului. Peste o săptămână, Germania va ataca Polonia, pe care o va împărți cu URSS

În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de Est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.

Momentul semnării este descris de istoricul Paul Johnson astfel: „Măcelarii Europei, amețiți de băutură, își jucau rolurile, îmbrățișându-se cu tandrețe și clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfățișau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră și înainte de împărțit ceva, și acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai acelorași afaceri”.
Cu ocazia semnării tratatului de neagresiune din 1939 dintre Germania și URSS, semnatarii plenipotențiari au discutat în cadrul unor convorbiri strict confidențiale problema delimitării sferelor de interese în Europa răsăriteană. Convorbirile au dus la următorul rezultat, o înțelegere expansionistă secretă:

Protocolul adițional secret

„În cazul unor expansiuni teritoriale și/sau politice în teritoriile aparținând Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interese atât pentru Germania, cât și a Uniunii Sovietice. În legătură cu aceasta, interesul Lituaniei față de teritoriul Vilno este recunoscut de ambele părți.

În cazul unor expansiuni teritoriale și/sau politice în teritoriile aparținând Poloniei, sferele de interese, atât ale Germaniei, cât și ale Uniunii Sovietice, vor fi delimitate aproximativ pe linia râurilor Narev, Vistula și San. Problema dacă interesul ambelor părți face ca menținerea unui stat polonez independent să fie dorit și modul în care vor fi trasate frontierele acestui stat poate fi determinată în mod definitiv numai în cursul evenimentelor politice ulterioare. În orice caz, ambele guverne vor rezolva această problemă pe calea înțelegerii prietenești între Germania și Rusia (Uniunea Sovietică) .

Referitor la Europa de Sud-Est, partea sovietică își accentuează interesul pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres față de acest teritoriu, deci nu are obiecții față de eventuale schimbări de graniță în favoarea Uniunii Sovietice (subl. n.).
Acest protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret”.

Rusia a dat „verde” războiului

Semnarea pactului și aplicarea lui a avut grave repercusiuni asupra lumii. A început al Doilea Război Mondial, cu un tribut de sânge nemaiîntâlnit în istorie, cu distrugeri irecuperabile ale unor valori universale, cu suferințe inimaginabile, cu pârjolirea unor întinse teritorii din Europa, Asia și Africa, cu desființarea unor state și uciderea în masă a unor populații nevinovate. Hitler și-a dorit războiul pentru obținerea așa-zisului spațiu vital („Lebensraum”), a supremației în Europa și dincolo de hotarele acestui continent. Stalin l-a vrut și el pentru declanșarea utopicei revoluții comuniste mondiale, asemănător acelui spațiu vital german. Deosebirile ideologice n-au constituit un obstacol în calea apropierii celor două regimuri politice, deși, înainte de încheierea pactului, URSS și Germania nazistă se criticaseră reciproc cu vehemență.

Afiș propagandistic sovietic din 1940, pe când rușii visau să defileze prin Europa de mână cu naziștii

Între cei doi dictatori – Stalin și Hitler – a existat o stranie fascinație reciprocă, chiar dacă, la nivelul propagandei, regimurile lor s-au blamat cu înverșunare. Regimurile instaurate în Rusia sovietică și în Germania național-socialistă erau, în general, antidemocratice, dictatoriale și totodată erau, în particular, ostile regimurilor democratice din Occident.

Consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop (sau Ribbentrop-Molotov) au fost practic continuate de Pactul Churchill – Roosevelt – Stalin, care a propus la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, o nouă reîmpărțire a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar estul sub influența Uniunii Sovietice.

Toți istoricii sunt de acord că, dacă acest pact nu ar fi existat, cel de-al Doilea Război Mondial ar fi fost terminat mult mai curând sau poate chiar nici nu ar fi avut loc.