NOTĂ:
Acest articol folosește ca sursă primară cartea Catherinei Belton – „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”, Editura Litera, București, 2021, Traducerea din limba engleză de Gabriel Tudor. Toate citatele nemarcate provin din această carte. Ele îi aparțin fie autoarei, fie fostului spion sovietic Iuri Șveț, pe care Belton l-a intervievat în vederea scrierii cărții.
Am încercat să folosec cât mai puține, de dragul cursivității textului.
Am scris acest articol în încercarea de a răspunde la întrebarea: „unde sunt rușii?”. Cei care avertizează despre infiltrarea serviciilor secrete rusești la toate nivelurile de putere ale societății occidentale sunt priviți de către o parte a aceleiași societăți ca niște lunatici ce suferă de mania persecuției. Unii oameni pur și simplu nu vor să creadă că această implicare există pentru că, pentru a-l parafraza pe Denis de Rougemont, ei nu văd din Diavol decât coada. Așadar, un răspuns lapidar la întrebarea „unde sunt rușii?” ar fi acesta: „rușii sunt peste tot”.
Pentru un răspuns mai punctual și un pic mai amănunțit, puteți citi articolul de mai jos.
Legăturile lui Donald Trump cu „oamenii de afaceri” din spațiul sovietic sunt de notorietate. Ele au fost documentate de presă mai ales după alegerea lui Trump ca președinte, în 2016.
Nu e greu de înțeles de ce, în jurul unui om aflat mai mereu în dificultăți financiare, au început să graviteze alți oameni care aveau mulți bani, dar a căror proveniență era cel puțin dubioasă. De-a lungul timpului, Trump a adunat în jurul lui oligarhi și mafioți din fostul spațiu sovietic, de la care a împrumutat sau obținut nu numai bani, ci și idei, iar acest lucru începe să devină din ce în ce mai clar.
Păienjenișul țesut de aceste personaje este unul sufocant și, aproape, de nepătruns, dar câteva figuri ies, inevitabil, în evidență. Povestea lor ne arată că granița dintre statul rus și mafia rusă e atât de volatilă, încât pare că nu există. Și, uneori, chiar nu există.
Dar ei sunt oamenii din jurul celui mai puternic om de pe planetă. Ei sunt oamenii care nu doar l-au „ajutat” pe Trump în cele mai grele momente, când afaceruile sale se aflau în pragul falimentului; ci l-au și influențat și i-au format, parțial, cel puțin, dar în mod fundamental, viziunea despre lume.
Medicul anticar: Șalva Cighirinski
Șalva Cighirinski, georgian la origine, era medic de profesie și, înaintea destrămării URSS, a practicat medicina la Moscova. În paralel, se ocupa cu comerțul ilegal de antichități, vânzând icoane, picturi și alte lucruri de valoare în Occident. Pe de o parte, era urmărit de o direcție a KGB-ului. Pe de altă parte, cei mai importanți oamenii din serviciile secrete îl încurajau.
Evgheni Primakov, maestrul spionajului sovietic, îi era ca un părinte, iar Mihail Milștein (fostul șef al contraspionajului sovietic în SUA), pe care Chirighinski îl numea „Profesorul”, îl vizita acasă. Cirighinski avea să afirme că Milștein era general KGB, dar și prietenul său și îi plăcea să discute cu el pe teme istorice.
Cighirinski părăsise Moscova chiar înainte de prăbușirea URSS. Autoritățile îi permiseseră să o facă pentru a-și urma soția, o cetățeană spaniolă crescută în URSS. El avea să recunoscă ulterior că mariajul fusese unul fictiv, pus la cale doar pentru a-i facilita plecarea din Rusia. Ceea ce n-avea să recunoască niciodată Cighirinski e că făcuse parte dintr-un program al KGB-ului de plantare a agenților sovietici în Occident.
Când Donald Trump l-a întâlnit pentru prima oară pe Șalva Chigirinski, în noiembrie 1990, la Taj Mahal, cazinoul deținut de Trump în Atlantic City, viitorul președinte american era în pragul falimentului. Trump avea o datorie de 980 de milioane de dolari în garanții personale.
„Relația pe care Chigirinski a început să o lege cu Trump în acea noapte va planta rădăcinile unei rețele de agenți de contrainformații, moguli și interlopi ruși care îl vor orbita de atunci pe miliardarul american.”, scrie Catherine Belton.
Până în 1992, Trump reușise o redresare remarcabilă, reducându-și garanțiile personale la 115 milioane de dolari. Între timp, în 1991, Taj Mahal intrase în faliment programat.
