"Se uita mai ales pe însemnările lui Anton Maria del Chiaro, fostul secretar personal al lui Brâncoveanu, care descrie viaţa şi moartea stăpânului său", spune cineastul Pantelie Tuţuleasa, fost operator de film al familiei Ceauşescu.
Ceauşescu nu studia aceste documente dintr-o bruscă sete de cunoaştere, deoarece interesul era mult mai profund.
Goana după comoară
"Îl interesau comorile îngropate în România, chiar înfiinţase un departament secret care se ocupa de acest lucru. Iar despre Constantin Brâncoveanu se spunea că dăduse peste o comoară imensă…", subliniază Tuţuleasa.
"Din acest punct de vedere se asemăna cu Brâncoveanu, deoarece acesta înfiinţase o cancelarie secretă, unde se studiau documente străvechi, pentru a fi localizate comori". În 1632, când Matei Brancoveanu a fost numit domn sub numele de Basarab, s-a zvonit că acesta descoperise o comoară. În 1688, Constantin Brâncoveanu şi-a cumpărat, cu 600.000 de taleri, domnia "pe viaţă".
"Altan Bei", cum îl numeau turcii, înfiinţase "Cabinetul Negru", unde se studiau documente stravechi, legate de tezaure. În 1714, voievodul, fiii sai şi ginerele au fost decapitaţi din ordinul sultanului turc, care voia cu ardoare comoara. "Se bănuia că sub Aşezămintele Brâncoveneşti s-ar afla tuneluri secrete care ar putea duce la legendara comoară, şi că de aceea Ceauşescu ar fi hotărât demolarea acestor cladiri", mai spune cineastul.
În volumul "Un Bucureşti mai puţin cunoscut", autorul, Silviu Dragomir, notează că dictatorul a solicitat să fie înştiinţat când se va ajunge la subsoluri. Tuţuleasa spune că "a petrecut multe ore pe şantier, dar nu a dat de nimic. Sau poate nu ştim noi…".
"Nu este foarte exagerat dacă spunem că Ceauşescu avea în comun cu Brâncoveanu …serviciile secrete! Serviciile nu au fost inventate de comunişti, iar domnitorul valah a beneficiat de cele mai bune. Şi devotate. Până la un punct, la fel ca la Ceauşescu!", subliniază Pantelie Tuţuleasa.
Blestemul Saftei Brâncoveanu
Moartea violentă a soţilor Nicolaie şi Elena Ceauşescu a născut multe legende urbane. Una spune că execuţia acestora s-ar datora unui blestem al Saftei Brâncoveanu, fiica Marelui Ban Tudorache Balş şi soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu. Safta Brâncoveanu a semnat, pe 28 august 1835, un contract de construire a unui spital lângă Biserica Brâncovenească din Bucureşti, iar pe 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Pentru a marca ctitoria, Safta a comandat o construcţie în marmură, pe care a montat-o pe frontispiciul bisericii şi se spune, printre altele, că semnul conţinea şi un blestem la adresa celui ce ar îndrăzni să se atingă de construcţie. În 1984 însă, din ordinul lui Ceauşescu, spitalul a fost demolat, din acesta rămânând doar piatra cu blestemul. Inscripţia conţine la final, potrivit muzeografilor, un blestem care cere Divinităţii ca acela care se va atinge de ctitorie să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare.
via EVZ.ro
