Peste o săptămână, pentru cealaltă duminică, deja președintele Igor Dodon așteaptă lumea la protest împotriva deciziilor instanţelor de judecată de a nu permite organizarea referendumului consultativ privind reducerea numărului deputaţilor, oferirea drepturilor suplimentare preşedintelui şi studierea Istoriei Moldovei în şcoli. Chiar dacă protestele în RM nu mai au astăzi niciun rost, va fi interesant cel puțin să vedem cine va aduna mai mulți oameni în piaţă.
În mare parte, protestatarii Consiliului ne sunt cunoscuţi. Sunt aceiași care, în ultimii ani, au participat activ la manifestaţiile de stradă organizate de partidele conduse de Maia Sandu şi Andrei Năstase şi, din cauza cărora, îl avem astăzi în fruntea ţării pe Igor Dodon. Evident că bieţii de ei nu şi-au prevăzut un asemenea rezultat atunci când, împinși de naivitate, s-au alăturat protestelor lui Usatâi și Dodon, și nici atunci când au cerut cu insistență ca preşedintele să fie ales de popor. Datorită acestor erori uriașe, a avut loc deocamdată cea mai mare înfrângere pentru Năstase și Sandu, care au pierdut semnificativ din încrederea protestatarilor înșiși. Cunosc mulți oameni care după aceasta refuză să iasă în stradă, pentru că nu mai cred în nimeni și în nimic.

Prietenia și lupta dintre Dodon și Plahotniuc

De aceea se pare că, cel mai probabil, primul protest nu va aduce la niciun rezultat. Cu atât mai mult, cu cât scopul declarat al protestatarilor este de a atrage atenţia partenerilor externi ai RM asupra situaţiei din ţară. Oricât de promițătoare ar fi, această afirmație sună în van din simplul motiv că instituțiile internaționale cunosc pe de rost ce se întâmplă în realitate în țara noastră și nu cred că ele vor merge contra lui Vlad Plahotniuc atâta timp cât există pericolul Igor Dodon. În ciuda colaborării destul de fructuoase pe care o observăm între șeful statului și președintele PD, în culise se ascunde o luptă dură între ei, din care mai devreme sau mai târziu va ieși un învingător. În atare situație, ar trebui să ne dăm seama că, dacă victoria îi va aparține bufonului lui Putin, atât instituțiile străine, cât și protestatarii care vor ieși duminică în Piață, vor visa cu dor la timpurile când țara ne era condusă de liderul PD.
Subsemnatul nu-l apără nicidecum pe Vlad Plahotniuc, ci doar constată un fapt, la care e imposibil să nu ne trimită cu gândul provocările din partea lui Dodon ce se țin lanț și se pot sfârși cu un război civil în RM, care i-ar putea conveni doar Moscovei în încercarea sa de a-și întări controlul pe acest teritoriu și de a împiedica o eventuală unire a țărilor românești. Cu acest scop, în calitatea sa de comandant al forțelor armate ale RM, Dodon ar putea profita astăzi din plin de refuzul său de a desemna noul ministru al Apărării propus de PD, după ce tot el a declarat zilele trecute că, în cazul destabilizării situației din RM, instituțiile de forță ar putea trece de partea sa. Oricum, toată lumea înțelege că, în caz de conflict armat, Dodon nu va apăra statul pe care-l conduce, ci interesele Moscovei, care în acest caz ne va fi inamic.

Protestatarii președintelui

Cât privește protestatarii președintelui din 24 septembrie, aceștia vor fi, probabil, mai mulți. Din păcate, vor fi niște oameni fără nimic. Nu oameni de nimic, ci fără nimic, dacă facem excepție de membrii PSRM, care nici pe aproape nu mor de foame. Vor fi deznădăjduiții pe care-i poți scoate în Piață pentru o butelcă de rachiu, niște promisiuni deșarte despre „paradisul rusesc” sau câteva sute de lei. Vor fi necăjiții, în a căror suflete tristețea a luat locul demnității. Vor fi oameni sărmani, care au fost expulzați din Rusia și nu mai au din ce să-și întrețină familiile. Din păcate, aceștia nu se întreabă de ce prezidentul lor le-a promis că se vor putea întoarce la muncă, dar nu s-a ținut de cuvânt. Ei tac și cred, chiar dacă niciodată nu au ceea ce-și doresc.
Iată de ce, spre deosebire de protestul Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase, cel al lui Dodon ar putea într-adevăr să aibă un rezultat, reprezentând o nouă provocare. Acest rezultat însă va fi dezastruos pentru țară, căci, pe de o parte, poziția actuală a președintelui adie a vărsare de sânge, iar pe de altă parte, nimeni dintre noi nu vrea să moară. Acesta e și paradoxul care ne poate îngropa.

