„Lor nu le mai ajung milioane, ei vor sute de milioane. Dar cât poţi să înghiţi? Căci banul făcut pe scârba cuiva nu-ţi va aduce fericire. Soră-mea m-a zis să vin în sat, că n-au să-mi mai dea pace. Dar nu am de gând să cedez. Am salariu bun, dar nu ca să-mi mut pantalonii de pe un scaun pe altul. N-au să mă sperie atât de uşor, chiar de mi-or pune 10 grenade!”. Sunt mărturiile lui Nicolae Răileanu, directorul ANRE, care la 10 aprilie a scăpat viu ca prin minune, după ce maşina pe care o conducea a fost aruncată în aer de un explozibil şi a luat imediat foc. Cui îi încurca viaţa acestui om? Decizia îi va aparţine anchetei, dar până atunci Răileanu ne relatează detalii exclusive din activitatea sa în ultimii ani, în care s-a opus categoric schemelor utilizate de întreprinderile subordonate „Moldovagaz”, prin care se încerca majorarea substanţială a tarifului la gazele naturale…

Amendă de 6000 lei pentru prejudicii de 34 mln.

În vara lui 2010, Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) a informat Agenția Națională pentru Reglementări în Energetică (ANRE) că „Chişinău-Gaz” livrează gaze naturale prin intermediari, prejudiciind atât întreprinderea, cât şi consumatorii finali. Controlul efectuat în acest sens de Agenţie a constatat că o anume firmă – „Belvilcom” -, practicând ilegal activitatea de întreprinzător, vindea consumatorilor gazele primite de la „Chişinău-Gaz” la preţuri majorate şi în afara teritoriului pentru care avea licenţă. Astfel, în anii 2004-2010, livrările de gaze ale firmei în afara teritoriului autorizat au reprezentat 78,8% din volumul de gaze achiziţionat documentar. Mai mult, respectiva firmă producea energie termică, utilizând gaze naturale primite pe căi oculte – necontorizate şi neachitate. Prin această firmă, explică Răileanu, „Moldovagaz” sau „Chişinău-Gaz” vindeau la preţuri foarte mici pierderile de gaze naturale, pe care apoi încercau să le introducă în tarifele pentru consumatorii finali. Schema, care i-ar fi adus intermediarului venituri ilicite de 34 mln. lei, a fost descoperită şi în 2009. Numai că atunci, în loc să ia măsurile necesare, ANRE i-a legalizat activitatea. Însă acum Agenţia a trimis actul de control la Procuratură, care a pornit doar un dosar administrativ. În ciuda prejudiciilor uriașe, cifrate la milioane, aduse de SRL-ul său, administratorul „Belvilcom” a scăpat cu o ușoară amendă de 6000 lei. Între timp, ANRE a contestat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi dosarul a fost reluat, apoi s-a clasat, iar acum iarăşi este pe rol…

 

 

Un milion pentru a majora tariful la gaze…

Tot în 2010, „Moldovagaz” a solicitat ANRE să introducă în noul tarif pierderi de 62 mln. lei pentru acel an . Primind refuz, întreprinderea a acţionat Agenţia în judecată. La 23 decembrie 2010, judecătoarea Maria Guzun de la Curtea de Apel Chişinău le-a dat câştig de cauză celor de la „Moldovagaz”. Marele scandal, atenționează Răileanu, s-a declanşat la memorabila şedinţă a ANRE din 18 ianuarie 2011. Atunci când Alexandr Gusev, directorul general al „Moldovagaz”, fluturând decizia motivată a instanţei, solicita includerea neîntârziată în tarif a celor 62 mln. lei, ca pierderi pentru anul 2010, dar şi a altor 64 milioane de metri cubi de gaze, în valoare de peste 200 mln. lei, ca pierderi pentru 2011. 



