Fantoma unirii cu România agită spiritele proruse din R. Moldova şi le motivează să lanseze noi campanii de spălare pe creier în masă. Irina Vlah, bașcan al regiunii autonome găgăuze a anunţat că va convoca pe 24 februarie o aşa-numită „întâlnire extinsă cu reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale din autonomie”. Subiectul, ce va fi pus în discuție pornește de la valul de declaraţii simbolice de unire cu România, semnate în peste 20 de comune din republică și privite drept consolidare a curentului unionist, precum şi implicarea lui Traian Băsescu în acest proces.
Fără îndoială, atitudinea doamnei Vlah şi a subordonaţilor ei din regiunea găgăuză faţă de iniţiativele unioniste va fi una negativă, iar, dacă adunarea va adopta vreo rezoluţie, aceasta va condamna în termenii cei mai duri acţiunile unioniste din R. Moldova, inclusiv din comunele care au semnat declaraţiile de unire. Dacă nişte declaraţii simbolice, fără consecinţe juridice, au provocat asemenea reacţii virulente, atunci adversarii ideii reunificării cu România, părtaşi ai orientării către Rusia, conştientizează, poate chiar mai bine decât noi, forţa şi potenţialul pe care îl are unionismul.
Din regiunea găgăuză au mai venit provocări în ultimii ani, atât în mandatul fostului başcan, Mihail Formuzal, cât şi în cel al Irinei Vlah. În februarie 2014, în UTA Gagauz-Yeri a avut loc un referendum, la care, dacă e să credem datelor locale, majoritatea covârşitoare a populației autonomiei a votat pentru separarea de R. Moldova şi proclamarea independenţei regiunii, în cazul în care Chişinăul se va integra în Uniunea Europeană. Mai îngrijorător este faptul că atât Constituţia, cât şi statutul de funcţionare a autonomiei găgăuze, le permit liderilor de la Comrat să iasă din componenţa R. Moldova, în cazul în care aceasta şi-ar „schimba statutul”, adică şi-ar pierde independenţa. Comratul a interpretat în acești termeni chiar şi integrarea în Uniunea Europeană, nemaivorbind de unirea cu România. De aceea, indiferent de subiectul unirii, legile trebuie schimbate, pentru ca regiunii găgăuze să-i fie retras dreptul la secesiune, care încalcă grav suveranitatea R. Moldova şi, mai ales, inviolabilitatea şi inalienabilitatea teritoriului acesteia. Ar mai fi cazul ca cei care au admis elaborarea şi votarea acestor legi să fie traşi la răspundere. Deși, poate că cer prea mult, în condiţiile noastre.
De asemenea, trebuie să ne amintim că şi în 1990, când a fost lansată prima formaţiune separatistă, „republica găgăuză”, totul a început de la un congres al reprezentanţilor „sovietelor de toate nivelurile”, adică al administraţiei publice locale. O dată în plus, populaţia regiunii, găgăuzi şi alte etnii, peste 150.000 de locuitori, au fost și sunt folosiţi ca factor de presiune asupra restului republicii, în interese care nu aparţin decât Rusiei, chiar dacă oficial aceasta nu este implicată. La fel ca separatismul transnistrean, la vremea lui, şi separatismul găgăuz este folosit pentru a împiedica tendinţele unioniste de a se materializa.
Găgăuzii de rând ar trebui să afle că aceste jocuri nu sunt în interesul lor şi că unirea cu România le-ar aduce şi lor avantaje şi beneficii, pe care ei le ratează, fiind în continuare folosiţi drept carne de tun într-un război care nu le aparține. Unioniştii de la Chişinău ar trebui să se gândească la oportunitatea informării găgăuzilor în această privință, atât în limba găgăuză, cât şi în cea rusă. Doar aşa s-ar putea depăşi, la Comrat, printre cetăţenii de rând, câmpul de manipulare în care i-au aruncat lideri precum Irina Vlah şi alţii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
