De la izbucnirea scandalului încoace, Elena Udrea a negat tot timpul că ar avea vreo legătură cu afacerea Microsoft, cu argumentul suprem că nu ştia nimic despre afacerile soţului, de care a şi divorţat în iunie 2013.
Ce date, indicii şi probe incriminatorii ar putea avea procurorii? Cum au legat-o de afacerile soţului? Prin ce mecanism banii negri din afacerea Microsoft ar fi ajuns albi în poşetele Elenei Udrea?
Întâi de toate, să recapitulăm faptele. Dosarul Microsoft este mare, cu mai multe ramificaţii, dar ne vom rezumă strict la felia din dosar în care este vizată Udrea.
Potrivit referatului de arestare a lui Dorin Cocoş, acesta a pretins de la Claudiu Florica şi Dinu Pescariu suma de 9 milioane de euro pentru el, aproape 4 milioane de euro pentru Gheorghe Ştefan şi 2,7 milioane de euro pentru Gabriel Sandu cu scopul de a asigura adjudecarea contractului de licenţiere Microsoft din anul 2009.
Problema e că aceşti bani negri trebuia cumva albiţi pentru a putea fi utilizaţi. Protagoniştii afacerii Microsoft ar fi aplicat cel puţin două metode de albire, după cum rezultă din datele procurorilor.
De pildă, şpăgile pentru Pinalti şi Gabriel Sandu ar fi fost plimbate prin off-shore-uri pentru a li se pierde urmă. De acolo s-ar fi întors în firme controlate de apropiaţii lui Gheorghe Ştefan. Aceştia, la rândul lor, au calitate de martori în dosar, indiciu că au colaborat cu procurorii. Este cazul lui Draghis Decebal Silviu, martor în dosar, proprietarul uneia dintre firmele off-shore implicate în circuitul şpăgii – DD Land Oil Corporate LTD.
Dorin Cocoş nu ar fi apelat la metodă plimbării banilor prin firme off-shore, ci ar fi aplicat metodă împrumutului, în varianta simplă sau ceva mai sofisticată.
Prin metodă împrumutului în varianta simplă nu pot fi spălate sume prea mari de bani fără că asta să bată la ochi. În consecinţă, sumele declarate public că împrumuturi directe de la Dinu Pescariu sunt relativ mici: una de 200 de mii de RON, altă de 500 de mii de euro.
Fiind ministru, Elena Udrea trebuia să declare orice împrumuturi luate în nume personal sau de către soţul ei de la acea vreme.
Potrivit unei investigaţii GSP din octombrie 2014, în declaraţia de avere depusă de Elena Udrea în 2009, această raportează un împrumut de la Dinu Pescariu în valoare de 200.000 de RON (aprox 40.000 de euro), pe care l-ar fi luat în 2008. Tot într-o declaraţie de avere, Udrea raportează în 2012, adică trei ani mai târziu, un împrumut de 500 de mii de euro pe care l-ar fi cotractat Dorin Cocoş tot de la Dinu Pescariu.
De menţionat că Pescariu are calitate de martor în dosarul Microsoft, nu a fost pus sub învinuire, ceea ce indică o posibilă colaborare cu procurori.
În consecinţă, procurorii au suspiciunea legitimă că o parte din şpagă intermediată de Dinu Pescariu de la Claudiu Florica ar fi intrat direct în buzunarele Elenei Udrea prin metodă unor mici împrumuturi fictive.
Aceste suspiciuni s-au amplificat după o serie de percheziţii realizate de procurori.
La percheziţii, procurorii au descoperit la domiciliul lui Dinu Pescariu 21 de chitanţe şi cinci pixuri cu paşte având culori diferite. Anchetatorii susţin că aceste chitanţe sunt fictive, antedatate şi scrise cu pixuri diferite tocmai pentru a le da o aparenţă de autenticitate atât lor, cât şi "împrumutului".
Altfel spus, după ce Cocoş a luat "împrumutul" de 500.000 de euro de la Dinu Pescariu în mai 2011 şi raportat în declaraţia de avere al Elenei Udrea din 2012, ar fi neglijat ani de zile să lase vreo urmă că plăteşte cu adevărat "rate". S-ar fi grăbit să fabrice hărţii abia după constituirea dosarului Microsoft, falsificând cele 21 de chitanţe pe baza cărora pretinde că ar fi plătit diverse sume de bani lui Pescariu.