„Pierderile anunțate de ei erau mai mult decât exagerate. Conform unei metodologii a specialiştilor noştri, nu pot fi declarate pierderi mai mari de 18 mln. lei. Să fi acceptat propunerile lui Gusev, tariful avea să crească dublu. La acea şedinţă, noi, directorii ANRE, pentru prima dată am votat trei contra la doi, în folosul consumatorilor. Eu am fost cel mai categoric contra şi ăsta a fost începutul relelor”, susţine Răileanu.
El adaugă că, înainte de şedinţă, a fost invitat de un fost important demnitar, care i-a propus un milion de lei pentru a vota propunerea „Moldovagaz”. „Mi-a dat de înţeles că se mai lucrează cu cineva dintre noi, ca să aflu apoi că era vorba de Parlicov”. Și acesta confirmă: „Lui Răileanu i s-a propus clar, mie mi s-a făcut aluzie”. După şedinţă, Răileanu a fost sunat de fostul demnitar, care i-a spus dezamăgit: „Aveai să trăieşti bine toată viaţa, dar n-ai vrut să mănânci o bucăţică de pâine ca lumea…”.

„Moldovagaz” scrie deciziile judecătorilor

Foarte ciudat e faptul că Gusev avea deja, la 18 ianuarie 2011, decizia motivată a Curţii de Apel, în timp ce ANRE încă nu o primise. Dar cărţile au fost scoase la iveală în aceeaşi zi, în urma unei gafe monumentale a juristului de la „Moldovagaz”, Sergiu Şcolinic. Acesta şi-ar fi uitat în sală mapa… Încercând să vadă a cui e, pentru a o restitui, cei de la ANRE au găsit surprinşi în ea mai multe proiecte ale deciziei magistratei Guzun pe acelaşi caz. În ele nu figura numărul dosarului și data adoptării deciziei, iar numele grefierelor erau diferite. „Una din hotărârile găsite în mapa lui Şcolinic coincidea cu decizia semnată de dna Guzun. Până şi greşelile gramaticale erau aceleaşi. Adică, deciziile instanţei le scriau ei, iar judecătoarea doar le semna”, afirmă Răileanu. 


 

Despre aceasta, ANRE a informat fără întârziere primele persoane în stat. La indicaţia președintelui interimar Marian Lupu, problema a fost discutată la şedinţa Consiliului Suprem de Securitate. În scrisoarea lui Iurie Richicinschi, secretarul Consiliului, către Agenţie, se arată: „Materialele prezentate denotă existenţa unui puternic lobby ce presează instanţele judiciare. Sunt probe convingătoare din care rezultă că partea interesată, „Moldovagaz”, a întocmit şi a prezentat judecătoarei Maria Guzun proiectul hotărârii, pe care aceasta l-a semnat. Prin urmare, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat o decizie defavorabilă majorităţii populaţiei ţării în favoarea „Moldovagaz”. Consiliul recomanda ANRE să se adreseze de urgenţă Consiliului Superior al Magistraturii”. Condus pe atunci de actualul șef al statului, Nicolae Timofti, CSM a răspuns Agenţiei că nu a constatat nicio greşeală în acţiunile judecătoarei Guzun… Totuşi, materialele au fost trimise spre examinare procurorului cu misiuni speciale, Andrei Pascari. „Ni s-a spus că acest caz e prea complicat, că au nevoie de timp. Pascari a promis că ne va informa despre decizia luată, dar până astăzi nu ştim nimic”, susţine Răileanu. Deosebit de straniu e faptul că procurorul nu şi-a anunţat decizia, pe care o luase încă atunci. Solicitat de noi, Pascari ne-a spus: „N-am pornit vreun dosar pe acest caz, din lipsa temeiului de intervenţie. Am stabilit că judecătoarea Guzun nu a fost influenţată. În rest, problema era examinată sub aspect civil, în cadrul procesului dintre „Moldovagaz” şi ANRE. Cât priveşte mapa uitată de dl Şcolinic, este poziţia lui Răileanu”. Realmente, nu este deloc aşa, căci despre mapa lui Şcolinic ştie toată Agenţia, și nu numai. Oricum, în cele din urmă, CSJ a anulat hotărârea Mariei Guzun, scutindu-i pe consumatorii de gaze de povara de a mai achita 62 mln. lei.

