Editorial

Ciprian Demeter: O nouă epopee sforăitoare marca Eduard Hellvig

Eduard Hellvig, directorul SRI, a participat la o ceremonie organizată cu ocazia împlinirii a 15 ani de la inaugurarea cursurilor de studii de securitate în cadrul  Universității Babeș-Bolyai din Cluj, ocazie cu care Hellvig a făcut, printre altele, trimitere la noile proiecte de legi ale securității care au fost criticate de partidele politice, dar și de societatea civilă.

”Ne dorim legi actualizate, dar le vrem cât mai apropiate de modelul celor din Occident. Și dacă tot am ajuns aici, ar fi de dorit ca societatea românească și decidenții politici să se hotărască ce rol vor să atribuie serviciilor de informații. Nu putem fi în același timp un fel de pompieri chemați să stingă incendiile provocate de alții și apoi acuzați că le-am stins. Acesta este de fapt elefantul din încăpere și această discuție nu va putea fi evitată la nesfârșit”, a declarat Hellvig.

Se dorește ca persoanele fizice și juridice, dar și autoritățile și instituțiile publice, să fie obligate să acorde sprijin Serviciului Român de Informații. Directorul SRI, Eduard Hellvig, este într-o eroare deoarece adaptarea legii siguranței naționale nu este după modelul occidental ci este, de fapt, după cel al Mossadului unde evreii din toată lumea sunt obligaţi să sprijine informativ sistemul de informații.

Eduar Hellvig, directorul SRI, Adjunct al directorului SRI – general de brigadă Adrian Ciocîrlan (ctr) și General-locotenent Florian Coldea (dr)

Dacă tot se dorește actualizarea legii privind activitatea S.R.I., atunci ar trebui să se asigure protecţie pentru ofiţerul de infomații, iar printre calitățile pe care ar trebui să le aibă ofițerii ar trebui să se remarce cea de patriot. La ora actuală, constatăm că există o neputinţă a asigurării protecţiei societăţii românești, mai ales că în ultima vreme observăm cum companiile străine și băieții deștepți din energie sărăcesc populația României pe zi ce trece, tot mai mult.

Această sărăcire planificată a populației este orchestrată de o clasă politică profund coruptă și de niște instituții publice la fel de profund corupte și incompetente, deoarece o adevărată reformă a sistemului implică adoptarea unor măsuri care să evite corupţia, dar şi faptul că partidele au rămas la cheremul unor puternice interese economice care finanțează partidele prin fonduri necontrolabile.

Eduard Hellvig afirma că marea performanță a mandatului său a fost separarea de politică și că politica și culegerea de informații nu trebuie suprapuse. Trebuie menționat faptul că SRI a fost principalul pericol la adresa siguranței naționale, deoarece acesta s-a implicat în politică, în mediul de afaceri și chiar în presă, cu toate că art. 36 din Legea 14/1992 privind funcționarea SRI, prevede că: „Personalul Serviciului Român de Informații nu poate face parte din partide sau alte organizații cu caracter politic ori secret și nu poate fi folosit în scopuri politice. Serviciul Român de Informații nu va întreprinde nici o acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepția acelor acțiuni ale acestora care contravin siguranței naționale.“

Acest lucru mă duce cu gândul la faptul că până acum politicienii erau racolați de către SRI sau erau chiar ofițeri SRI, iar dezastrul din politica românescă era, de fapt, o creație a acestui serviciu.

Până în anul 2016, activitatea principală a SRI nu a fost cea de culegere de informații sau de racolare a unor informatori pentru o mai bună activitate de  strângere de informații, ci a fost, mai degrabă, cea de racolare a unor oameni din instituțiile publice cu scopul de a deține controlul asupra acelor instituții ale statului.

Trebuie menționat că totul a început în 2002, când S.R.I. a primit dreptul de a desfășura activități comerciale prin firme sub acoperire.

Art. 42 din LEGEA nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații a fost modificat de art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 72 din 13 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie 2002.

”Fondurile bănești necesare pentru desfășurarea activităților în Serviciul Român de Informații se asigură astfel: de la bugetul de stat, din venituri extrabugetare, din credite externe și din alte surse legal constituite.

