Urmele luptelor şi ale măcelului de peste noapte erau vizibile mai peste tot. În centrul oraşului, pavajul era acoperit de cenuşă şi cioburi de sticlă, iar urme de sânge marcau locurile unde oamenii au căzut sub gloanţele forţelor de represiune comuniste.
La Timișoara, pe 18 decembrie, zi de luni, muncitorii se prezintă la serviciu pentru o nouă săptămână de lucru. Celor ajunşi la lucru, în marile întreprinderi din oraş, li se spune că armata a intervenit pentru a-i împrăştia pe huliganii care au devastat oraşul. Li se transmite că armata se află peste tot în oraș, păzește cele mai importante obiective și este pregătită să tragă în orice moment în eventualii protestatari. Fabricile se află sub asediul armatei. Ca să îi depisteze pe muncitorii care au participat la revoltele din noaptea precedentă, iar acum absentează nemotivat de la muncă, precum și pentru a-i împiedica să iasă în stradă și să participe la proteste, responsabilii îi numără pe muncitori din oră în oră. Oamenii sunt amenințați în fel și chip și li se spune că armata va trage fără reținere în orice grup care va manifesta împotriva regimului lui Ceaușescu. Strategia autorităților dă rezultate, iar în ziua de 18 decembrie muncitorii nu mai ies pe străzi să protesteze.
Tinerii nu vor putea fi ținuți însă în case. Odată aprinsă, flacăra revoluţiei nu mai poate fi stinsă. Pe treptele Catedralei Mitropolitane, un grup de tineri cântă „Deşteaptă-te, române!”, scandează „Libertate” şi flutură un steag tricolor cu stema decupată. Alte zeci de tineri se strâng în fața Catedralei din centrul orașului și, după câteva momente de liniște, încep și ei să scandeze „Jos Ceaușescu!” și „Armata e cu noi”, iar unul dintre ei începe să fluture un tricolor cu stema decupată în mijloc. În doar câteva minute, alți peste 500 de timișoreni se strâng în jurul grupului și scandează în cor „Jos Ceaușescu!”. TAB-urile armatei, care se aflau în Piața Operei, se îndreaptă amenințător spre grupul de manifestanți, aruncând grenade lacrimogene și trăgând focuri de avertisment.
Tinerii nu renunță la protest, continuă să strige împotriva regimului lui Ceaușescu și a comunismului. Din TAB-urile armatei începe să se tragă, iar mai multe persoane sunt rânite. Milițienii arestează mai mulți tineri, iar revolta este temporar înăbușită în sânge.
Ziua de 18 decembrie se încheie cu Timișoara în fierbere. România întreagă aștepta vești bune de la posturile de radio din Occident despre evenimentele din orașul de pe Bega, iar conducerea regimului comunist pare derutată și șocată de reacția populației timișorene.
Fiecare român nu vorbește decât despre evenimentele de la Timișoara și despre intervenția sângeroasă a regimului comunist. În fiecare casă oamenii se roagă pentru libertate, iar inimile tinerilor prind tot mai mult curaj. Ei vor demonstra că nici gloanțele și nici bastoanele miliției nu vor putea să îi oprească din drumul lor spre demnitate.
În noaptea de 18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal în timpul represiunii din zilele precedente sunt sustrase de la morga Spitalului Judeţean, duse la Bucureşti şi arse la Crematoriul „Cenuşa”, în încercarea autorităţilor de a ascunde adevărul.
