Povestea e simplă. În contextul discuțiilor privind compensa pierderile producătorilor de fructe și legume premierul Leancă a declarat că guvernul planifica să organizeze la 30 august o acțiune simbolică în Piața Marii Adunări Naționale unde să fie pregătită o plăcintă mare cu mere: „Știm că plăcintele se pregătesc cu brânză, dar sunt și cu mere. Vom numi acțiunea „Plăcinta care ne unește, va fi una de solidarizare”.
Bineînțeles, propunerea lui Leancă e puțin neobișnuită, un pic ciudată și excentrică. Ideea a fost luată în răspăr, ironizată și hulită în spiritul celor mai curate tradiții naționale nu numai din cauza caracterului ei inedit, ci și din considerente politice. E știut însă că acolo unde intervine interesul politic gregar și egoist orice idee originală este călcată în picioare și aruncată la coșul de gunoi. Iată de ce, vă propun să privim din alt punct de vedere la propunerea premierului Leancă.
Eu consider ideea lui Leancă e originală și interesantă și e cazul să o examinăm cu atenție. Dacă o tratăm cu suficientă înțelepciune și relaxare denumirea acțiunii („Plăcinta care ne unește”) este foarte bună. De ce nu? De ce când atâtea lucruri ne dezbină și ne învrăjbesc să nu facem o plăcintă care să ne unească?! Totul depinde cum vedem realizarea acestei idei. Se presupune că se va prepara o plăcintă mare. Cât de mare, mă întreb? Ca să ajungă pentru membrii guvernului și echipa de la președinție? Problema trebuie pusă altfel: ori facem o plăcintă care să ajungă în Cartea recordurilor Guinness, ori nu o facem deloc. De ce, într-adevăr, să nu facem acest lucru, cu atât mai mult că nu este imposibil. O „plăcintă națională” din mere și prune, coaptă în Piața Marii Adunări Naționale (ori în alt loc – eu aș propune, de exemplu, la Complexul etno-cultural VATRA), ar fi o modalitate extraordinare de a ne promova în lume, demonstrând acesteia că și în momentele de criză și tensiune moldovenii dau dovadă de prezență de spirit, inteligența și umor.
Două lucruri trebuie făcute în acest sens. Primul, să fie contactați cei de la The Guinness Book of Records pentru a se discuta condițiile și detaliile – acest lucru e în puterile guvernului. Al doilea: să fie găsite de urgență soluțiile tehnice pentru prepararea unei plăcinte cu asemenea dimensiuni. Sunt sigur că avem oameni inteligenți care vor propune soluția adecvată, iar finanțarea acțiunii și-ar putea-o asuma guvernul și producătorii de fructe și legume.
O plăcintă uriașă, înregistrată în Cartea recordurilor Guinness, ne-ar face o altă imagine în lume. Recordul, fiind transmis de toate televiziunile (presa) din lume ne-ar promova și ar face cunoștință lumii cu problemele cu care ne confruntăm din cauza embargoului rusesc. Aici mai apare o problemă: ce formă va avea plăcinta și ce va reprezenta ea (rotundă, pătrată, dreptunghiulară) și ce „desen” se va pune pe ea? Stema R. Moldova? Chipul lui Putin? Sigla unui partid?
Dacă dorim ca ideea lui Leancă să se transforme cu adevărat într-un eveniment politic și cultural notoriu, cu evidente valențe patriotice, e una. Dacă însă dorim să facem o „plăcințică mare”, pentru a bifa o acțiune birocratică lipsită de inteligență și inspirație, e alta. De aceea, mă adresez domnului Leancă cu întrebarea: ce doriți să faceți prin acest eveniment? Dacă vreți s-o faceți de oaie, faceți-o. Dar ar fi păcat. Pentru că există și altă alternativă: să demonstrăm că chiar ne putem solidariza în fața greutăților și nu miorlăind, ci râzând, ca strămoșii noștri, dacii. Amintiți-vă de îndemnul adresat de Decebal către popor (din poezia lui G. Cosbuc):
„Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad”!
Așadar, „să râdem, dar, viteaz răsad, să fie-un hohotit și-un chiu din ceruri până-n iad”, să se audă în toată lumea, chiar și la Moscova!
De ce nu?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