Veniturile extrabugetare se constituie din: contravaloarea bunurilor valorificate potrivit legislației specifice sectorului de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, din sumele încasate din prestări de servicii executate la cererea persoanelor fizice și juridice, prin unitățile Serviciului Român de Informații, în domeniile și în condițiile stabilite prin ordin al directorului Serviciului Român de Informații și din alte venituri realizate în condițiile prezentei legi.

Veniturile extrabugetare obținute, în lei și în valută, vor fi utilizate integral pentru finanțarea cheltuielilor curente și de capital, iar disponibilul rămas la sfârșitul anului va fi reportat în anul următor și va fi folosit cu aceeași destinație.

Planificarea, evidența, utilizarea, justificarea și controlul cheltuielilor operative destinate realizării activității specifice Serviciului Român de Informații se efectuează în conformitate cu regulile generale în această materie, aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Clădirile, mijloacele de transport, aparatura tehnică și celelalte mijloace materiale necesare Serviciului Român de Informații se asigură prin hotărâre a Guvernului sau se achiziționează în condițiile legii.

Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Serviciul Român de Informații sunt bunuri proprietate publică a statului.

Serviciul Român de Informații primește și administrează bunuri proprietate publică și privată a statului, putând să le închirieze în funcție de regimul lor juridic, reținând sub formă de venituri extrabugetare o cotă-parte de 50% din valoarea chiriei încasate.

Serviciul Român de Informații are parc propriu de mijloace de transport pentru aparatul central și unitățile din subordine, care se stabilește prin tabelele de înzestrare a unităților, aprobate de directorul Serviciului Român de Informații.”

Felul în care SRI obţine banii din activităţi comerciale, dar şi cum sunt cheltuiți acești bani scapă oricărui control democratic. Mai mult, mulți ofițeri ieșiți la pensie dețin averi impresionante și, oare, cum au reușit această performanță? Cine poate controla dacă aceste societăți sunt ale SRI sau au fost folosite ca un paravan pentru afacerile personale ale unor ofițeri?

După cum arăta componența Comisiei de control parlamentar al SRI de-a lungul timpului, comisie din care aproape toții parlamentari care o formau aveau probleme penale, nici aceasta nu putea verifica activităţile comerciale ale SRI.

Anumiți ofițeri superiori, trădători de țară, au reușit să pună în aplicare Planul Minerva România, prin care au fost subminate instituțiile fundamentale ale statului și clasa politică, decimând mediul de afaceri românesc. Au reușit să transforme justiția din România și anumiți magistrați în niște diletanți iresponsabili, scăpați de sub control.

Hellvig a mai declarat că „Se vorbește în continuare despre oamenii din SRI ca despre securiști. Ceea ce este complet nedrept. Însă cei care populează astăzi această instituție merită să se vorbească despre ei în termeni corecți. Majoritatea sunt tineri, de 30-40 de ani, și au aflat despre vechea Securitate din cărți și din arhive”.

Când mă gândesc la cuvântul securist, mă gândesc la D.I.E., Departamentul de Informații Externe, și la faptul că acest serviciu a repurtat multe succese contra C.I.A., iar acest fapt a fost observat și în timpul Revoluției când a fost folosit sloganul „Jos Securitatea!“. Acestă teamă a C.I.A. față de vechea securitate s-a văzut și în noiembrie 2002, la Praga, când N.A.T.O. a impus o condiţie pentru aderarea României la N.A.T.O., prin eliminarea foştilor ofiţeri ai Securităţii din viaţa publică, deoarece aceștia erau responsabili de faptul că au spionat N.A.T.O., iar din acel moment Serviciile Secrete ale României au întrerupt spionajul contra SUA, dar trebuie menționat că N.A.T.O. nu şi-a întrerupt niciodată spionajul  contra României.

Eduard Hellvig ar trebui să se gândească la o explicație pentru a răspunde următoarelor întrebări: cum și de ce anumiți generali S.R.I, precum Florian Coldea, au fost premiați de anumite state, pentru „merite“ deosebite. Merite pentru ce, pentru noi sau pentru ei?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Adrian Popa

Adrian Popa a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *