Am o bomboană. Sunt purtătorul de bomboană. Mă simt dator să mă împart cu tine. Te iubesc! Din pură omenie. Mă văd fericit să-ţi întind mai mult de jumătate ţie. Ai putea să-mi opreşti şi mie o bucăţică. Poţi să-mi laşi de o parte o bucăţică din acea bucăţică. Dar, dacă vrei, poţi să o mănânci acum pe toată. Tu alegi. Oricum, bomboana de-acum e în mâinile tale. Dulce şi fără preţ. De la bun început, învelită cu grijă în hârtie albastră. Niciodată ascunsă, galbenă şi dulce, păstrată la vederea tuturor.
Da, mă ling pe buze de tare ce te iubesc! Două mâini transparente îmi arată o fotografie pe care eşti reprezentat tu şi eu. Între noi, pe palma mea, o bomboană. „Bomboană, te dezvelesc şi te dăruiesc celui ce va întinde primul mâna acum” .
Iar de mai stai pe gânduri, s-ar putea să te alegi doar cu hârtia foşnitoare. Din păcate sau poate din fericire, pentru tine am o singură bomboană.
Căci pot să mă răzgândesc, ca orice om. Ţine-o acum bine între buze, cât nu ţi-am luat-o înapoi. Dacă vrei, suge-o, dacă vrei, muşc-o. Poţi s-o arunci şi la gunoi. Fă cum vrei. De când e lumea şi pământul, alegerea îţi aparţine.
Principalul este să nu-ţi scape pe jos jumătatea cea de dincolo de buze. E murdar. Nu uita unde ne aflăm acum, prietene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
