Un truc clasic de clovni, numai că Sârbu, care nu pare cu totul lipsit de umor, se preface că nu vede latura de comic din prestaţia PCRM. Pentru el „circ şi teatru” e faptul că AIE vrea să accepte oferta comuniştilor. Aici asistenţa iar ar trebui să râdă, pentru că domnul Sârbu este aici în postura clovnului care vede partea de comic mică la alţii şi nu observă comicul uriaş din propriile fapte… Absurdul dirijează faptele şi comportamentul comuniştilor. Se pare că nimic nu mai poate să ne uimească în ieşirile şi gesturile lor. Cum se explică această samavolnicie şi iresponsabilitate? Cei mai mulţi zic că de vină e Voronin. Oare numai el? Eu cred că mai există cineva care dirijează „din umbră” prestaţia comuniştilor. Nu vă aşteptaţi să spun Mark Tkaciuk…
E alegătorul PCRM. Cel care, indiferent de faptele şi acţiunile comuniştilor, în cazul alegerilor anticipate, le-ar acorda cu obstinaţie aceleaşi 42 de mandate bătute în cuie.
Avem o categorie de alegători, care gândesc tot atât de pervers ca şi politicienii. „Da, zic ei, liderul partidului pe care îl simpatizăm este o canalie, dar e canalia noastră”. Acest alegător crede la fel ca şi Voronin că, dacă oligarhul Plahotniuc şi „trădătorul” Lupu s-ar fi aliat cu comuniştii, astăzi, bineînţeles, n-am fi avut „un regim oligarhic” la guvernare, cum e calificată guvernarea AIE de către comunişti. De asemenea, acest alegător crede că, dacă ar fi luat naştere alianţa PD-PCRM, proiectul de modificare a articolului 78 ar fi fost perfect şi neavenit. Aşa gândeşte Voronin, aşa gândeşte şi alegătorul lui… Bineînţeles, avem un astfel de alegător şi în tabăra liberală, care aplaudă absolut tot ce fac liderii pe care îi simpatizează. Şi, dacă vorbeam de circ, acest alegător râde numai de glumele făcute pe seama celor pe care îi antipatizează. Când Sârbu spune „circ şi teatru” despre AIE, acest alegător râde de AIE şi nu vrea să vadă cu îndârjire comicul din prestaţia lui Sârbu însuşi, bunăoară. Într-adevăr, suntem un circ, numai că unul monstruos: niciodată nu râdem toţi odată, râdem pe „tabere”.
Dacă se produc tot felul de blocaje în viaţa social-politică de la noi, dacă nu putem alege preşedintele, dacă preţurile cresc, dacă trăim prost – toate astea nu se datorează doar politicienilor. Suntem cu toţii ostaticii alegătorilor despre care vă vorbesc.
