Cică anume prim-ministrul Margheloman ar fi rostit aforismul „Numai boii sunt consecvenţi, nu-şi schimbă părerile”.
Consecvenţa e bună, dar cu măsură. Pentru că „prea mult”, într-o direcţie sau alta, strică. Apropo, cei şapte înţelepţi ai Greciei antice au decis ca pe frontonul templului consacrat lui Apolo la Delfi să fie incrustată propoziţia „Meden agan”, pre româneşte „Nimic prea mult”. E un principiu care trebuie respectat şi în jurnalism, şi în politică, şi în viaţa de toate zilele. Vă amintiţi de povestea despre ciobănaşul care striga la lume să vină să-l apere, că a dat lupul peste el? A întrecut măsura şi, până la urmă, a ars.

Eu mă împac cu gândul că unii oameni au nevoie uneori să fie ticăloşi, dar cu măsură, deoarece ticăloşia şi mârlănia, devenite normă, degradează personalitatea. Viaţa se schimbă, se schimbă, respectiv şi opiniile noastre. Uneori viaţa ni le corectează, alteori ni le invalidează fără milă. Trebuie să ai putere să accepţi şi corectarea, şi invalidarea. În caz contrar, ajungi să cânţi ode meşterilor care au confecţionat un jug atât de trainic pentru gâtul boului… consecvent.

… Pe golanii de presă îi cunosc după prima frază din text. Nu lupt însă cu ei – pe aceştia nu-i poţi învinge într-o polemică onestă, ei sunt nemuritori şi se simt bine în damful textelor cu iz de denunţuri, pe care „le postează” la comanda altor provocatori, mai mari şi mai bănoşi.
Ajuns aici, trec solemn pe lângă aceştia şi intru direct în problemă.

Cine i-a creat pe minoritari aşa cum sunt ei astăzi?

Noi nu suntem fericiţi când ne umilesc reprezentanţii minorităţilor naţionale, iar aceştia ne umilesc în mai multe feluri: ne numesc cu cuvinte jignitoare, nu ne învaţă limba, nu ne cunosc cultura, tradiţiile ş.a. Nu cred însă că ei ar fi fericiţi în situaţia în care se află – nu poate fi fericit un om care înţelege că nu are dreptate, dar în loc să accepte să se facă această dreptate, e mereu în poziţie de luptă… Eu am scris mult la această temă, dar niciodată nu mi-am permis să-i jignesc pe minoritarii de lângă noi. Am folosit cuvinte grele, „din bătrâni” la adresa lor, i-am numit şi eu „minorităţi imperiale”, am protestat când vedeam că Ivan se suie pe divan…, dar nu i-am ofensat.

Fiindcă eu am înţeles că ei au fost şi sunt o carte de schimb în lupta politică de la Chişinău pentru bani şi putere. Îi e în cot, de exemplu, lui Voronin, Şelin şi altor „mari apărători ai intereselor rusofonilor” de viaţa spirituală şi culturală a reprezentanţilor etniilor conlocuitoare. Ei nu au nevoie de găgăuzi, ucraineni, bulgari ş.a.m.d. care să-şi vorbească limba lor maternă, să-şi cunoască istoria, tradiţiile, rădăcinile. Cei interesaţi i-au turnat pe toţi într-o singură „oală”, i-au denumit „rusofoni” şi îi folosesc drept armă de lupă împotriva naţiunii titulare. Promovând o asemenea politică, voroninii şi şelinii de la Chişinău îşi asigură în fiecare campanie electorală votul a 30-35% de populaţie. E o adevărată avere, o investiţie de milioane deoarece cu aceste voturi ajungi la putere şi devii stăpânul „caşcavalului”.

Din păcate, în R. Moldova nicio guvernare nu s-a preocupat onest şi sincer de soarta minoritarilor. S-a făcut totul ca minoritarii să rămână o enclavă lingvistică şi culturală. Sub ochii noştri continuă procesul de rusificare a găgăuzilor, ucrainenilor, bulgarilor… Nu e normală situaţia când găgăuzii, dar şi reprezentanţii celorlalte minorităţi etnice, care au patria lor istorică, renunţă la limba lor, înlocuind-o cu rusa.
Aici e cazul să revenim la provocatorii despre care vorbeam mai sus. Trebuie să observăm un lucru: toţi cei care numesc limba rusă „limba ocupanţilor” vorbesc o limbă română care foieşte de calchieri ruseşti. Eu când vorbesc în termeni duri despre Ivan care se suie pe divan nu numesc limba rusă „limba ocupanţilor”, pentru că nu e corect, limba rusă fiind şi limba unei mari culturi. Şi punctum. Cu asemenea calificative nu rezolvi problema minorităţilor din R. Moldova. Sunt necesare cu totul alte abordări, dar acestea vor deveni posibile când noi, reprezentanţii gânditori ai naţiunii titulare, nu vom continua să fim „consecvenţi” ca boii şi ne vom înscrie pe frunţile noastre dictonul grecesc „Meden agan”, adică „Nimic prea mult”…