Soţia ministrului Apărării este medic de profesie, dar actualmente nu practică medicina, dedicându-şi o bună parte din viaţa sa familiei. De curând însă s-a lansat în activităţi din domeniul turistic. Domnia sa ne-a povestit despre cele două pasiuni ale sale – arta şi gătitul, divulgându-ne câteva dintre specialităţile cu care îşi răsfaţă soţul şi pe cei doi copii, Octavian şi Ionela.
– Cum e să fii soţia ministrului Apărării Vitalie Marinuţa?
– Să fii soţie de ministru implică o doză mare de responsabilitate. Trebuie să ştii ce spui, când spui, unde spui, cum arăţi şi ce impact ai tu asupra serviciului soţului, să nu arunci o umbră imaginii lui.
– Cum v-aţi cunoscut?
– Nu pot răspunde niciodată la această întrebare pentru că ne cunoaştem de-o viaţă. Suntem născuţi în acelaşi sat.
– Vă ascundeţi vârsta?
– E o experienţă bogată ce mă motivează să merg înainte şi nu aş ascunde-o niciodată. M-am născut în 1971.
– Vă temeţi de bătrâneţe?
– Nu. Aş vrea să am parte de o minte limpede la bătrâneţe şi să mă bucur de ea într-un corp sănătos. Voi fi foarte fericită dacă voi ajunge la o vârstă înaintată fiindcă nu toţi au şansa s-o apuce.
– Vă sperie moartea?
– E ceva inevitabil. Toţi suntem muritori.
– Vă place să munciţi?
– Da. Şi o fac cu abnegaţie ori de câte ori viaţa îmi dă posibilitatea s-o fac.
– Câte ore pe zi lucraţi?
– 14-18 ore. Şase ore dorm, iar restul le muncesc.
– Ce vă place la copiii dvs.?
– Că sunt respectuoşi, atenţi, ambiţioşi când e cazul şi corecţi. Sunt mai multe calităţi pe care le admir la ei. Remarc că sunt o mămică exigentă.
– Ce nu vă place la copiii dvs.?
– Că uneori sunt rebeli. Dar se explică, de altfel fac parte dintr-o altă generaţie şi este inevitabil să existe şi conflicte. Mi-ar plăcea să fie puţin mai temperaţi.
– Câţi bani cheltuiţi lunar pentru necesităţi personale?
– Puţini. De regulă, procurăm atâtea produse câte consumăm, deoarece le preferăm proaspete, iar cumpărăturile le facem din magazinele de lângă casă. Nu mergem în magazinele mari, ca să ne umplem căruţul cu o groază de alimente pe care să aruncăm mulţi bani.
– Frecventaţi biserica des?
– Mai rar ca mama, dar îmi doresc să merg mai des.
– Sunteţi pentru sau împotriva avorturilor?
– Sunt împotrivă, cu excepţia indicaţiilor stricte ale medicului, care ţin de sănătatea mamei şi de anomaliile fătului.
– Ce credeţi despre homosexuali?
– Este vorba despre o criză de identitate.
– Unde vă place să vă odihniţi?
– Sub şoapta frunzelor şi a apei.
– Cum vă odihniţi?
– Cu o carte în mână.
– Ce salariu aveţi?
– Mediu, dar suficient.
– Aveţi slăbiciuni pentru…
– Ciocolată.
– Ce calitate nu aveţi, dar aţi dori s-o aveţi?
– Aş vrea să fiu mai puternică, să reuşesc să fac mai multe.
– Ce nu vă place cel mai mult la femei?
– Aparenţa şi aroganţa.
– Ce nu vă place cel mai mult la bărbaţi?
– Grosolănia.
– Credeţi în visuri?
– Şi da, şi nu. Îmi place să mă trezesc dimineaţa şi să realizez că am visat în culori. În acelaşi timp, nu ţin să le tălmăcesc.
– Actorul preferat?
– Ghenadie Gâlcă.
– Scriitorul preferat?
– Mihai Eminescu şi Albom Mitchell.
– Ce poezie a lui Eminescu vă place cel mai mult?
– „O, mamă”.
– Care este cadoul cel mai frumos pe care l-aţi primit?
– Cel mai frumos cadou a fost o surpriză pregătită la aniversarea a 30-a, care a fost tăinuită de mine până în ultima clipă. Atunci am avut prilejul să-i revăd pe unii dintre apropiaţii familiei pe care nu-i văzusem chiar de vreo opt ani.
– Care sunt principiile la care nu aţi renunţa niciodată?
– Cinstea şi corectitudinea.
– Dacă aţi lua viaţa de la început, la ce aţi renunţa?
– Nu aş renunţa la nimic, mi-au plăcut toate experienţele din viaţa mea, mai puţin tragediile, dar nu noi suntem cei care le hotărâm vremea.
– Ce faceţi când sunteţi supărată?
– Meditez şi încerc să-mi găsesc vina şi să remediez situaţia.
– Ce aţi dorit să deveniţi când eraţi copil?
– Să joc pe scena unui mare teatru. Pasiune pe care am dezvoltat-o încă din perioada când eram elevă şi făceam teatru dramatic. Cel de-al doilea vis era să văd lumea întreagă.
– Cum vă caracterizaţi?
– Sunt o fire artistică, pasionată de tot ce-i frumos. Arta ne face mai frumoşi la suflet şi ne aduce în deplină armonie cu sine şi cei din jur.
– Vă place să gătiţi? Care e specialitatea casei?
– Îmi place să gătesc pentru că am pentru cine. Preferăm mămăliguţa, fiindcă suntem neam de moldoveni, şi zeama de găină, urmate de specialităţile altor ţări. Spre exemplu, una dintre ele este lasagna, mâncare italiană, care s-a înrădăcinat adânc în preferinţele noastre.
– Aţi locuit timp de şase ani în Statele Unite ale Americii. Cu ce bucate tradiţionale v-aţi surprins prietenii de acolo?
– Cu mămăliguţă. Nu s-au aşteptat să fie servită fără tacâmuri. La un moment dat, mi-a şoptit cineva: Maria, ai uitat să pui ceva pe masă. Zic: Nu, trebuie bine spălate mânuţele şi vom mânca cu ele. S-au uitat cu neîncredere, dar au încercat…
– Călătoriţi des? Unde?
– Nu călătorim prea des, cu excepţia deplasărilor în Statele Unite. Actualmente mă axez pe opţiunile turiştilor noştri alegând destinaţiile cele mai solicitate. Îmi place să călătoresc pe plaiurile noastre natale, dar şi peste Prut.
– Aţi lucra peste hotare?
– Poate doar pentru o scurtă perioadă de timp, însă cu condiţia că familia mi-ar fi alături şi aş avea o ofertă tentantă.
– Care sunt cele mai mari probleme ale lumii?
– Agresivitatea şi lăcomia.
– Dat fiind faptul că soţul dumneavoastră este ministru al Apărării, cât de apărată vă simţiţi în R. Moldova?
– Nu pun sub semnul întrebării necesitatea forţelor de apărare, pentru că securitatea este constituită din foarte mulţi piloni, nu doar dintr-un soldat cu puşca, mai ales în situaţia zilelor de astăzi şi atunci noi, cetăţenii, nu trebuie să ne punem întrebarea dacă avem nevoie de armată sau nu.
