Cine a prevăzut realipirea Basarabiei. Manifestele Reginei Maria şi povestea cofetarului patriot
Pentru a dezvălui unele evenimente – cum ar fi hotărârea Reginei Maria de a rezista cu orice preţ, de a nu lăsa ţara pe mâinile unor mai mici sau mai mari trădători, a aşteptat 20 de ani. Ce a făcut Regina Maria într-o noapte, fără ştirea Regelui şi cu ajutorul lui Radu D. Rosetti nu s-ar scrie în cărţile de istorie. Nici în jurnalele sau amintirile sale nu apare. Aşa cum nici povestea cofetarului patriot nu s-ar scrie niciodată într-o carte de istorie!
Radu D. Rosetti (1874-1964) scriitor, magistrat, luptător pe frontul primului război mondial a fost foarte devotat regilor României. Dar să citim despre patriotismul unui cofetar.
"(…)Cine putea să prevadă, când am intrat în război alături de oştile marelui imperiu Moscovit, pentru cucerirea Ardealului şi a Bucovinei, nu numai că le vom dobândi pe de-a-’ntregul, dar ne vom alege şi cu Basarabia aliaţilor de la Nord! Este un om în ţara noastră, care chiar în ceasul în care a sunat goarna mobilizării a avut viziunea României Mari, aidoma cum e azi; şi el nu e nici militar, nici om politic, nici diplomat, după cum s-ar crede, ci un umil… cofetar!
Îl cheamă Nae Ionescu, patronul magazinului din Piaţa Sf. Gheorghe, faimosul Nae Ionescu pe care l-au dus nemţii între baionete, pe jos, până la Ploieşti, fiindcă, patriot consecvent, a anunţat cel dintâi în Capitală înfrângerea armatei lui Mackensen la Mărăşeşti;(…). Când România a intrat în război, în mijlocul entuziasmului general, la vitrina prăvăliei sale din piaţa Sf. Gheorghe, nea Nae Ionescu a aşezat frumos douăsprezece cutii cu bomboane, produs nou al «cassei», pe care le-a botezat TRANSCARPATINE, IDEALUL NAŢIONAL, şi cutiile aveau gravate pe ele harta României Mari. Zadarnic i-a atras atenţia Palatul – al cărui furnizor a fost – şi zadarnic au intervenit autorităţile pe lângă negustor, rugându-l să retragă din comerţ cutiile cu desenul arătat (un dreptunghi împărţit în patru casetuţe de un tricolor cu funde frumoase în colţul stânga sus; în casetuţa de sus scrie 1916, apoi în a doua casetuţă BOMBOANE TRANSCARPATINE/ IDEALUL NAŢIONAL; în cea de-a treia casetă scrie Cofetăria Ionescu – Furnisorul Curţii Regale – Bucureşti; pe cea mai mare parte a desenului apare harta României Mari – n.r.) sau cel puţin să modifice clişeul, eliminând Basarabia, nu care cumva să se supere scumpii noştri aliaţi – nenea Nae s-a făcut niznai şi bomboanele Transcarpatine cu harta buclucaşă au continuat cu perseverenţă propaganda «dulce». (…)"
"Mai e puţin şi se împlinesc douăzeci de ani! «România trădată şi învinsă», cum a zis Poincare, a fost nevoită să încheie pacea, rămânând «ca o insulă de onoare într-un ocean de noroi». Încep lupta cu mine, să dau sau nu publicităţii un document pe care-l păstrez ca pe-o comoară scumpă, în care se vede odată mai mult rolul preponderent pe care l-a avut Regina Maria în înfăptuirea României Mari, truda ei de toate zilele ca demnitatea ţării noastre să nu fie ştirbită."
Într-o zi, Radu D Rosetti este chemat la Regină, la cartierul general din Iaşi. «(…)Te-am chemat, intră direct în materie Suverana,(…) întâi ca ofiţer ca-şi iubeşte ţara, şi al doilea ca scriitor pus acum în serviciul neamului.(…) Citesc "România" şi aprob din toată inima atitudinea mândră a generalului Prezan, care vă inspiră. Pacea ruşinoasă nu trebuie încheiată. Condiţiile, iată-le aci (şi Regina îi înmânează un document scris chiar de ea): «Dobrogea; Dunărea (Fluviu german); Severinul; Broştenii Moineşti; trecătorile; dezarmarea armatei; drumurile de fer; trecerea germanilor pe pământul nostru contra Rusiei, petrolul pe 80 de ani.»