Întrebată în octombrie 2014 de HotNews.ro ce ştia despre cele două împrumuturi, Elena Udrea a răspuns: "Oricare dintre împrumuturi aparţineau lui Dorin Cocoş. Ambele au fost împrumuturile soţului meu, au o relaţie de afaceri, e problema lui".
Până aici, Udrea nu pare să aibă o problema. De aici încolo, situaţia se complică, la fel metodele de albire.
Cum spuneam, aceste sume sunt relativ mici. Ce s-a întâmplat cu marea şpagă de 9 milioane? Dorin Cocoş ar fi primit în mâna toţi banii care trebuia cumva introduşi în circuitul familiei.
Aici intervine a două metodă de albire. Potrivit procurorilor, Cocoş a împrumutat firma Euro-Hotels în perioada septembrie – decembrie 2009, deci la câteva luni după ce ar fi încasat şpagă de 9 milioane de euro, cu sume cuprinse între 30-40.000 de RON (adică aprox 8-9 mii de euro). Ar acordat în total 14astfel de împrumuturi propriei companii hoteliere. Dar nici în acest mod n-au intrat pe circuit foarte mulţi bani din presupusă şpagă de 9 milioane de euro, decât puţin peste 100.000 de euro.
Însă procurorii reţin alt aspect. Tocmai aceste împrumuturi acordate firmei nu apar în declaraţia de avere a Elenei Udrea din anul 2010. Potrivit anchetatorilor, fostul ministru avea obligaţia legală să le menţioneze în declaraţia de avere întrucât a declarat încasarea de dividende de la societatea Euro Hotels.
În fine, a treia metodă prin care procurorii suspectează că ar fi fost spălaţi banii negri ar fi fost afacerile imobiliare ale familiei Udrea – Cocoş. Aici lucrurile sunt mult mai sofisticate şi încă neclare.
Cert este că în mai 2012, Dinu Pescariu ar fi plătit 2, 5 milioane de euro către Stelian Gheorghe, celebrul personaj implicat în afaceri imobiliare cu Dorin Cocoş şi protagonist în scandalul despăgubirilor. În treacăt fie spus, tot azi a fost chemată la DNA Alina Bica, trimisă în judecată în stare de arest în dosarul mafiei retrocedărilor de la Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Procurorii menţionează că în 2010 o persoană din anturajul lui Gheorghe Stelian a preluat creditul de 3,6 milioane de euro contractat de Elena Udrea pentru a cumpără un teren pe malul lacului Floreasca. Despre Alexandru Faur, revista Capital scria că a fost partener de afaceri cu Gheorghe Stelian.
Într-un interviu acordat HotNews.ro în iunie 2010, Elena Udrea declara că are insomnii din cauza creditului de 3,6 milioane: “Nu pot să dorm noaptea şi va spun de ce nu pot să dorm: pentru că eu trebuie să achit acest credit până la sfârşitul acestui an“.
În prezent, terenul de pe malul Lacului Griviţa cumpărat de Elena Udrea în 2007 cu un credit ipotecar de la BRD este scos la licitaţie de banca. Procedura urmează să aibă loc în 11 februarie 2015, după cum arată un document publicat în acest sens de către banca, după cum scrie site-ul investigatiimedia.ro.
Aici nu e clar ce a câştigat cuplul Cocoş – Udrea dintr-o schemă complicată, deşi s-ar putea că planurile lor să fie date peste cap de criză izbucnită în 2008. Udrea mărturisea în interviul din 2010 pentru HotNews.ro că intenţiona să dezvolte o afacere imobiliară:
"M-am gândit la vremea aceea că pe acel teren pot să dezvolt un condominium, nu-i aşa mare, e de 6.000 de metri, câteva case am gândit că pot să construiesc, să le vând să plătesc creditul şi să am şi eu un profit. Dar, că dovadă, că încă o dată în viaţă am primit o lecţie, că nu trebuie să fac lucruri la care nu mă pricep, a venit criză imobiliară şi am rămas cu terenul. N-am construit absolut nimic".
Dacă Alexandru Faur era într-adevăr un om din anturajul lui Gheorghe Stelian, care luase 2,5 milioane de euro de la Dinu Pescariu drept şpagă în afacerea Microsoft, se poate înţelege că Faur urmă să achite creditul preluat de la Udrea cu banii din mită. Altfel spus, ar fi acţionat că interpus, dar nu sunt probe clare în acest sens.