Redresarea se produsese cu ajutorul a doi oameni legendari de pe Wall Street: proprietarul de fonduri de risc Carl Icahn și Wilbur Ross, cel care conducea divizia de falimente a băncii de investiții N.M. Rothschilds. Ei i-au convins pe acționari să extindă perioada de plată a datoriilor, în schimbul a 50% din valoarea cazinoului.
Martin Greennberg, cel care i-l prezentase lui Cighirinski lui Trump avea legătură cu afacerea: el i-a reprezentat pe deținătorii de acțiuni în cursul restructurării.
Cighirinski nu a recunoscut niciodată că ar fi investit sau ar fi fost legat în vreun fel de ceea ce s-a întâmplat la Taj Mahal sau că l-ar fi ajutat pe Donald Trump. Cu toate acestea, emigranții ruși veneau în număr mare la Taj Mahal, un loc unde nu se puneau întrebări indiscrete.
Trump a supraviețuit primei amenințări cu falimentul și a făcut-o cu ajutorul imigranților ruși. Fără sprijinul lor, n-ar fi reușit niciodată.
Micul Japonez: Viaceslav „Iaponcik” Ivankov
Taj Mahal a devenit locul preferat al lui Viaceslav Ivankov sau „Iaponcik” (Micul Japonez). Ivankov era un asociat al grupării mafiote Solnțevskaia, cea mai puternică organizație a mafiei ruse. Simpla sa prezență impunea teamă, datorită privirii de gheață și a renumelui temperamentului său violent. Ajunsese în SUA în 1992, după ce Semion Moghilevici (economistul grupării și unul dintre cei mai căutați și periculoși infractori din lume, aflat de zeci de ani pe listele FBI) împreună cu KGB-ul îl scoseseră din închisoare, unde stătea de 10 ani, condamnat pentru fals în acte și trafic de droguri.
FBI era de părere că Iaponcik conducea o organizație infracțională internațională de la baza sa din Brighton Beach (trafic de droguri, taxe de protecție, asasinate la comandă), el supervizând interesele grupării Solnțevskaia în SUA. Acolo, el avea să colaboreze cu Feliks Sater, fiul unui prieten al lui Moghilevici. Sater va juca un rol major în campania prezidențială a lui Donald Trump.
Agenții federali l-au găsit pe Ivankov într-un apartament de lux din Trump Tower (Manhattan). Ivankov a fost, de 19 ori, în timp ce se afla sub supraveghere, la Taj Mahal, între martie și aprilie 1993, pariind în acest interval, aproximativ 250.000 de dolari.
Ivankov, la fel ca toți ceilalți membri ai „filierei ruse”, avea să susțină toată viața că nu e decât un simplu om de afaceri respectabil. De altfel, Cighirinski avea să declare, sofistic: „Nici nu există crimă organizată. Există doar un grup de oameni care se susțin și se protejează reciproc.” Nu există multe definiții mai bune ale termenului de „crimă organizată”.
Absurditatea narațiunii lui Ivankov avea să iasă la iveală și mai bine, în mod ironic, cu prilejul înomormântării sale, care a adunat toții capii lumii mafiote ruse, și nu numai, așa cum avea să relateze New York Times.
Taximetristul miliardar: Tamir Sapir
Cighirinski a devenit, între timp, co-proprietarul rafinăriei de petrol din Moscova. Rafinăria a fost contractată să exporte la New York produse petroliere de peste 800 milioane de dolari prin intermediul unui asociat al lui Cighirinski, Tamir Sapir (n. Temur Sepiashvili).
Sapir emigrase din URSS la New York în 1975. A lucrat mai întâi ca taximetrist. Ulterior și-a deschis un magazin de produse electronice numit Joy Lud, aflat în centrul Manhattanului. Magazinul vindea produse electronice către demnitarii sovietici care veneau în vizită în SUA. Printre clienții de lux ai magazinului se numărau fostul ministru de externe al URSS, Eduard Șevardnadze, sau creierul spionajului sovietic Evgheni Primakov.
Magazinul s-a transformat însă într-un paravan care i-a oferit lui Sapir prilejul de a tranzacționa cantități uriașe de îngrășăminte chimice și produse petroliere din URSS prin intermediul unor licențe profitabile. Astfel, Sapir a ajuns curând miliardar.
Partenerul de afaceri al lui Sapir era Sam Kislin, un emigrant originar din orașul ucrainean Odessa. Kislin făcea comerț cu metale alături de Mihail Cernei, care era, probabil, unul dintre primii mafioți care transferaseră bogățiile din URSS în afara țării, prin intermediul firmelor înființate de KGB. Conform propriilor spuse, Kislin îl cunoștea pe Trump din anii `70, când îi împrumutase banii necesari achiziționării a 700 de televizoare.