Ele trebuie să apară mâine dimineaţă în fruntea ziarului, pentru ca soldaţii de pe front să le ştie, şi opinia publică să reacţioneze.» (…)Mă regăsesc în tipografia ziarului România, anunţându-mi şefii, copiind manuscrisul, indicând literele cele mai citeţe, însoţind condiţiile de-un protest energic.
(…) Toată noaptea n-am dormit. De abia ivite zorile, am alergat la tipografie, să duc primul număr din România MSale, mândru că mi-am îndeplinit însărcinarea,… dar România apăru în ziua aceea cu pagina întâia albă, fiindcă Marghiloman, «schimbând macazul», după cum spune în memorii, înspăimântat de «spiritul marelui cartier», supusese foaia ostaşilor cenzurii!
Tot «din ordin», ce nu s-a putut face prin presă, s-a făcut prin şapirograf; miile de foiţe pe care le-am lucrat toată noaptea, răspândite prin sate, oraşe şi cele mai înaintate linii ale frontului, au întins vestea, creând rezistenţa dârză cu care duşmanul a avut de luptat până în ultimul minut."
Intrare solemnă
I.G. Duca a detaliat în "Amintirile politice" primirea făcută suveranilor români la 1 Decembrie 1918, în Bucureşti: "La 1 decembrie regele şi-a făcut intrarea solemnă în Capitală. S-a coborât din tren la Mogoşoaia şi, de acolo, călare în capul oştirii române şi a detaşamentelor aliate franceze şi engleze, a străbătut oraşul până la statuia lui Mihai Viteazul, unde a primit defilarea armatei. De-a lungul parcursului, şcolile se înşiruiau alături de o mulţime imensă. Am asistat la minunatul spectacol din tribuna oficială ce se ridicase în faţa statuii. Când au apărut regele cu regina şi generalul Berthelot, a fost un adevărat delir. (…) Principele Carol nu a apărut la paradă alături de părinţii lui, ci a defilat cu oştirea călare pe un cal roib, în fruntea Vânătorilor de Munte. (…) Cât priveşte pe Brătianu, el a ieşit înaintea regelui în Piaţa Victoriei, unde primarul îi aştepta pe suverani cu tradiţionala pâine cu sare. (…) Seara a avut loc în sala tronului un mic banchet în prezenţa oficialităţilor civile şi militare, a miniştrilor aliaţi, a misiunilor militare aliate şi a bucovinenilor ce veniseră să remită regelui actul Unirii. Ştiam că la Alba Iulia, în acelaşi ceas, trebuia să se proclame şi Unirea Ardealului şi aşteptam dintr-un minut într-altul telegrama din partea fraţilor noştri."
Serbările
Alexandru Marghiloman, în "Note politice", scria: "S-a întors de la Iaşi, la Bucureşti, cu un «special», alături de Arion, Săulescu, Hârjeu, Mişu Cantacuzino, Argetoianu, Bădărău, Crăiniceanu, foşti miniştri, şi a călătorit 41 de ore, fără loc şi fără lumină. (…) erau multe trupe oprite prin gări şi escorta regală, îmbarcată marţi, era încă la Bârlad joi seara. (…) Nu găsesc nici o invitaţie nici pentru defilare, nici pentru Te-Deum. Tzigara îmi spune că programul e făcut, aşa încât să fim puşi cu totul deoparte. Astfel la Te-Deum, în programul oficial, se indică numai miniştrii în funcţie şi reprezentanţii autorităţilor; (…) 1 decembrie. Familia Regală a coborât din tren la Mogoşoaia şi a trecut acolo în revistă trupele. Cortegiul (…) ajunge la Palat la ora 11. Au trecut în trăsură à la Daumont prinţesele Elisabeta, Maria şi Ileana, urmate de două automobile ale Curţii. La bună distanţă, apoi muzicile militare, Regele având în stânga pe Regină, în dreapta pe generalul Berthelot; alături de Regină, Principele Nicolae cu casca pe cap, ca şi Regele şi generalii. (…) Trupele româneşti – cavaleria, cercetaşii, la un mare interval francezii, englezii (foarte eleganţi), cavaleria franceză şi o secţie de artilerie. La mijloc, foarte măreţ, cortegiul a 80 de drapele româneşti cu garda de onoare şi coloneii lor. (…)" (Luminiţa Ciobanu)
Sursa: jurnalul.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!