Gazele folosite de demnitari erau achitate de pensionari…

În martie 2011, „Moldovagaz” anunţa că a dezvăluit o schemă de falsificare a facturilor de plată pentru gazele naturale, care conducea la creşterea datoriilor debitoare ale populaţiei faţă de „Chişinău-Gaz”. Răileanu spune că, ştiind despre această schemă, s-a interesat atunci și a aflat că era deja deschis un dosar penal pe această cauză, doar că în baza unui articol care prevedea sancţiuni minuscule, sub formă de amendă. „Prejudiciile anunţate de ei erau extrem de mici, comparativ cu cele reale. Astfel, urmăreau să scape de pedeapsă, pentru ca în momentul în care noi vom anunţa pierderile reale, ei să invoce că aceeaşi crimă nu se pedepseşte de două ori. M-am grăbit să anunţ presa că respectivele venituri ilicite au proporţii deosebit de mari”. Potrivit lui Răileanu, ANRE deţinea date despre 2700 persoane care, prin intermediul angajaţilor de la „Chişinău-Gaz”, au prejudiciat întreprinderea de 32 mln. lei. Printre aceştia se numărau nu numai oameni de rând – folosiți în cel mai josnic mod -, dar şi foşti şi actuali demnitari, judecători, procurori. De pildă, dacă cineva avea de achitat pentru 1000 metri cubi, i se propunea să achite numai pentru 200, iar plata pentru 400 de metri cubi s-o plătească cash celor de la „Chişinău-Gaz”. Astfel, consumatorii care băteau palma erau scutiţi de a plăti pentru ceilalţi 400 metri cubi. Pentru aceștia, facturile de plată erau falsificate în mod intenţionat, iar sumele neachitate erau trecute la capitolul pierderi, fiind incluse în tariful pentru toţi cetăţenii. Mai bine zis, fiecare dintre noi era obligat să plătească pentru gazele folosite de către unii demnitari. Cât ţine de oamenii simpli, care se aventurau în schemă, aceştia se trezeau ulterior cu sume uriaşe în facturi, fiind constrânşi să plătească toate diferenţele neachitate. Dacă ne amintim, păgubiții organizaseră acum un an ample acţiuni de protest la „Moldovagaz”.



Până a interveni în mod public, spune Răileanu, a fost contactat de mai multe persoane importante care achitau astfel gazele naturale. Toţi îl rugau să tacă. „Cum, măi, mama mea să plătească pentru voi? După lege, eşti complice – să decidă ancheta”, le-ar fi răspuns. Declaraţia lui Răileanu în această privinţă, făcută pentru un post de teleziziune, a fost intens mediatizată. În scurt timp, contabila „Chişinău-Gaz”, Elena Bejenari, şi alte cinci persoane au fost arestate. În vara lui 2011, dosarul a fost expediat în judecată. Cu toate astea, Răileanu consideră că de vină sunt alţii: „Fireşte că cei mari, care se îmbogăţeau din aceste scheme criminale, n-au ieşit la iveală. Probabil, ei au rugat-o pe contabilă să-şi asume vina…”.

Războiul scrisorilor trecut cu vederea de organele de drept

Imediat după aceasta, nişte necunoscuţi au început să bombardeze conducerea RM, organele de drept şi mass-media cu scrisori anonime, care abundau în insulte la adresa lui Parlicov, Răileanu şi a unui alt director al ANRE, Marin Profir. Mesajele erau trimise inclusiv din numele acestora, probabil pentru a crea impresia că la ANRE domină o debandadă totală. Se foloseau următoarele e-mailuri: nicolae.railean@yandex.ru, anremoldova@yahoo.com, aur_patras@yandex.ru, profir_marin@yahoo.com. Despre Răileanu, bunăoară, se scria că ar fi agent al MGB-ului din Transnistria, că, împreună cu Oleg Smirnov, ar fi vândut armament în zonele fierbinţi, că lunar primeşte câte 20 mii de euro de la fiecare staţie de alimentare cu combustibil, că nu începe lucrul fără două pahare de vin, că nu se trezeşte din beţie şi că „reprezintă un pericol pentru securitatea naţională a RM, care ne poate băga într-un scandal internaţional”. 