Ulterior, Kislin, împreună cu Tevfik Arif (un fost oficial din comerțul sovietic), avea să finanțeze construcția unui Trump Tower în SoHo (Manhattan). Acest lucru s-a produs într-un moment în care viitorul președinte american ducea o lipsă acută de lichidități. Kislin avea să devină bun prieten cu primarul New Yorkului, Rudy Giuliani, avocatul personal al lui Trump de mai târziu.
Azerul bonom: Aras Agalarov
Mogulul construcțiilor, Aras Agalarov, fusese un important demnitar comunist. El este cel care-l va ajuta pe Trump să organizeze concursul Miss Universe la Moscova, în 2013. Tot el avea să intermedieze întâlnirea dintre Trump și avocatul moscovit care avea să-i promită materiale compromițătoare despre Hillary Clinton, în ajunul candidaturii la alegerile prezidențiale.
Agalarov era un protejat al lui Cighirinski. Se născuse în Azerbaidjan și fusese unul dintre puținii cetățeni sovietici cărora KGB-ul le permisese să plece în SUA. Aici, în 1989, Agalarov avea să înființeze societatea mixtă sovieto-americană Crocus International.
Împreună cu alți asociați azeri ai lui Tevfik Arif (cel care, alături de Sam Kislin, avea să finanțeze construcția Trump Tower din SoHo) va cumpăra acțiuni la cea mai mare piață în aer liber din lume: Cerkizovski Rînok, din Moscova.
În timp ce compania din SUA a lui Agalarov a început să se dezvolte, unul din cei mai importanți asociați ai săi, Irakli Kavelatze, era acuzat într-un dosar de spălare de bani.
Georgianul adoptat: Irakli Kaveladze
Potrivit fostului spion Iuri Șveț, Irakli Kavelatze era un „ilegal”: un agent al serviciilor de securitate ruse care-și dorea să se infiltreze în SUA și să obțină cetățenia americană.
După absolvirea Institutului de Finanțe din Moscova, în 1989, la vârsta de 28 de ani, i s-a permis să călătorească în SUA. Aici, a devenit apropiat de o familie americană din Gettysburg, Pennsylavnia. Peste doi ani avea să obțină cetățenia americană, după ce a fost adoptat de mama familiei, Judith Shaw.
De-a lungul unui deceniu, Kavelatze avea să transfere peste 1,4 miliarde de dolari în SUA. Era vorba despre bani negri proveniți din URSS sau din țări din estul Europei.
După absolvire, el fusese angajat imediat la Crocus International, firma lui Agalarov, dar mai târziu și-a lansat propria companie, International Business Creations. Compania își avea sediul în aceeași clădire cu alte firme deținute de același Agalarov.
Kavelatze avea să deschidă peste 100 de conturi pentru clienți ruși la unul din stâlpii sistemului financiar american: Citibank. Alte 100 de conturi vor fi deschise la Banca Comercială din San Francisco.
Citibank avea să recunoască, ulterior, în timpul anchetei, că niciunul dintre presupușii parteneri ruși ai lui Kavelatze nu-și făcuse apariția atunci când conturile în numele lor fuseseră deschise. De asemenea, niciunul nu oferise informații despre activitățile lor comerciale.
Kavelatze avea să mai înregistreze peste 2.000 de companii în Delaware, pentru a le folosi în caz de nevoie. Unele au fost folosite doar pentru o singură tranzacție. Altele nu au fost folosite deloc, rămânând în stand by.
Conturile lui Kavelatze reprezentau însă doar vârful aisbergului. Ele erau legate de o operațiune de mult mai mare anvergură: scandalul spălării a șapte miliarde de dolari de la Bank of New York. Toate aceste conturi nu reprezentau decât o parte din sistemul de transfer dirijat de către KGB și mafia rusă.
Scandalul a fost îngropat rapid după ce schema a fost descoperită, în 1999. Bush Sr. decretase sfârșitul Războiului Rece și începutul unei ere de cooperare între cele două superputeri nucleare. Fostul spion, Iuri Șveț, crede că aceasta a fost o eroare fatală:
„Americanii sunt ca niște copii. Dacă le spui că vrei să cooperezi, ei chiar cred că vei coopera. Asta este tot, iar ei nu vor pune nicio întrebare, chiar dacă rușii ascund o cărămidă la spate, gata să-i lovească.”, spunea Șveț.
