Este reuşită expresia „cotidianului”, unde autorul a atins preponderent coardele bolnăvicioase politice ale „ţărişoarei” noastre. Luptele între partidele politice au fost cea mai mare greşeală în conducerea ţării. Fiecare partid se străduieşte să mărească cât mai mult numărul de membri, de deputaţi în Parlament, de miniştri în Guvern şi să adune cât mai multă avere, dar de ţară nimeni nu şi-a dat niciun interes. Satul este temelia ţării. Satul ne-a păstrat limba, obiceiurile strămoşeşti. Încă patriotul Nicolae Testemiţanu a început să ridice starea deplorabilă a sănătăţii ţăranului, însă, cu părere de rău, începutul bun s-a stins împreună cu dânsul. Pe pământurile noastre strămoşeşti au trecut multe hoarde de barbari. Cine ne-a păstrat neamul, satul, ţara? Basarabia a fost 200 de ani sub ocupaţia rusească, s-au rusificat oraşele. Dar ce se face acum prin sate? Au rămas numai oameni în vârstă şi copii orfani, lăsaţi în voia sorţii, fără îngrijire, fără educaţie, mulţi nu frecventează şcoala şi ici şi colo auzi „s-au înecat”, „au nimerit în incendiu”, „au decedat în accidente auto” şi alte nenorociri. Democraţii de la bun început au făcut multe erori. Colhozurile, fermele şi livezile nu trebuiau împărţite şi distruse. Îmi amintesc de satul natal, Bocşa, Făleşti, unde a fost construită o fermă de porci de 50 mii de capete. Democraţii au hotărât să o împartă ţăranilor. În timp de câteva luni nu a rămas nicio cărămidă. Colectivele bine organizate trebuiau păstrate şi de schimbat numai proprietatea lor.
Acum se încearcă să se organizeze din nou colectivele agricole, însă cu cine? Tot potenţialul apt de muncă a plecat peste hotare. Trebuie să ne întoarcem acasă copiii plecaţi la muncă peste hotare. Dar cum? Ce să facă acasă fără lucru? Se întreabă: cât timp o să aducem roşii, castraveţi, varză şi alte legume din Turcia, având un cernoziom atât de bogat şi rodnic? Pentru a întoarce moldovenii acasă trebuie să organizăm în fiecare sat cu populaţie de aproximativ de 1000 de gospodari ferme de vite, porci, păsări, grădini cu legume şi livezi cu fructe de calitate (şi pentru export). De unde finanţe? De luat credite care în timp de trei, patru ani vor fi întoarse. Sunt sigur că mulţi dintre moldoveni lucrează în străinătate la ferme şi grădini de elită şi s-au specializat în agricultura modernă, vor cultiva produse ca şi în ţările dezvoltate, bune pentru export. În acelaşi timp, ar trebui redus la minimum importul produselor agrariene din alte ţări. Asta nu va fi uşor. Trebuie de organizat un departament care să se ocupe cu această problemă (poate chiar minister). Se va schimba şi înfăţişarea caselor săteşti cu gaz, canalizare şi tineretul va accepta cu plăcere să activeze la sate.
Este jignitor când Voronin declară că „dacă sunteţi români plecaţi peste Prut”. Ei cred că Basarabia este pământ rusesc. Până şi corifeii comunismului au spus că criteriile unei naţiuni sunt limba comună, teritoriul comun şi obiceiurile naţionale identice. Avem noi oare cu ruşii limbă comună, teritoriu comun sau obiceiuri naţionale identice? Comuniştii ruşi tot timpul au băgat zarvă între moldoveni şi români, cum că au limbi diferite şi sunt două naţionalităţi diferite. Are dreptate Constantin Tănase când spune „avem preşedinte, dar ne mai trebuie ţară”.
Preşedintele trebuie ajutat, susţinut, este un patriot al neamului şi promite că va linişti ţara care, fără ţăranii de la sate, nu va exista. Iar ca să realizăm şi ceea ce nutrim atunci când spunem „ţară”, ar trebui să ne amintim de anii de renaştere naţională, când foarte des reveneam la poezia lui Alexei Mateevici: „Să ştiţi: de nu veţi ridica/ Din sânul vostru un proroc,/ În voi viaţa va seca,/ Zădarnic soarta veţi ruga,/ Căci scoşi veţi fi atunci din joc/ Şi-ţi rămânea făr’ de noroc”.
Diomid Gherman,
academician