Cam aceleaşi lucruri se scriau şi despre Parlicov, dar în privinţa sa atacurile au fost mai vehemente. Pe blocul în care acesta locuieşte au fost încleiate anunţuri cu următorul text: „În casa noastră trăieşte corupţioner, escroc şi hapuga Victor Parlicov!!! El lucrează în ANRE şi majorează tarifele, care nu pot fi achitate de poporul simplu!!! Anume el este cauza creşterii tarifelor şi preţurilor!!! Când veţi întâlni acest individ, întrebaţi pe dânsul cum el doarme, mănâncă şi trăieşte când oamenii împrejur sunt nevoiţi să plătească tarifele nebune şi enorme, refuzând de mâncare!!!”. Sau, în altă zi, cineva a murdărit cu excremente uşa apartamentului pe care Parlicov îl ia în chirie. Pe acest caz a fost deschis un dosar penal şi victima a solicitat pază de la Comisariatul de poliţie Râşcani. A fost înştiinţat că va fi anunţat suplimentar despre decizia poliţiei, dar n-a mai primit niciun răspuns. Şi aici lucrurile par neînţelese. Fiindcă Valentin Cucoş, comisarul de Râşcani, dezminte, afirmând că paza se acordă de către MAI, la solicitarea procurorului care conduce cauza penală, iar responsabili ai procuraturii ne-au spus că aceasta nu ţine de competenţa lor… Presiunile asupra lui Parlicov nu s-au oprit aici. O persoană, prezentându-se Natalia Morari, îi scria soţiei sale că ea ar fi trebuit să se mărite cu el şi o soma insistent să-l părăsească. Scrisori denigratoare veneau şi la adresa părinţilor lui Parlicov. „Vroiau cu orice preţ să mă intimideze. Nici nu-s sigur că presupusa Morari este femeie. I-am propus soţiei să se întâlnească cu ea, dar aceea a refuzat…”, ne spune Parlicov.

„Autorul scrisorilor are legătură cu killerii!”

Autosesizându-se la aceste scrisori, CCCEC şi SIS au făcut cercetările de rigoare, ca să constate că era vorba despre denunţuri false. „Eu nu consum deloc alcool, iar cu staţiile PECO n-am nicio treabă. Fiind învinuit de crime deosebit de grave, la 22 septembrie 2011, am solicitat Procuraturii să intenteze de urgenţă un dosar penal. Peste 100 de scrisori au fost anexate la materialele dosarului, care a fost intentat, în cele din urmă, pe 6 aprilie, cu patru zile înainte de tentativa de omor asupra mea. Azi nu am îndoieli că autorul scrisorilor poate fi depistat. El trebuie să recunoască de unde a primit comanda şi astfel se va afla cine a vrut să mă ucidă”, se arată convins Răileanu. Fie că nu este informat, fie că ascunde acest fapt, însă ministrul de Interne, Alexei Roibu, minte atunci când spune că Răileanu nu a anunţat până acum despre presiunile exercitate asupra sa. Încă pe 22 septembrie, directorul ANRE îi scria procurorului general Zubco: „Nu e exclus faptul că autorii acestor acţiuni murdare ar putea să organizeze atacuri fizice, deoarece, prin deciziile ANRE, unii funcţionari au rămas doar cu speranţele de a încasa ilegal zeci de milioane”. 