Odată cu descoperirea schemei de spălare de bani de la Bank of New York, serviciile secrete și mafia rusă au fost nevoite să găsescă scheme mai ingenioase de introducere a banilor negrii în SUA. Iar aici a apărut, providențial, Donald Trump cu veșnicele sale probleme financiare.
O nouă generație de bancheri-fantomă, capabilă să dezvolte scheme mai sofisticate, l-a înconjurat. Această rețea avea să se manifeste prin intermediul fiului unui asociat al lui Semion Moghilevici, care crescuse în Brighton Beach, în sudul extrem al Brooklinului, pe nume Feliks Sater.
Gangsterul de pe Wall Street: Feliks Sater
Sater emigrase din URSS împreună cu familia la vârsta de opt ani, la începutul anilor `70. S-au stabilit în Brighton Beach, unde tatăl lui Sater a devenit executantul ordinelor lui Semion Moghilevici.
Mediul în care a crescut Sater a fost cel al conflictelor teritoriale între bande unde focurile de armă erau la ordinea zilei. Interlopii ruși încercau să-și extindă influența sudând alianțe cu familiile mafiote italiene.
Pentru o vreme, Feliks Sater a lucrat ca agent de bursă și a stat 15 luni la închisoare după ce a înjunghiat un broker în față și în gât cu piciorul unui picior de șampanie spart. A scăpat de o acuzație de fraudă bursieră în valoare de 41 de milioane de dolari, întreprinsă împreună cu membrii familiilor mafiote italiene Gambino și Gravese.
În ianuarie 1998, aflat la Moscova, pentru a scăpa de alte acuzații, Sater a propus FBI-ului o înțelegere: se va preda, dar va coopera cu agenții federali promițând să dezvăluie informații despre activitățile talibanilor și ale Alianței Nordului din Afghanistan, țară în care serviciile secrete și mafia rusă operau de multă vreme. După ce a oferit FBI-ului mai multe informații, inclusiv coorfonatele taberelor Al Quaeda și cinci numere de telefon despre care pretindea că i-ar aparține lui Osama bin Laden, s-a întors în SUA pentru a se preda. Aici, a încheiat un acord cu serviciul federal, care i-a permis să evite o condamnare la 20 de ani de închisoare.
Când l-a întâlnit pentru prima oară pe Trump, Sater tocmai înființase, împreună cu Tevik Arif, compania imobiliară Bayrock Group. Biroul companiei se afla cu un etaj sub cartierul Trump Organization, în Trump Tower. Conform propriilor spuse, ar fi intrat intempestiv în biroul lui Trump și i-ar fi spus că el (Feliks Sater) avea să devină cel mai mare dezvoltator imobiliar din New York. Trump, cucerit de abordarea lui, i-ar fi propus o colaborare imediată.
Bayrock i-a făcut lui Trump o ofertă de nerefuzat: construirea unor clădiri de lux unde compania avea să-și asume toate costurile, iar Trump avea să primească o taxă de licență doar pentru a-i lăsa pe cei de la Bayrock să-i afișeze numele pe clădiri.
În 2005, Bayrock a cumpărat un teren pe o stradă din SoHo, unde urma să construiască un Trump Tower de 46 de etaje, din oțel și sticlă, în valoare de 450 de milioane de dolari. Trump ar fi urmat să primească 18% din acțiuni plus taxe de administrare, în condițiile în care nu ar fi trebuit să investească absolut nimic.
Moscova chiar nu crede în lacrimi
În 2005, Sater i-a propus lui Trump, ca, prin intermediul Bayrock, să construiască un Trump Tower la Moscova. Înțelegerea a căzut când bancherul care urma să se implice în afacere a fugit din Moscova pretinzând că fusese obligat să desfășoare operațiuni financiare sub amenințarea serviciilor secrete ruse.
În acel moment Sater era deja un apropiat al fiicei lui Donald Trump, Ivanka și a fiului acestuia, Donald Jr. El chiar încercase, în februarie 2006, să organizeze o întâlnire, în chiar biroul lui Putin, între președintele rus și Ivanka.
Șalva Cighirinski nu a stat nici el deoparte. El s-a întâlnit frecvent la Moscova cu Ivanka și Donald Jr. Propunerea sa era ridicarea unui Trump Tower în viitorul cartier comercial al Moscovei. Clădirea ar fi urmat să fie cea mai înaltă din Europa și ar fi costat între 2 și 2,5 miliarde de dolari. Trump ar fi urmat să primească 20% din profituri fără să investească nimic.
