După ce am vorbit despre batjocura prin care au fost formate colhozurile din s. Ciutești, r-nul Nisporeni, și s. Bocșa, r-nul Sculeni, vom descrie și alte exemple de inimaginabilă teroare sovietică în satele noastre. Acestea sunt oglindite într-o altă notă secretă a procurorului RSSM, G. Osipov, adresată instanțelor superioare de partid în iunie 1951, în care localitățile sunt indicate mai des după denumirea colhozurilor din ele. De notat că autorul documentului nu intenționa să protejeze oamenii de „raiul sovietic”, ci doar era obligat să relateze șefilor despre amestecul organelor de partid în activitatea procurorilor, în special la etapa examinării crimelor săvârșite de către nomenclaturiști împotriva populației pașnice.

Oricum, de aici înțelegem că „lucrătorii de partid și de stat” au comis acțiuni atroce față de oameni nevinovați în raioanele: Căinari, Brătușeni, Lipcani, Răspopeni, Camenca, Râșcani, Călărași, Bravicea, Nisporeni, Vadul lui Vodă, Drochia, Bălți, Soroca, dar și în altele. De pildă, primarul satului Stolniceni, r-nul Brătușeni, un oarecare Loskutov G.E., împreună cu președintele colhozului „Pobeda” din localitate, Gorețki A.V., ambii aflându-se în stare de turmentare bahică, au tăbărât înarmați cu puști de vânătoare în casa bătrânului Știrbu. După ce i-au făcut percheziție prin gospodărie, târându-l de guler din urma lor, i-au ordonat să le dea două căldări de vin și câteva păsări pentru o petrecere, avertizându-i că de altfel va fi împușcat. În acest mod, nepoftiții și-au luat tot ce le dorea mușchiul, iar la despărțire au tras în bătrân cu pumnii și picioarele și și-au văzut de drum. Deși asemenea cazuri se întâmplă des prin localitățile raionului, sublinia procurorul, autoritățile raionale n-au permis ca cei doi comuniști să fie trași la răspundere, ci doar i-au avertizat pe linie de partid.

Violul colhoznicelor tinere – un sport comunist

Politica de cadre era considerată pe atunci foarte importantă pentru „marșul victorios spre comunism”. Însă orice funcție de conducere putea fi ocupată doar după ce candidatul trecea prin sita instanțelor de partid. De îndată ce erau numiți în funcție la birourile raionale de partid, președinții de colhozuri se instalau în noile gospodării colective ca niște baroni cu puteri nelimitate în raport cu localnicii.

În colhozul „Шлеах до комуны” (calea spre comunism – ucr.) din r-nul Camenca, președinte a devenit unul dintre cei mai devotați bolșevici, pe nume Balînski N.F., care s-a pus imediat pe treabă. Îi bătea pe colhoznicii care nu îndeplineau norma de muncă și pe alții care-i ieșeau în cale la mânie, făcea percheziții prin gospodăriile private și confisca averile oamenilor etc. Procurorul mai scria că Balînski, prin abuz de putere, a forțat mai multe tinere din colhoz să întrețină relații sexuale cu el, amenințându-le cu Siberia. Trimitea pe cineva dintre ajutorii săi să-i aducă vreo tânără colhoznică, pe care putea să o violeze chiar în biroul său. Astfel, au fost siluite de mai multe ori C. L., născută în anul 1934, T. M., născută în 1928, J. L. (1931), B. O. (1930), S. O. (1929) și altele.