 

La finele lui martie 2012, ANRE a anunţat că „Moldovatransgaz” a efectuat cheltuieli nejustificate de 58,6 mln. lei la reparaţia capitală a gazoductului „Razdelinaia-Ismail”. TIMPUL a descris în detalii respectiva schemă, în care erau implicaţi intermediari, care majorau de două-trei ori, în vama RM, preţul ţevilor procurate din Ucraina. Diferenţa dispărea pe conturile bancare ale acestor firme, una dintre care nici nu exista. La acea şedinţă, Gheorghe Beliciuc, directorul „Moldovatransgaz”, a încercat să se apere, motivând că întreprinderea lucrează în mod legal. Aici Răileanu a sărit ca ars: „Linişteşte-te, încă n-am anunţat totul. Pierderile totale acceptate de voi sunt de peste 200 milioane”. Ulterior, Parlicov a fost întrebat la „Moldovagaz” dacă Răileanu îşi dă seama ce vorbeşte. „Le-am spus că, fireşte, îşi dă seama”, afirmă Parlicov.

 

„Să fi explodat invers, mi-ar fi zburat creierii prin copaci”

La 6 aprilie, Agenţia a anunţat rezultatele altui control, efectuat la „Sef-Gaz”. Această întreprindere preia gazele naturale de la „Floreşti-Gaz”, pentru raionul Soroca. „Ei lucrau cash cu sume de 10-12 mln. lei, deşi nu se achitau cu „Floreşti-Gaz”, iar consumatorii erau uneori deconectaţi de la reţeaua de gaze naturale. Cu aceşti bani, dădeau împrumuturi persoanelor fizice, cumpărau materiale nenecesare întreprinderii și nici nu aveau o evidenţă contabilă transparentă”, menționează Răileanu. Cel mai dur, la acea şedinţă, a fost tot el, insistând ca materialele să fie transmise Procuraturii. După şedinţă, reprezentanţii „Sef-Gaz” s-au interesat de la angajații ANRE: „Cine-i domul cela aşa de agresiv?”.

„Măi Nicolae, să iei seama, că au să-ţi facă ceva” – aşa i-a spus colegul său Leonid Belinschi cu o zi înainte de atentat. La 10 aprilie, Răileanu recunoaşte că a avut o dispoziţie foarte bună. Iar seara, când ieşea din curtea ANRE cu automobilul de serviciu, i-a atras atenţia un bărbat de la volanul unei maşini, care semăna cu un interpret. Având în plan să-şi viziteze o cunoştinţă la Spitalul Oncologic, el a trecut pe la un magazin, unde, nedumerit, l-a văzut pe acelaşi bărbat. Apoi a fost pe acasă, a luat masa şi a mers la spital. Aici şi-a lăsat maşina la parcarea din faţa instituţiei. A lipsit vreo 40 de minute, după care a ieşit din spital aproape de ora 22.00. A intrat şi prin două farmacii din preajmă. Când s-a întors la parcare, a observat în curte doi bărbaţi. Fără grabă, a deschis uşa maşinii sale şi şi-a picurat în nas. Răileanu infirmă presupunerile că maşina ar fi fost stropită cu benzină, garantându-ne că n-a simţit vreun miros specific. Apoi a urcat la volan, a pornit motorul. Din parcare tocmai ieşea un microbuz şi el a mai aşteptat. A scos piciorul de pe ambreiaj şi a apăsat pe accelerare. Atunci trebuia să moară… „Nu ştiu cât m-am mişcat şi… aşa explozie n-am mai auzit! Am fost aruncat în aer şi simţeam că zbor, înconjurat de foc. Bucăţele, sticla mi-a năvălit în faţă ca o lavă… M-am gândit să sar pe fereastră, dar nu mai aveam putere. Uşa de lângă mine era blocată. Atunci, doi bărbaţi – probabil cei din parcare – au deschis uşa din dreapta mea şi m-au scos. În starea în care mă aflam, credeam că-s bandiţi şi vor să mă răpească. M-au urcat în altă maşină, pe urmă – în Salvare. Cu seringile în mâini, medicii vorbeau cu mine, dar nu auzeam nimic”.

