Cunosc mulți asemenea oameni, cărora nu timpul le produce schimbarea, dar mai curând ei îl traversează, aducând prezentului ceea ce a fost bun în trecut. Așa că îmi amintesc de mulți colegi despre care mi-i drag să vorbesc și să scriu, dar pentru că sunt modești de înțelepți, nu vreau să spun mai mult, ceea ce m-ar face să par și să mă simt ca o lichea lustruindu-i pe ei (vorba poetului). De aceea nu îi voi include în categoria jignitoare a regilor și a reginelor (nu că nu ar merita), dar pentru că acest titlu social face parte din clasa privilegiaților. Iar oamenii dragi tuturora sunt persoane de calitate, care nu ajung în două săptămâni la modă și rămân acolo doar vreo două săptămâni, dar pentru ei timpul rămâne un spațiu deschis. Mai degrabă voi împărtăși din calitățile lor, din faptele lor demne…

Un profesor bun creează o școală prietenoasă elevului

Școala ne-a apropiat sufletește, așa încât tot ea ar putea fi în stare să ne despartă. Dar cum interesele noastre se centrează pe formarea personalității elevului, spre promovarea învățământului de calitate, drumurile noastre comune se întâlneau când la liceu, când la bibliotecă. Mă gândesc la o colegă, care a pus umăr la calitatea învățământului, despre care îmi place să scriu cu satisfacția respectului pe care i-l port, de vreo 20 de ani, de când școala ne-a devenit prieten comun. Învățată mereu să învețe, să ofere necondiționat o stare pozitivă celor din jur, sute de discipoli ai ei au înțeles că un profesor bun, și într-o țară cu un deficit cultural, este capabil să creeze o școală prietenoasă elevului. Prieteni îi sunt acei care apără adevărul, credința în valori, cartea ca promotor în viață, ea însăși fiind mândră de inteligența românească. Respectul și l-a căpătat de-a lungul timpului, pentru că familia sa poartă un nume de legendă, a cărui onoare este asemenea copacilor ce mor în picioare.

Adună elevii la Biblioteca sufletelor noastre

Profesorii care nu-și numără anii, își calculează faptele. Reușita acestui echilibru se datorează dragostei ce împlinește lucrul său. Drumul spre Centru l-a arătat, mai întâi de toate, copiilor proprii, pentru că principiul după care s-a ghidat au fost calitățile sale materne: să crească, să aibă o familie frumoasă, model pentru societate. Nici experiența de câteva decenii nu a obosit-o. Din contra, până în prezent adună tineri elevi, discipoli cu viziuni moderne, îndreptate mai mult spre IT-uri sofisticate, la Biblioteca sufletelor noastre. „Chiar dacă lectura astăzi nu mai este la modă, spune colega mea, aceasta rămâne a fi o competență importantă, deoarece propune o instruire eficientă pentru dobândirea unor tehnici intelectuale specifice, de la care pornește întreaga cultură”. Astfel, Salonul de lectură „Ceaiul de la ora patru”, inițiat de Domnia Sa și desfășurat cu regularitate la Biblioteca „Transilvania” din Chișinău (director P. Onciu) a fost satisfacția intelectuală a profesoarei, iar pentru discipoli – o creștere spirituală. Ea însăși este o bună cititoare, dovadă este premiul Bibliotecii „B.P. Hasdeu” pentru Cel mai fidel cititor (2010, 2011) sau premiul Parfenie Guțu (2013). Sau… pe lângă alte diplome Bene Merenti din partea discipolilor, a colegilor și a prietenilor meritați Ab imo pectore (care nu este o simplă hârtie strălucitoare) de la cei care vă respectă mult, doamnă Alexandra Tănase, iar lista kilometrică nu se încheie cu…

Silvia Strătilă