Până la urmă, Balînski a fost pus sub urmărire penală, dar numai după ce procuratura a primit aprobare în acest sens de la partid. Mai multe tinere din colhoz, recunoscute în calitate de victime, au povestit amănunțit prin ce au trecut. Bunăoară, Vera K. a declarat că, într-o seară a anului 1948, președintele i-a apărut la poartă și a violat-o chiar în apropiere de casă. „N-am putut să opun rezistență, zicea tânăra, pentru că el a aplicat forța. Mai mult, m-a amenințat că, dacă voi scoate vreun sunet și nu voi vrea și altădată să fac sex cu el, mă va trimite în Siberia.” O altă tânără, Ana R., le-a povestit anchetatorilor că, în timpul secerișului din 1948, președintele i-a ordonat să-l însoțească. Pe drum, a trântit-o jos și a necinstit-o chiar într-un stog de paie. „Până atunci n-am avut relații sexuale, de aceea am rămas într-o stare psihică oribilă, cu urmări până astăzi”, se plângea victima.

În pofida violurilor în serie, pe care le comitea Balînski, informa procurorul, conducerea raionului le-a interzis colegilor săi să predea dosarul în judecată, avertizându-i cu sancțiuni din partea partidului. Astfel, violatorul s-a ales doar cu o mustrare la biroul raional. Tocmai după lungi insistențe ale procuraturii generale, dosarul său a fost trimis în judecată și el a fost condamnat la cinci ani de închisoare.

Purtate prin sat în hainele Evei

În octombrie 1948, străzile satului Baroncea, r-nul Drochia, au răsunat de bătăi de tobe și muzică de fluier. O colhoznică în vârstă de 68 de ani, Melnic T.I., mamă a doi tineri căzuți în război pe frontul sovietic, a fost prinsă cum ducea spre casă, de pe câmpul colhozului „Krasnyi partizan”, un tăbâltoc de semințe de floarea-soarelui. Președintele colhozului, un oarecare Baltean, hotărând să o pedepsească, i-a legat sacul de umeri, i-a agățat la piept o tobă de orchestră și o plăcuță de carton pe care scria în rusă: „Dușman al poporului”. Apoi l-a trimis pe colhoznicul Prisăcari s-o poarte de funie prin sat, femeia fiind somată să bată toba și să sufle într-un fluier pe care i l-au băgat cu forța în gură. Pentru că vestea despre această bătaie de joc a făcut înconjurul zonei, procuratura a intentat un dosar. Însă, după cum era de așteptat, comitetul raional de partid a interzis efectuarea urmăririi penale pe acest caz și doar i-a aplicat o mustrare președintelui Baltean.

Asemenea infracțiuni nu erau o noutate la acea vreme. Și în r-nul Vulcănești, la indicația secretarului comitetului executiv, Pavlenco, delegat în s. Cismichioi pentru a contribui la colectarea cerealelor, persoanele suspectate de furt din colhoz erau dezbrăcate complet, unse cu dohot și purtate prin sat. La începutul lui august 1947, Varvara Uzun a fost reținută pe câmp, fiind bănuită că a furat câteva pălării de floarea-soarelui. Atunci un milițian a bătut-o și a dezbrăcat-o, lăsând-o goală în mijlocul drumului. Varvara s-a ascuns în vie și a putut ajunge acasă doar datorită unei femei care i-a împrumutat câte ceva din hainele sale.

Bandiți de drumul mare

În afară de aceasta, procurorul Osipov nota că nomenclaturiștii din r-nul Lipcani au format un grup organizat de teroare împotriva oamenilor pașnici. Pe lângă președintele sovietului raional, un oarecare Rudenco, din acest grup mai făceau parte: instructorul raional de partid, Zadorojnyi, adjunctul președintelui executiv raional, Șumakov, șeful comisiei raionale de planificare, Curcenco, precum și agenții de colectare Golovatiuc, Tretiacova și Reabova. În toamna anului 1949, sub paravanul colectărilor de impozite în natură, aceștia năvăleau în gospodăriile oamenilor, îi băteau până la sânge, le luau averea și, încuindu-le casele, îi alungau în stradă. Printre victimele acestui grup se număra și Burlacina, o femeie care de asemenea și-a pierdut soțul pe frontul sovietic și, respectiv, era scutită de plata impozitelor.

Cine mai poate pune la îndoială adevărul că sovieticii au instaurat cel mai sălbatic regim din istoria pământului nostru?