Sau cerșesc în cârje, pe care, la încheierea zilei de lucru, și le pun sub braț și redevin oameni ordinari.

Cerșitul ca o crimă contra copiilor

Copiii folosiți în scopul de a stârni mila celor din jur reprezintă în acest sens un subiect aparte, de care, din păcate, poliția noastră „ultra-reformată” nu se prea ocupă. Bizareria se poate explica doar printr-o eventuală mituire a oamenilor legii de către patronii mafiei cerșitului. De altfel, poliția n-ar tolera o crimă odioasă, care se săvârșește zilnic, în fiecare localitate a țării și sub ochii a zeci sau sute de mii de oameni. Cu atât mai lesne ar fi pentru poliție să acționeze în această privință, cu cât descoperirea infracțiunii în cauză nu necesită investigații speciale, pentru că nu există nicio îndoială că pruncii din brațele cerșetorilor, care stau o zi întreagă împietriți și cu ochii închiși, aidoma unor cadavre, sunt supradozați cu somnifere sau droguri. Astfel, inocenții din brațele cerșetorilor sunt nu numai victimele propriilor părinți, ci și implicit ale poliției, iar efectul acestei monstruozități este pe termen lung, deoarece profiturile câștigate în acest mod distrug sănătatea și viața unor viitori membri ai societății.

Într-un stat în care cerșitul practicat prin înșelăciune este la ordinea zilei aproape în toate activitățile politice și sociale nimic n-ar mai trebui să ne uimească. Într-adevăr, în R. Moldova cerșesc toți, de la opincă la vlădică. Diferența e că unii o fac în încercarea de a supraviețui, iar alții – căutând să se îmbogățească pe seama celor dintâi.

Cerșitul de voturi și de fotolii

La nivel electoral, cerșitul înflorește înainte de alegeri în cea mai ipocrită manieră. Atunci mai-marii țării își schimbă mașinile și măștile, precum cerșetorii străzii fac schimb de straie, și coboară din birourile lor luxoase în satele noastre pustiite de deznădejde. Purtând asupra lor genți pline cu macaroane și votci, ei zâmbesc încontinuu, mănâncă cu săracii și handicapații, și le promit un viitor de vis. Și cu toate că zâmbetele costumaților sunt asemenea murdăriei de pe hainele cerșetorilor străzii, bieții noștri alegători se lasă prostiți de fiecare dată. Cerșitul de voturi se încheie în ziua alegerilor, când cei mai iscusiți milogi preiau guvernarea și scuipă din urmă. Apoi fură liniștiți, timp de câțiva ani, ultimii bani ai celor cărora le-au juruit raiul pe pământ. Un exemplu interesant de cerșit electoral este folosit de Igor Dodon, care, pe când era ministru al Economiei, l-a înavuțit pe Vlad Plahotniuc cu bunuri ale statului extrem de scumpe, iar acum răcnește fără pic de tupeu: „Jos Plahotniuc!”.

La nivel administrativ, oamenii de rând sunt scoși din joc. De data aceasta, cerșetori sunt funcționărașii care își doresc fotolii mai calde și stau cu mâna întinsă în fața noilor conducători ai țării, care, la rândul lor, au cerșit puterea de la cei mici și osândiți. În funcție de relațiile fiecăruia în parte, precum și de caracterul care trebuie să le permită să-și calce pe demnitate, se împart și posturile. Aceasta nu înseamnă că în funcțiile de răspundere sunt promovate persoane incompetente, dar că doritorii de a urca pe scara ierarhică trebuie să dea dovadă de supușenie oarbă față de cei care dictează legea în țara noastră. Ultimele evenimente de la Chișinău ne arată că funcționarii care dau dovadă de curaj pentru a se opune sistemului se trezesc, de regulă, prin pușcării.

Cerșitul în justiție, economie și cultură

La nivelul justiției și al economiei funcționează în mare parte aceeași schemă. Oamenii de afaceri și magistrații care sunt de acord să se milogească în fața grangurilor de la putere pot să activeze nestingheriți, iar pentru cei care nu acceptă regulile de joc există multiple căi de intimidare, cum ar fi, de exemplu: Consiliul Superior al Magistraturii, Procuratura, Fiscul, Curtea de Conturi și alte instituții de control, care fac parte din același cerc vicios și care de asemenea există, pentru că cerșesc.

La nivel cultural, se cunoaște de la Papură-Vodă că în țara noastră sunt susținuți financiar și logistic artiștii care nu critică guvernarea, iar, dacă sunt mai slabi de înger, chiar o laudă. Pentru a fi luați în seamă, cea mai covârșitoare parte a acestora cerșește atenția politicienilor, deoarece oamenii de cultură în adevăratul sens al cuvântului se respectă și refuză să se prostitueze.

Cerșitul în mass-media, în societate și în sistemul bancar

La nivel de informare, majoritatea patronilor mass-media, precum și bloggerii, sunt pur și simplu nevoiți să cerșească sprijin financiar de la politicieni, pentru a putea activa. De cealaltă parte, jurnaliștii acestor instituții de presă sunt deseori puși în situația de a minți doar pentru a-și hrăni familiile.

La nivel social, pe de o parte, demnitarii cerșesc de la muritorii simpli încredere în minciunile cu care îi hrănesc. Bunăoară, oamenii sunt implorați prin tot felul de tertipuri să se bucure de majorările mizere la pensii și salarii, în timp ce prețurile cresc constant. E ca și cum un escroc te-ar lăsa fără apartament, dar ți-ar aduce o dată pe săptămână bombonele și, de sărbători, câte 10-20 de lei. Pe de altă parte, astăzi, când trăim într-o lume care a renunțat la valorile morale, chiar și oamenii mici și săraci încearcă să se folosească în fel și chip unii de alții pentru a beneficia de bani sau de alte favoruri, folosind cerșitul ca principalul instrument tactic.
La nivel bancar, situația e clară și rezumă din cele de mai sus.

Leacul contra cerșitului

În atare situație, dacă din spectacolele jucate de prefăcuții calici ai străzii au de suferit adevărații cerșetori, care sunt intimidați și agresați de către boșii acestei mafii, de pe urma celorlalte moduri de a cerși avem de tras ponoase noi toți. Și acesta este încă un motiv din care am ajuns a fi cea mai săracă țară din Europa cu cele mai multe mașini scumpe de pe continent. Pentru această maladie, există, însă, și un medicament extrem de simplu. Zadarnice sunt în acest sens revoluțiile, protestele, grevele foamei și alte uneltiri deșarte, în care noi suntem folosiți pe post de pioni în interesul altor politicieni care vor să ne fure în continuare. Leacul este mintea noastră. Dumnezeu ne-a dăruit rațiune, pe care trebuie să o iubim, în ciuda eforturilor care se fac la nivel global pentru a ne spăla mințile. Astfel, dacă ne vom aminti că avem cap pe umeri, vom înțelege că suntem obligați cel puțin în fața copiilor noștri să ne păstrăm demnitatea. Pentru aceasta ne este necesar doar un pic de dorință și de efort pentru a nu ne mai întinde mâinile în fața nimănui și a nu-i îngenunchea pe alții în fața noastră.

Priviți-i cu atenție pe cei care se milogesc pe la porțile voastre înainte de alegeri și nu vă puneți în poară cu ei, ci pur și simplu ascultați-i și uitați-i. Așa, ca de o hârtie, cu care vă ștergeți mâinile și după aia o aruncați la gunoi. Nu e neapărat să vă vociferați emoțiile, dacă sunteți fricoși. E de ajuns să gândiți în tăcere.