Corina Cepoi, moldoveanca ajunsă în Kârgâzstan: „Aici sunt mai multe provocări decât în Moldova”

Despre cum au evoluat capacitățile jurnaliștilor în ultimii zece ani din Moldova vom vorbi cu Corina Cepoi, care în prezent este director de țară la Internews, în Kârgâzstan.

– Acum zece ani ați fondat Școala de Studii Avansate în Jurnalism în Chișinău, după care ați revenit din străinătate. De ce a fost nevoie de întemeierea unei asemenea școli?

– Ideea școlii a apărut înainte de anul 2000, când vorbeam cu managerii din presă și ei căutau soluții pentru angajarea unor reporteri profesioniști. La Centrul pentru Jurnalism Independent, am făcut câteva studii axate pe necesitățile pieței și, de fiecare dată, una din cele mai stringente probleme a presei menționată era lipsa cadrelor calificate. În momentul în care am obținut bursa Muskie pentru studii la Universitatea din Missouri, am început pregătirile pentru crearea Școlii de Jurnalism (ȘSAJ). Mi-a părut bine că profesorii din SUA m-au susținut și am reușit să facem un parteneriat cu ei ca să deschidem Școala din Moldova, având în vedere că „metodologia din Missouri” (Missouri method) este predarea jurnalismului practic. În plus, Școala de Jurnalism din Missouri e cea mai veche din lume și în top zece din SUA.

– Cum s-au schimbat jurnaliștii din Moldova în această perioadă?

– De când facem Școala de Jurnalism, avem mai mulți jurnaliști buni în diverse instituții de presă. Știm că avem pe cine conta, iar în cele mai bune organizații de presă absolvenții noștri sunt majoritatea angajaților. Câțiva au mers mai departe și au plecat la studii peste hotare. Ei au devenit experți media și în comunicare în diverse organizații locale și internaționale.
Mai rău e că „s-au înmulțit” și jurnaliștii angajați cărora nu le pasă de etica jurnalistică sau de politica organizației de presă la care lucrează, unii fiind și absolvenții ȘSAJ. Mai e și consolidarea proprietății mass-media, când unei singure persoane îi aparțin mai multe organizații de presă. Acest fenomen duce la îngustarea spațiului de diversitate de opinie în presă, iar jurnaliștii se conformează, se fac comozi și în mare parte, nu riscă să se opună de dragul salariului (nu tot timpul declarat).

– Activitatea dvs., în prezent, se desfășoară în Kârgâzstan, unde sunteți directoare de țară a publicației Internews. Ce semnifică această funcție și de ce tocmai atât de departe de casă?

– Am lucrat mai mult de 15 ani la Centrul pentru Jurnalism Independent. E o viață de om! Vroiam să merg mai departe și să încerc ceva nou. Mai întâi, am fost invitată într-o misiune de scurtă durată la Kiev, unde am lucrat pentru Institutul Național Democratic, o organizație americană care avea nevoie de un expert în presă. Mi-au prins bine relațiile în presa ucraineană și mi-a plăcut să lucrez într-o altă țară, unde totul e nou și trebuie să înveți rapid și multe de toate. Cu încurajarea și susținerea soțului, am depus dosarul în câteva organizații internaționale și am reușit. Oferta celor de la Internews mi-a părut foarte interesantă, pentru că era vorba de un proiect despre reforma televiziunii publice, ceva ce făcusem înainte de asta în Moldova (la CJI aveam un proiect foarte similar). După plecarea directorului, am depus dosarul și am fost promovată. Am decis să muncesc aici, atât de departe, pentru că îmi place țara, sunt mai multe provocări decât în Moldova și la Internews sunt oameni cărora le pasă de ceea ce fac. Pentru mine asta contează foarte mult.

– Vă implicați foarte mult în instruirea jurnaliștilor, De ce este atât de importantă?

– Profesionalizarea jurnaliștilor înseamnă o presă și un produs media de calitate. În cazul în care cetățenii au la îndemână informație veridică, ei pot să-și formeze și o opinie pentru a lua decizii cât mai potrivite în viață. Îmi pare un element indispensabil într-o societate civilizată.

– Există diferențe între media din Republica Moldova și cea din Kârgâzstan?

– Există și foarte multe asemănări. Problemele etice în presă, lipsa transparenței ce ține de proprietarii de presă, influența guvernării în presa publică, lipsa unei solidarizări a breslei, calitatea instruirii în domeniu și multe altele. Toate sunt foarte similare. Poate la noi sunt mai mulți jurnaliști și mass-media specializată în investigații, avem o Școală de Jurnalism deja al zecelea an și un Birou de Audit al Tirajelor și Internetului. Doar că trebuie să avem în vedere în ce condiții se lucrează aici, mult mai complicate doar dacă te uiți la zona în care se află țara. E diversitate de opinii în presa de aici, dinamică și discuții publice nemaiauzite la vecini, ne mai vorbind de alegeri relativ libere și pluralism politic.

– Piața jurnalistică din R. Moldova este predominată de femei. Care este statistica în Kârgâzstan ?

– E la fel, ca în tot spațiul postsovietic. Făcusem și un raport pentru o conferință la Moscova ca să aflu că așa e cam peste tot. Jurnaliste sunt mai multe decât jurnaliști, iar managerii de presă sunt în mare parte bărbați.

– Moldova acum trece printr-o perioadă de transformări. Cum sunt văzute protestele din Moldova în Kârgâzstan?

– Aici e o altă problemă oarecum similară cu cea de la noi – dominația presei rusești, prezența Sputnik-ului și informarea populației despre evenimentele internaționale din presa rusă. Respectiv noi suntem văzuți așa cum suntem „prezentați” de presa rusă. Dar, în același timp, cei care sunt activi pe rețelele de socializare, au putut afla despre protestele din Chișinău și din presa internațională.

Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.