Cine va vorbi duminică la mitingul din Piața Marii Adunări Naționale?

Și, ce urmează după asta, cum se va schimba după acest summit viața moldovenilor care sunt invitați duminică la o „amplă manifestare” dedicată sprijinirii cursului proeuropean al R. Moldova?

Ideea unei „mari adunări naționale” închinată Summitului de la Vilnius mi s-a părut din start neinspirată, ca să nu zic penibilă și cinică. Să facem un scurt recurs în istorie. Românii dintre Moldova din stânga Prutului au avut trei mari adunări naţionale. Prima Marea Adunare Națională de la 27 august 1989 a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM și trecerea la grafia latină. Cea de-a doua Mare Adunare Naţională de la 16 decembrie 1990, a adoptat o Proclamaţie, prin care hotăra „independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate”. Ce de-a treia Mare Adunare Națională a avut loc pe 27 august 1991 și a votat Declarația de Independență a R. Moldova. Prin importanța problemelor abordate și a documentelor votate, aceste trei mari adunări naționale au fost cu adevărat istorice.

Cei care intenționau ca mitingul partidelor de la guvernare din 3 noiembrie să fie declarat drept „a patra mare adunare națională” nu s-au gândit la un lucru: dar ce document istoric va fi votat la această adunare?

În general, nu contest utilitatea mitingurilor, chiar și de acest fel, ele având scopul de a mai dezmorți societatea, concentrându-i atenția asupra unor probleme importante. În cazul mitingului de duminică, însă, nu înțeleg de ce este scos poporul în Piață, ce dorește conducerea RM de la el? Să-l consulte asupra vectorului politic al RM? Nu are niciun rost, fiindcă în 2009 electoratul acestor partide a votat pentru cursul proeuropean al Moldovei, chiar și primele alianțe de guvernare s-au numit Alianța pentru Integrarea Europeană. Să-l întrebe dacă e mulțumit de calitatea guvernării? Nu are niciun rost, fiindcă e clar că e nemulțumit. Să-l întrebe dacă vrea revenirea comuniștilor la guvernare? Din nou nu are niciun rost, fiindcă electoratul acestor partide nu-i așteaptă pe comuniști. Atunci care e rațiunea mitingului de duminică?

Și totuși, pentru mitingul de duminică există un subiect serios de discuție, numai că sunt aproape sigur că organizatorii mitingului nu vor avea curajul să-l abordeze. Este vorba despre R. Moldova post-Vilnius.

Eșuând pe toate liniile, actuala guvernare s-a agățat de Summitul de la Vilnius ca de ultimul pai, inducându-i astfel societății ideea falsă că rezolvarea tuturor problemelor depinde de succesul acestui summit. Altfel spus, guvernarea a ridicat nepermis de sus ștacheta așteptărilor, fiind conștientă că după Vilnius nu se va schimba nimic. În alt limbaj, asta înseamnă că guvernarea a manipulat și manipulează cu bună știință societatea, propunându-i repere și orizonturi false doar pentru a-i abate atenția de la dezastrul la care ea a adus Moldova.

Organizatorii mitingului nu vor avea curajul să le spună participanților că după Vilnius salariile și pensiile nu se vor majora, că nu va dispărea corupția, că guvernarea va fi la fel de cinică și inumană, că vine un an electoral în care nu se vor face reforme, ș.a.m.d., ș.a.m.d. Astfel, după Vilnius, s-ar putea să ne pomenim cu un nou val de eurosceptici care vor completa armata mereu crescândă a dezamăgiților, fapt ce va subția simțitor electoratul proeuropean, favorizându-i în felul acesta pe comuniști.

Atunci ce rost are să aduni duminică oamenii în PMAN, ca să-i pui să scandeze „Jos comuniștii!”!?

Mitingul de duminică ar avea o anumită motivație, dacă actuala guvernare se va pocăi pentru greșelile comise și își va asuma public câteva lucruri foarte concrete legate de reforma procuraturii, diminuarea corupției, reducerea aparatului birocratic, crearea locurilor de muncă ș.a.m.d. Mă tem însă că toate cuvântările vor fi „patriotice” și „mobilizatoare”. Am aflat din unele surse (indirecte) că pentru mitingul de duminică se pregătește o „listă selectă” de vorbitori… Era și de așteptat. Un vorbitor de rând nu va avea nicio șansă să ajungă la microfon. Și cu toate acestea, nu dau sfaturi nimănui ce trebuie să facă duminică. O sugestie, totuși, mi-aș permite: iubiți cititori, nu ascultați pe nimeni, nici pe mine, nici pe alți așa-ziși „directori de opinie”, decideți singuri, cu capul vostru, cum e mai bine să procedați. Astfel nu veți greși. Iar dacă veți greși, nu va trebui să căutații vinovații în altă parte.