BNS atenționa că datele respective se bazează pe centralizatoarele completate manual de personalul de recensământ, respectiv ar putea suferi modificări după procesarea datelor individuale din chestionare. Totuși, rezultatele prezentate au stârnit un val puternic de nemulțumiri atât în rândul experților, cât și în rândul societății civile, credibilitatea rezultatelor finale scăzând pe zi ce trece. Mai mult, numărul locuințelor pe țară în care persoanele au refuzat să participe la recensământ este de 26,4 mii, iar a celor care nu au putut fi recenzate – de 37,3 mii.
Preliminare și contradictorii
Conform BNS, populația stabilă a Republicii Moldova ar fi de 2 9132 81 de oameni, aici fiind incluse și persoanele plecate peste hotare – 329 mii și doar 368 de oameni se află pe teritoriul țării pe o perioadă temporară. Numărul femeilor depășește cel al bărbaților cu 92,1 mii, respectiv, la 100 de femei revin 94 de bărbați. De altfel, în Republica Moldova sunt 1 259 207 locuințe, dintre care 215,1 mii sunt neocupate, majoritatea în partea nordică a țării, îndeosebi în raioanele Dondușeni și Soroca, unde ponderea locuințelor neocupate este de peste 25%.
În același timp, datele preliminare relevă că în opt localități din șapte raioane nu a fost înregistrată nicio persoană, iar în alte opt localități din componența raioanelor Căușeni și Dubăsari recensământul populației și al locuințelor nu a putut fi efectuat din motiv că se află sub jurisdicția conducerii transnistrene.
În mediul urban au fost recenzate 995,2 mii de persoane și peste 1918 mii persoane în mediul rural. Respectiv, rezultatele semnalează că populația țării este preponderent rurală. Localitățile cel mai dens populate s-au înregistrat în raioanele Cantemir, Criuleni, Telenești cu o pondere de populație rurală de peste 90%.
Partea contradictorie vine odată ce se observă ultimele date publicate de BNS, instituția care a organizat recensământul. Este vorba despre numărul preliminar al populaţiei stabile în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2014, care, conform BNS, este de peste 3,55 milioane, adică cu 645,3 mii mai mult decât arată recensământul.
În același sens, sociologul Doru Petruți evidențiază că „față de 2004, la acest recensământ au fost utilizați de patru ori mai puțini recenzori (circa 11 mii), deși volumul de muncă a fost cel puțin același”. Printre alte scăpări ale RPL, expertul enumeră faptul că derularea recensământului a fost amânată, lipsa de transparență și reacție la informațiile privind lipsa de calitate a acestui produs menționată frecvent în mass-media. Mai mult, conform sondajului realizat de IMAS, în perioada 22 iunie – 9 iulie 2014, pe un eşantion de 1037 persoane, doar 79.5% au confirmat participarea la RPL. Asta în situația când recensământul presupune recenzarea întregii populații.
Sociologul Doru Petruți evidențiază și faptul că numărul de alegători incluşi în listele electorale CEC este de 2 800 827 de persoane. „Totuși, conform tot BNS, populația de 0-17 ani reprezintă 699 849 de persoane. Așadar, la BNS, populația de 18 ani și peste reprezintă 2 213 432 de persoane. Între aceste două raportări, care fac referire la populația aceleiași țări, sunt diferențe foarte mari”, explică acesta.
De aceeași părere este Andres Vikat, șeful Direcției Social și Statistică demografică din cadrul Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa. Conform acestuia, în cadrul conferinței Statisticienilor Europeni, un recensământ ar trebui să enumere oamenii la locul obișnuit de reședință, care poate diferi de la locul oficial înregistrat de reședință. „Mai mult decât atât, persoanele care trăiesc în străinătate mai mult de un an (cu privire la care un membru al familiei ar putea oferi informații la recensământ) sunt considerate ca având reședința obișnuită în străinătate și nu ar trebui să fie numărate în populația rezidentă a țării”, afirmă acesta. De altfel, expertul consideră că este foarte important cum a fost estimat numărul migranților, mai ales că, de obicei, înregistrarea nașterilor și a deceselor este mai credibilă decât cea a migrației. „În cazul în care datele privind emigrarea nu sunt disponibile sau nu sunt de încredere, estimările indirecte de migrație netă pot fi obținute de la două recensăminte consecutive luând în considerare nașterile și decesele înregistrate în perioada dintre recensăminte”, explică Andres Vikat.
Credibilitate redusă
Controverse a stârnit și faptul că numărul populației municipiului Chișinău ar fi scăzut până la 500 de mii, din moment ce BNS atesta că, la 1 ianuarie 2014, în municipiu locuiau peste 800 de mii. „E posibil ca într-un oraș în plină dezvoltare să se comită o eroare de 300 de mii de locuitori?! Sau ca 300 mii locuitori să plece din oraș și nimeni să nu observe?! Vedeți apartamente goale, străzi pustii etc.? Ca să aveți o închipuire ce înseamnă 300 mii persoane, imaginați-vă populația sectoarelor Botanica și Ciocana, închideți ochii, îi deschideți și apoi nu mai vedeți nimic. S-au dus! Nu-s! Sau luați populația la vreo patru raioane și faceți la fel: închideți ochii și apoi imaginați-vă că în Hâncești, Leova, Cantemir și Cimișlia n-a mai rămas nimeni. Cam asta înseamnă 300 mii”, se revoltă expertul în statistică economică Mihai Bologan.
De altfel, sociologul Doru Petruți a reiterat necesitatea realizării unui audit al recensământului și declară că, având în vedere derularea de către BNS a RPL și a rezultatelor obținute, până la efectuarea unui audit, consideră foarte scăzută credibilitatea acestor date, dacă nu chiar nulă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
