Cum politica Rusiei a omorât fotbalul

A sfârşit însă prost, aşa cum sfârşesc de obicei orice intenţii frumoase care vin din această ţară – eliminată din campionat, cu 120 de mii de euro amendă pentru comportamentul agresiv al fanilor şi şase puncte penalizare în viitoarele calificări. O să mă întrebaţi: ce legătură are asta cu politica Rusiei? Vă răspund: cea mai directă. Iar pentru a răspunde la această întrebare, o să recurg la o comparaţie istorică cu Germania.

Germanii au făcut la fel de mult rău polonezilor ca şi ruşii, poate mai mult chiar – au colaborat cu ruşii la cele trei împărţiri succesive ale Poloniei, care au dus la dispariţia statului polonez, apoi la 1 septembrie 1939 i-au atacat barbar, făcând din nou, împreună cu ruşii, să dispară statul polonez. Atrocităţile germanilor împotriva polonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt comparabile doar cu cele ale ruşilor, care au decimat mii de polonezi în pădurile de la Katîn. Asta a făcut ca în esenţa lor polonezii să fie deopotrivă antigermani şi antiruşi. Însă atunci când s-a produs căderea comunismului în Europa de Est, polonezii fără ezitare au ales un viitor european alături de Germania, iar fanii polonezi au spart capetele nu fanilor germani, ci a celor veniţi din Rusia. Şi ştiţi de ce? Pentru că polonezii nu uită istoria, germanii învaţă din ea, iar ruşilor nu le pasă de istorie. Germanii, spre deosebire de ruşi, învaţă din istorie, au învăţat după experienţa nazistă să se democratizeze, să dezvolte o capacitate de altruism politic în construcţia unei Europe unite, să dezvolte bun-simţ şi respect faţă de vecini, chiar dacă aceştia (mă refer explicit la Cehia, Polonia sau Franţa) ocupă teritorii considerate germane. Şi asta pentru că germanii au învăţat să fie atractivi în termeni moderni de putere, obţinând influenţă prin a oferi beneficii şi avantaje celor cu care tratează.

Ruşii nu au învăţat însă nimic din istoria lor şi mai ales din experienţa comunistă. Nu au învăţat că sunt un stat european, iar principalele repere ale identităţii lor sunt emanaţii ale civilizaţiei occidentale: aportul vareag la constituirea primului lor stat, Rusia Kieveană, religia ortodoxă, care a dat conţinut spiritualităţii ruse, ideea imperială, care le-a dat măreţie, sau marxismul, pe care l-au ajustat la realităţile ruse pentru a crea primul stat socialist în lume. În afara acestor repere, ruşii sunt o hoardă asiatică, iar cramponarea lor în nişte idei euroasiatice nu face decât rău viitorului acestui stat. Pentru a avea viitor, Federaţia Rusă trebuie să devină un stat european modern, care să-şi proiecteze relaţiile cu lumea, dar mai ales cu vecinii, pornind de la principii civilizate bazate pe respect faţă de independenţă şi integritate, dar nu închizând gazul la jumătate de Europă, nu stricând cu buldozerele vinul moldovenesc sau zdrobind cu tancurile voinţa cecenilor sau georgienilor de a fi liberi şi independenţi.

Faptul că sunt o hoardă asiatică, incapabilă de schimbare, ruşii l-au demonstrat şi la acest campionat de fotbal, când violenţa celor care au venit din Rusia să-şi „apere” compatrioţii „obijduiţi” a omorât toată frumuseţea fotbalului şi odată cu asta şi viitorul echipei naţionale a Rusiei la acest campionat. Ca fost sportiv de performanţă, vă pot spune că presiunea creată asupra echipei Rusiei de politica rusă, de violenţa fanilor, de reacţia polonezilor şi a comunităţii internaţionale şi de sancţiunile forului fotbalistic european a distrus elanul unei echipe frumoase la acest campionat. De asta, politica rusă a omorât fotbalul şi va continua să-l omoare, la fel ca orice alte încercări frumoase care vor veni din această ţară, pentru că ruşii nu învaţă din istorie.

Mă întorc acum către ruşii (şi rusolingvii) de lângă noi, cei cu care împărţim acest stat, şi mă întreb dacă ei au învăţat ceva din istorie. Dacă au învăţat că a fi în R. Moldova nu mai înseamnă deja timpurile sovietice de odinioară, când ne călăreau în toate funcţiile de putere politică, economică, socială sau sportivă, că a fi în R. Moldova nu mai înseamnă a menţine linia de apărare a lumii ruse după principiul „pozadi Moskva”, că a fi în R. Moldova înseamnă respect şi loialitate pentru limba şi simbolurile naţionale ale acestui stat? A fi în R. Moldova, dragii mei compatrioţi ruşi (rusolingvi sau alte variaţiuni „moldovenizate” ale acestora), înseamnă o şansă reală de modernizare şi europenizare, de acces la un spaţiu de libertate şi bunăstare, la ceva spre care tind şi pentru care luptă milioane de ruşi în patria voastră istorică – Federaţia Rusă -, dar nu reuşesc din cauza regimului putinist existent acolo. Dacă nu înţelegeţi asta, atunci nu învăţaţi nimic din istorie.