Editorial

Cine are interesul să fim mințiți despre cum ne tratează Moscova?

Scribii plătiți din bani publici care au făcut deplasarea prin Federația Rusă au selectat cu atenție cuvintele și faptele, astfel încât dacă amărâtul care pentru o clipă voia să uite de seceta și scumpirile din țară aruncă o privire peste știrile privind descinderea premierului în fosta metropolă să nu rămână cu impresia proastă că Filat a fost tratat de stăpânii fostului imperiu cu dispreț. Deschideri de manifestări culturale, întâlniri cu diaspora, discuții constructive cu liderii de la Kremlin, toate într-un limbaj de lemn specific stilului sovietic renăscut în penițele slujbașilor guvernamentali responsabili cu (dez)informarea.

Nicio vorbuliță despre umilințele la care „bravii” noștri politicieni au fost supuși de către cei care nu ezită nicio clipă să le arate foștilor vasali cu impresii de independență cine e șeful în casa lor. Să recapitulăm, deci. De ce au tăcut funcționarii guvernamentali ca „porcul în cucuruz” despre „amănuntul” privind condițiile impuse de Moscova pentru reducerea facturilor de gaz? Rezilierea acordului de colaborare energetică cu Uniunea Europeană pe care R. Moldova l-a semnat anul trecut și plata integrală a datoriei de 4 miliarde de dolari către „Gazprom” în schimbul unui preț cu 30% mai mic pentru gazul rusesc era un detaliu chiar atât de lipsit de importanță pentru „prostimea” de acasă, încât nu avea nevoie să îl cunoască?

De ce trebuie să aflăm din „Regnum”, și nu de la oamenii plătiți din bani publici moldovenești pentru a ne informa corect, de exemplu, că Putin l-a umilit, folosindu-l pe post de ștergar de picioare pe premierul moldovean, ținându-i un discurs în care i-a amintit că anul acesta se sărbătoresc 200 de ani de la „eliberarea” Basarabiei și înglobarea ciobului de Moldovă istorică în Imperiul rus? După care, culmea batjocurii, i-a spus în față că acesta a fost momentul de început al „statalismului moldovenesc”. De ce nu ni s-a spus că niciunul dintre membrii delegației nu numai că nu a recționat la o asemenea mârșăvie, dar singura lor grijă a fost ca respectivul pasaj de discurs să dispară din comunicarea oficială pentru media de la Chișinău?

Desigur, sunt întrebări retorice, la care răspunsul îl cunoaștem deja cu toții. Ceea ce nu știm este însă câtă vreme încă de acum înainte R. Moldova va fi blestemată să mai aibă conducători nevertebrați, dispuși să se lase umiliți de niște personaje pentru care diplomația și relațiile internaționale nu înseamnă decât demonstrații de forță brută. Cât timp de acum înainte singura preocupare a politicienilor de la Chișinău ajunși în fața noului țar și a lacheilor lui va fi aceea de a ascunde momentele jenante în care sunt puși de relicvele politicii imperiale? De cât timp vom mai avea nevoie noi ca să înțelegem că mediocritatea clasei politice autohtone nu ne permite să aspirăm la un viitor normal și demn al acestei țări?

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.