Cele trei situaţii de posibilă spălare de bani – prin împrumuturi fictive directe, prin creditarea propriilor firme cu bani din şpagă sau dezvoltarea unor afaceri imobiliare suspecte cu personaje implicate în afacerea Microsoft sau prin interpuşi – i-au determinat pe procurori să formuleze acuzaţii de spălare de bani şi fals în declaraţii împotriva Elenei Udrea.
Anchetatorii mai invocă un argument în favoarea lor. Şi anume, faptul că în perioada 2009 – 2013 Elena Udrea a declarat (vezi aici ultima declaraţie de avere) achiziţionarea mai multor bunuri imobile (terenuri, case) a căror valoare depăşeşte veniturile obţinute din leafă de ministru. În consecinţă, se prezumă că a utilizat venituri din alte surse – împrumuturi, dividende – şi că şi-a asumat şi răspunderea pentru provenienţă acestora.
Potrivit art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2001, dobândirea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, constituie infracţiunea de spălare a banilor. Procurorii susţin că "Udrea Elena Gabriela cunoştea provenienţă fondurilor utilizate pentru achiziţionarea de bunuri comune, având cunoştinţă şi de intenţia inculpatului Cocoş Dorin de obţinere a unor chitanţe false privind restituirea pretinsului împrumut de la Pescariu Dinu".
În referatul procurorilor prin care s-a dispus reţinerea lui Cocoş, apare o singură referire la "Elena", într-un dialog cu Dinu Pescariu pe tema "împrumutului":
Dorin Cocoş: Las-o aşa, că e mai bine. Las-o aşa. Că am vorbit şi cu …cu Elena şi a zis: Foarte bine.
Dinu Pescariu: Da?
Dorin Cocoş: Da.
Dinu Pescariu: Bravo
Dorin Cocoş: Când…Am spus…Cam am stat şi m-am gândit…Băi, acolo nu scrie că trebuie să-i dau decât după 10 ani. Păi încep să-i dau de mâine. Ce? Hai să fim drepţi. Şi cu asta basta. Şi tu lasă-le acolo!
Dinu Pescariu: Mi-a fost frică să le duc acasă.
Dorin Cocoş: Foarte bine! Eşti nebun? Mai bine da-le încoace!
Dinu Pescariu: Da.
Dorin Cocoş: Lasă-le, dracu’! Ei, uşor, aşa!
Elena Udrea şi-a construit întreagă apărare pe argumentul suprem că nu ştia nimic despre afacerile soţului. Asta a susţinut şi joi, la ieşirea de la DNA, sugerându-le jurnaliştilor să-l întrebe pe Dorin Cocoş despre sumele de bani.
În octombrie 2014, am întrebat-o pe Elena Udrea într-un interviu pentru HotNews.ro cum de nu a simţit în bugetul familiei că au intrat 9 milioane de euro, în caz că acuzaţiile din dosarul Microsoft se dovedesc reale. Elena Udrea a răspuns:
"Eu cred că nu a existat această situaţie, dar chiar dacă ar fi fost altfel tot ce ţine de afacerile soţului meu e un lucru care niciodată nu m-a interesat. Să-mi fac timp să mă gândesc la problemele cu care eu mă luptăm era mai important decât orice altceva".
Între timp însă s-au mai petrecut câteva evenimente care au stârnit reacţii nervoase din partea Elenei Udrea: Câţiva martori în dosar au colaborat cu procurorii. Nu se ştie ce şi cât au spus, împotriva cui au depus mărturie. Cert este că Udrea a postat pe Facebook, la dată de 26 ianuarie, o postare care începe aşa:
"Nu comentez măsură luată de instanţa în dosarul Microsoft, la cererea DNA, de a-i elibera pe Gabriel Sandu şi Nicolae Dumitru, după trei luni de arest preventiv, deşi este grav că s-a ajuns să fii liber dacă spui orice despre oricine, sau despre cine trebuie, adică dacă faci acuzaţii la adresa cuiva, chiar nedovedite. "
De aici încolo, această va fi bătălie marea bătălie în instanţa. Procurorii vor încerca să dovedească faptul că Udrea era unul din marii beneficiaria ai şpăgilor din dosarul Microsoft şi că ştia de traficul de influenţă exercitat de fostul ei soţ. Pe de altă parte, Udrea va susţine până în pânzele albe că habar nu avea de unde veneau milioanele de euro plimbate prin conturile, afacerile şi averea familiei, care creşteau de la un an la altul.
sursa: hotnews.ro