Aras Agalarov a intrat și el în joc. L-a invitat pe Donald Trump la Târgul Milionarilor, o expoziție de bunuri de lux. Mai târziu, în noiembrie 2013, Agalarov îl va găzdui din nou pe Trump, care va petrece două nopți în luxosul Ritz-Carlton din Moscova. Trump își dorea să-l întâlnescă pe Vladimir Putin, dar faptul că n-a reușit nu i-a diminuat încântarea. Agalarov îi propusese construcția unui turn Trump a cărui de a cărui finanțare ar fi urmat să se ocupe banca rusă de stat Sberbank.
Nici acest proiect nu s-a materializat, dar pe măsură ce devenea tot mai apropiat de Trump, Agalarov devenea și din ce în ce mai important la Kremlin. Guvernul lui Vladimir Putin i-a încredințat 73 de miliarde de ruble pentru construcția de universități în Extremul Orient și stadioane pentru Cupa Mondială de Fotbal din 2018.
Victorie, în cele din urmă
În 2015, când Trump și-a anunțat intenția de a candida la președenție, Șalva Cighirinski se număra printre cei mai apropiați oameni din jurul viitorului președinte. Feliks Sater a intrat și el, imediat, în scenă începând colaborarea cu avocatul personal al lui Trump, Michael Cohen. Sater îi va scrie lui Cohen că-și va folosi toate relațiile pe care le are la Kremlin pentru a ridica un Trump Tower de proporții impunătoare, la Moscova.
Aras Agalarov, în schimb, a acționat pe un alt plan. El i-a trimis un mesaj lui Donald Trump, prin care-l anunța că fiii săi, Emin și Aras Agalarov, aveau un cadou special pentru el, cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere, care urma să aibă loc câteva zile mai târziu, pe 14 iunie. Trump a primit un tablou însoțit de un bilet pe care numai el l-a citit.
După alte câteva zile, a venit vestea că serverele Comitetului Național al Partidului Democrat fuseseră sparte de un grup de hackeri ruși autointitulați „Gucifer 2.0”.
Ulterior, WikiLeaks a început difuzarea mailurilor interceptate de hackerii ruși din contul directorului de campanie al lui Hillary Clinton, John Podesta, care aveau să o distrugă pe candidata Partidului Democrat și să-i faciliteze lui Donald Trump câștigarea alegerilor.
Entuziasmul stârnit de victoria lui Donald Trump la alegerile din noiembrie 2016 a fost de nestăpânit în parlamentul rus. Pur și simplu rușilor nu le venea să creadă. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, și-a exprimat în mod public satisfacția, vorbind despre similitudinea punctelor de vedere ale lui Vladimir Putin și Donald Trump. Putin însuși a jubilat, proclamând moartea ideilor liberale învechite.
„În ceea ce-l privea, Şalva Cighirinski era încântat de eficienţa lui Trump. <<Face tot ce a promis>>, mi-a declarat el când ne-am întâlnit în mai 2018. Şi îi era imposibil să nu exulte. Vechiul vis sovietic ca Europa, rămasă fără sprijin militar american, să se macine în lupte interne, putea chiar deveni realitate. <<Şi atunci nouă, rușilor, nu ne va rămâne altceva de făcut decât să mergem in Europa si să luăm toate femeile>>, râdea el.”, scrie Belton.
La finalul acestei aventuri, întrebarea pe care mulți și-au pus-o a fost următoarea: l-au cultivat serviciile secrete și grupările mafiote ruse pe Donald Trump timp de peste patru decenii cu scopul de a-l instaura în funcția de președinte al SUA?
Probabilitatea ca rușii să fi avut o viziune pe termen atât de lung este, practic, nulă. Pentru ei, Trump nu a fost decât un „idiot util” prin intermediul căruia au introdus pe piața din SUA sume imense de bani negri. Asta nu însemnă că, din momentul în care și-a anunțat dorința de a candida, nu au făcut totul pentru a-l sprijini. Și că nu au profitat pentru a încerca să-l convertească la „biserica” lor și să-l convingă că Europa e o mână moartă pentru SUA, care ar trebui să-și canalizeze influența în alte părți ale lumii.
Scriitorul Craig Unger, avea să spună: „A fost (Donald Trump – n. red. ) un atu. Nu era vorba de un plan măreț și ingenios de genul <vom face ca acest tip să fie președinte peste 40 de ani>. La momentul începerii, adică prin 1980, rușii încercau să recruteze ca nebunii și urmăreau zeci și zeci de oameni.
Trump a fost ținta perfectă în multe privințe: vanitatea și narcisismul său l-au transformat într-o țintă naturală de recrutat. A fost cultivat pe o perioadă de 40 de ani, chiar până la alegerea sa.”