Adevărul e în noi

Acum, câțiva ani, credeam și eu că Igor Dodon este un simplu profitor, care e purtat de colo-colo de șuvoaiele de bani care i se perindă prin față. Dar după ce a devenit președinte, declarațiile sale publice întrec orice măsură a bunului simț. Așa cum el reprezintă o batjocură pentru RM, cel care vrea să-și tragă un glonț în frunte și să iasă primul la protestul lui Dodon. Atașarea de el înseamnă suicid în sensul adevărat al cuvântului, pentru că, dacă-i să vorbim pe șleau, avem de a face nu cu un șef de stat, ci cu solul agresorului țării noastre instaurat în fotoliul de împărat.
Pentru a evita un deznodământ nefast, din partea noastră nu se cere să depunem mare efort. Ne-ar prinde bine doar să ne deșteptăm. Să nu ne limităm la ascultarea poveștilor politice de pe ecranele televizoarelor, ci să privim și în jurul nostru. Pentru că anume în sărăcia și tristețea noastră se ascunde fața reală a adevărului, dar nicidecum în strigătele noastre pe ulițele Chișinăului. Dacă nu te poți citi pe tine, privește cu atenție în ochii aproapelui tău și atunci veți pricepe cum stau în realitate lucrurile.

Dodon poate fi oprit

În situația respectivă, cel mai eficient protest ar fi cel în care toată lumea ar cere insistent demisia lui Igor Dodon. Mai ales pentru că există motive mai mult decât suficiente în această privință. În afară de supușenia sa oarbă față de Kremlin, care nu vrea să-și retragă trupele de pe teritoriul țării noastre și a susținut întotdeauna dezmembrarea R. Moldova, recent a apărut și raportul Alianței pentru Securitatea Democrației din cadrul German Marshall Fund, despre care presa a scris zilele trecute. În acest document se arăta că Rusia ar fi intervenit în alegerile desfășurate în cel puțin 27 de state, printre care SUA, Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria, Marea Britanie, Turcia, Canada și R. Moldova. Moscova ar fi folosit în acest sens metode variate, precum atacuri cibernetice sau campanii de dezinformare, în scopul subminării instituțiilor democratice din aceste țări.

Jurnalistul Petru Bogatu are dreptate atunci când afirmă că raportul fundației Marshall poate servi drept temei pentru anularea alegerilor prezidențiale din 2016, în urma cărora Igor Dodon a devenit președinte. Singurul mare risc în acest caz este că imaginea acestuia ar putea crește, inclusiv prin intermediul unor acțiuni intense de PR, sprijinite de Moscova. În consecință, PSRM ar putea prelua puterea deplină în stat la următoarele alegeri parlamentare.

Acest lucru îl înțeleg foarte bine atât Dodon, cât și Plahotniuc. Nu-i exclus că, în tandemul format de cei doi, fiecare caută să tragă foloase maxime de la celălalt. Cu toate astea, cred că a bătut ceasul ca procurorii să scoată în sfârșit din sertare cauzele penale contra lui Dodon și a oamenilor săi. În cazul unei mediatizări intense, condamnarea socialiștilor care au încălcat legea va scădea în mod cert din popularitatea partidului, pentru că dosarele cu pricina ar trebui să conțină probe foarte interesante. La fel, șeful statului poate fi tras la răspundere penală pentru trădare de patrie, după ce a sărbătorit la Comrat ziua în care găgăuzii au încercat să se separe de RM. Dacă procurorii nu se grăbesc să intervină, susținătorii tuturor partidelor de opoziție ar trebui să ceară acest lucru în cadrul unor proteste de amploare. Numai atunci protestele vor avea un scop meritoriu și bine definit, care va fi posibil de atins și din care va câștiga toată țara.