E un obicei al cehilor care s-au stabilit aici, acum 150 de ani și pe care-l respectă cu sfințenie până în zilele noastre, chiar dacă în Cehia oamenii l-au dat demult uitării.

Sâmbătă seară, flăcăii din sat fură un cocoș din curtea unei fete care urmează să se mărite. Pasărea este împodobită cu panglici, ca a doua zi ceata de băieți să o poarte pe ulițele satului cu strigături și muzică. Sunt clipele de glorie ale cocoșului pentru că spre seară el va fi îngropat în pământ și executat, pentru ca toate relele din sat să se spele, iar binele să rămână.

Cocoșul e de vină

Cine se face vinovat că o femeie s-a certat cu soțul? Sau cine e demn de ocară pentru faptul că, de exemplu, calul a fugit de acasă? La toate întrebările de acest gen, oamenii din satul Huluboaia răspund în glumă: cocoșul. El e autorul tuturor păcatelor și trebuie tras la răspundere. În centrul satului sau pe un loc deschis, lumea se adună cu mic și mare, iar un orator se urcă pe butoi și citește într-o manieră umoristică toate evenimentele neplăcute care s-au întâmplat în viața sătenilor. Ulterior, cocoșul este îngropat la 50 de pași de butoi, după care un voluntar cu ochii legați trebuie să găsească pasărea și să o lovească cu îmblăciul (unealtă de bătut spicele de grâu) până o omoară. Între timp, ceilalți participanți încearcă să-l încurce. Cel care reușește să ducă la bun sfârșit teribilul ritual, va trebui să gătească cocoșul și să servească carnea ca oamenii să aibă noroc în anul următor.

Flăcăii dansează în jurul butoiului înainte de execuția cocoșului.

Un obicei păstrat doar în Republica Moldova

Execuția cocoșului este un obicei adus pe meleagurile noastre de cehii care au fondat satul Huluboaia acum circa 150 de ani. Nimeni nu cunoaște originea obiceiului, dar se presupune că se trage din timpuri păgâne. Curios este că în Cehia execuția cocoșului nu se mai organizează de sute de ani. „Sărbătoarea marchează sfârșitul perioadei de lucru. E un prilej în care oamenii fac totaluri și lasă toate relele în urmă. S-au păstrat poze care arată că oamenii sărbătoreau astfel și în Rusia țaristă”, a spus Iosif Ilinevici, un ceh de 86 de ani, ai cărui bunei de asemenea s-au născut în Huluboaia. Alături de Hram, marcat de Sfântul Dumitru, aceasta este una din cele mai importante sărbători ale satului.

„Judecătorul” enumeră toate păcatele de care se face vinovat cocoșul.

Cocoșul este îngropat în pământ până la gât.

Tot mai puțini cehi în Huluboaia

Comunitatea cehă din sat cuprinde în prezent 124 de persoane. Numărul lor este în continuă scădere. După destrămarea Uniunii Sovietice, cehii apți de muncă au început să plece peste hotare, în special în patria strămoșilor lor. Numai în regiunea Hradec Králové din Cehia locuiesc și lucrează peste 20 de cehi originari din Huluboaia.

Un participant la ritual trebuie să execute cocoșul cu lovituri de îmblăciu.

Fondat de străbunicii lor, satul s-a numit odată Novograd, iar în perioada interbelică a primit numele actual. Potrivit legendei, vâlceaua în care se află localitatea s-a numit Holubița din cauza faptului că aici își găseau adăpost mulți porumbei sălbatici. De aici a provenit și numele Huluboaia.

Majoritatea tinerilor cehi nu prea cunosc limba buneilor lor, din cauza faptului că unele familii sunt mixte. „Aici locuiesc mulți cehi, dar, cu fiecare generație, sunt tot mai puțini oameni care cunosc limba. Eu am făcut primele clase primare în Cehia și am însușit-o deja. Acum fac liceul la Cahul, după care vreau să-mi fac studiile la Universitatea din Praga”, a recunoscut Iana Lauda, o tânără de 17 ani, care încearcă să-și viziteze buneii cât mai des. Totuși, Ambasada Cehiei din Republica Moldova susține păstrarea identității culturale a cehilor din Huluboaia. În fiecare an, la școală se organizează cursuri de limba cehă, la care predau studenți sau profesori din Praga.

Cehii dansează în jurul butoiului pe stadionul satului.
 
„În 1907, populația cehă din zona rurală a Basarabiei constituia 270 de suflete, care locuiau în satul Novograd, județul Ismail (unde mai locuiesc 190 moldoveni, 110 ucraineni și 20 bulgari). O parte din ei sunt creștini ortodocși. Unii cehi locuiau și în orașul Bender. Cehii au venit aici din guberniile Tavria și Poltava”. Sursa: L.S. Berg. Populația Basarabiei. Structura etnografică. Petrograd, 1923.