„Trebuie să fii debil, ca să-ţi pui grenada sub picioare”

Aşa îşi aminteşte Nicolae Răileanu despre incidentul din care a scăpat viu ca prin urechile acului. Este convins că numai Dumnezeu l-a păzit, fiindcă astăzi doar şchiopătează, însă nu are nicio zgârietură. Explică acest lucru prin faptul că valul exploziei a izbucnit în asfalt, unde a rămas şi o groapă (foto), şi nu invers. „Poliţia a stabilit că bomba se afla între scaunul meu şi al pasagerului. Oricât ar fi de specialist killerul, el nu poate şti în ce poziţie va rămâne grenada după ce maşina se va porni şi legătura de pe cârligul grenadei va fi trasă. Să fi explodat invers, mi-ar fi zburat creierii prin copaci”.



A doua zi, au apărut versiunile precum că Răileanu şi-a pus singur bomba. Ar fi făcut-o fie pentru a rămâne în funcţie după ce a atins vârsta pensionării, fie pentru a primi maşină nouă, având în vedere că aceasta avea asigurare Casco. „Cei care lansează asemenea zvonuri au legătură cu ucigaşii. Trebuie să fii debil ca să-ţi pui grenada sub picioare. De fapt, eu mă gândeam să plec de la ANRE, dar acum nu voi ceda sub nicio formă. Iar maşina oricum era nouă. Nu mă tem de ei – să se teamă ei de mine!”. Răileanu e nemulţumit şi de declaraţia ministrului Roibu, care presupunea că cineva ar fi vrut să-l sperie. „Numai un ministru care n-a lucrat în poliţie poate să gândească aşa. Cel care vrea să te sperie, îţi explodează maşina când tu nu eşti acolo”, consideră el. Membri ai grupului de urmărire penală care investighează cazul atentatului susţin că nu au un suspect încă şi refuză să răspundă la alte întrebări.

„Dacă este implicat cineva mare, acesta va ieşi curat”

Fost şef al poliţiei criminale, Răileanu este sigur că autorii atentatului au legătură cu activitatea sa şi că ei pot fi găsiţi. Însă el nu exclude că aceştia ar putea cumpăra anchetatorii şi procurorii. „Aici se învârtesc numai milioane. Dacă este implicat cineva mare, acesta va ieşi curat. Vor fugi de versiunea corectă şi vor alege una eronată. Apropo, după incident, m-a sunat toată lumea, felicitându-mă că am rămas viu. Nu m-au contactat doar cei de la „Moldovagaz”. Cred că ei aşteptau să exprime condoleanţe rudelor mele…”. Colegul său Marin Profir este mai categoric: „Cred că incidentul e legat de activitatea noastră, dar nu cred că infractorii vor fi găsiţi. E o poveste speranţa asta. E destul să-l vezi pe Roibu cum vorbeşte despre asta, ca să ai siguranţa că totul se va termina cu nimic”. Iar Leonid Belinschi, care l-a prevenit pe Răileanu să fie mai atent, este de părere că „l-au ales pe Răileanu, căci este cel mai categoric”.

De la „Moldovagaz” nu am putut vorbi cu nimeni. Toţi, inclusiv Şcolinic, ne-au spus să apelăm la serviciul de presă. Diana Deleu, purtătoarea de cuvânt a preşedintelui Gusev, ne-a promis că ne va răspunde la întrebări săptămâna viitoare.

 

Potrivit altor surse, pe vremea guvernării comuniste, tarifele erau aprobate fără discuţii în biroul directorului general, după un sunet de-al lui Reidman şi o vizită a unei persoane care neapărat avea o valiză… Să fie o bârfă, să fie adevărat – nu ştim, la fel cum lăsăm deschisă şi întrebarea din titlu: cine l-a vrut mort pe Răileanu? 

Foto: Ramin Mazur