Ştefan Gorda
Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Bulgaria
După ce luminoasa sărbătoare a Paştelui m-a prins la mama acasă, în vecinătatea Codrilor Cosminului, pe plaiul Cernăuților sau la Chişinău, ori la Soroca, ori la Praga, la Taşkent, Nairobi sau la Abdjan, în Cote d’Ivoire, ori prin stepa kazahă sau la Paris, iată că anul acesta soarta mi-a oferit un nou dar – să întâlnesc Paştele la Sofia. În unul din leagănele credinţei ortodoxe, capitala Bulgariei, ţară de care ne leagă fapte istorice memorabile, dar şi relaţii politice, economice şi umane deosebite, în acest moment istoric. Atmosfera sărbătorii se simte peste tot, bulgarii fiind un popor cu multă imaginaţie, un străvechi popor creştin, care ţine la tradiţii şi îl cinsteşte pe Hristos. Bisericile şi mănăstirile sunt în aşteptarea slujbei de Înviere. Se încondeiază ouăle, se coace pasca şi cozonacul, sau „kuzunak”, cum îi zic fraţii bulgari. Casele, oraşele şi satele sunt mai curate după trecerea iernii şi mai pregătite de sărbătoare. Paştele în limba bulgară se numeşte „Velikden”, adică Ziua cea Mare. În seara Învierii voi fi la slujba oficiată de capii Bisericii Ortodoxe Bulgare, la Catedrala Patriarhală Sfântul Alexandr Nevski, din centrul orașului Sofia. Apoi voi prinde şi o parte din slujbă la biserica Sfânta Treime, unde serviciul se oficiază în limba română, iar după slujba nădăjduiesc să ajung să împart bucuria Învierii, împreună cu alţi conaţionali adunaţi la acest locaş sfânt din Sofia. Primul om pe care îl voi suna în dimineaţa de Paşte va fi mama, ea toată viaţă a fost o credincioasă fidelă şi o creştină practicantă, venind săptămână de săptămână la locaşul din satul meu de baştină, Păsat din raionul Herța, regiunea Cernăuţi. Apoi desigur copiii – fata este la Praga, continuând studiile şi muncind acolo, fiul la Chişinău. Aşa sunt vremurile că vom ciocni un ou şi ne vom ura un Paşte Fericit pe Skype. În cursul zilei de duminică şi luni intenţionez să vizitez mai multe biserici şi mănăstiri străvechi din Bulgaria, precum şi locuri unde poporul se bucură de Învierea Domnului, pentru a simţi atmosfera sărbătorii. Lumină în suflet şi inima împăcată doresc tuturor cititorilor ziarului dumneavoastră! Un Paşte Fericit tuturor!
Ninela Caranfil, actriță
Eu încă nu mi-am făcut planuri pentru Paște. Am să mă bucur singură acasă de Învierea Domnului, fiindcă nu sunt dispusă să fiu ca alții cu mese întinse, deși m-au invitat niște prieteni. Pentru mine Paștele este o sărbătoare a sufletului meu. Fiica mea este la București, eu am să stau acasă, iar a doua zi de Paște aștept niște prieteni la mine. Nu pregătesc nici cozonac, nici ouă în acest an. Nu demult mi-am fracturat o mână și acum nu pot să fac nimic. Abia îmi revin după două luni mai grele. Și cu biserica am relația mea. Mă duc atunci când nu este nimeni și stau de vorbă eu cu Dumnezeu. Eu nu am nevoie de intermediari, de preoți, pentru că prea puțini preoți sunt duhovnici adevărați. Mă duc în casa Domnului singură și mărturisesc, mă sfătuiesc. La slujba de înviere nu am să mă duc. Eu trăiesc sărbătoarea aceasta doar în sufletul meu.
Vladimir Beșleagă, scriitor
Paștele e sărbătoarea cea mai frumoasă a anului, cea mai sfântă care anunță primăvara și reînnoirea sufletului, bucurii și viață nouă. O întâlnim ca niște oameni în etate și singuri. Nu suntem mari bisericoși, pentru că am fost supuși unui ateism agresiv și ne-a cam înădușit pornirile bisericești, dar în suflet am rămas curați, creștini și ne bucurăm de această sărbătoare. Nu prea ne ducem la Biserică. Suntem oameni modești și retrași. Sărbătorim acasă cu rudele care mai sunt aproape. Copiii sunt departe. Dacă am fi la țară e altceva, aici suntem izolați. Însă, de Paștele Blajinilor vom merge la mormintele părinților, acolo ne vom revedea cu toate rudele și vom face obiceiurile pe care le respectăm an de an.
Stela Moldovanu, directoarea Art-salonului „molDeco”
Paștele înseamnă părinți, acasă, căldură și familie în primul rând. În anii precedenți am avut escapade în alte părți. Dar am înțeles că locul nostru de Paște e acasă. În acest an vom fi la părinți, la țară, în raionul Nisporeni. Bucatele tradiționale cu miel se vor găsi pe masa noastră de sărbătoare, cu de toate, bineînțeles și cozonac și ouă vopsite, mai ales că sunt copii mici, și lor le plac bucatele de sărbătoare. Îmi amintesc că, în copilărie, părinții mei nu erau dintre acei care să meargă la biserică pentru că era perioada comunistă, dar îmi amintesc că mergeam cu o vecină care era foarte credincioasă și mereu avea grijă ca să fie cozonacul sfințit. Alteori mergeam cu bunica, dar mereu cozonacul era sfințit, chiar dacă părinții mei nu mergeau la biserică. Copiii preiau acum aceste obiceiuri de la cei mai mari. Tradiția aceasta e atât de frumoasă că în dimineața de Paște neapărat trebuie să avem pe masă cozonac sfințit și ouă. Dacă nu ne ducem noi, oricum trimitem pe cineva să ne sfințească pasca.
Doru Curoșu, tânărul moldovean nominalizat de revista americană Forbes în topul „30 under 30”
Paștele pentru mine este mai mult decât o sărbătoare religioasă, e o zi pentru familie. Probabil, singura zi din an când toți sunt acasă: părinții, frații, buneii, împreună la masă și cu dispoziție bună. Încă nu am început pregătirile pentru anul acesta, vineri de obicei se începe curățenia și gătitul. Cu toate că anul acesta mai mulți din familie au emigrat cu traiul, cei care suntem acasă vom sărbători împreună, iar cu ceilalți – online. Avem deja experiență de la revelion. Simt cum în fiecare an spiritul ăsta de sărbătoare se stinge în familia mea, probabil pentru că mulți pleacă din țară. Masa noastră arată destul de modest, dar cu mare accent pe bucatele tradiționale. Nu lipsește mielul, sarmalele, răciturile și verdețurile. Dacă părinții dispun de timp, mai pregătesc o rață la cuptor cu mere și portocale.
Pagină pregătită de Lia Ciutac
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
