Căsătoria în adolescenţă sau dimpotrivă, după 32 de ani
Cel mai bun moment pentru căsătorie este „când eşti pregătit” şi când ai găsit persoana compatibilă. Nu forţa nimic, nu te baza pe un studiu.
Pe de altă parte, studiile sugerează că acele cupluri care se căsătoresc în adolescenţă şi după împlinirea vârstei de 30 de ani sau mai târziu riscă divorţul mai des decât cuplurile care se „iau” la 20 de ani sau imediat după împlinirea vârstei de 30 de ani. Riscul este mai mare în rândul cuplurilor adolescentine.
Studiul citat a fost realizat de Nicholas Wolfinger, profesor la Universitatea din Utah. După 32 de ani, a descoperit Wolfinger, şansele divorţului cresc anual cu 5%.
„Pentru cei mai mulţi, cei care se căsătoresc la 20 şi ceva de ani au cele mai mari şanse de a sta împreună, pe termen lung”, a spus Wolfinger.
Un alt studiu, publicat în 2015, în Economic Inquiry, a dezvăluit că şansele de divorţ în cuplurile heterosexuale cresc odată cu diferenţa de vârstă între parteneri.
„O discrepanţă de UN AN între vârstele partenerilor creşte cu 3% riscul divorţului (faţă de cei de aceeaşi vârstă). O diferenţă de 5 ani presupune un risc de 18%, iar una de 10 ani, un risc de divorţ de 39%”, a declarat cercetătoarea Megan Garber, pentru The Atlantic.
Un soţ care nu lucrează cu normă întreagă
Un studiu realizat în 2016 la Harvard sugerează că nu banii unui cuplu influenţează şansele de divorţ, ci diviziunea muncii. În momentul în care cercetătoarea Alexandra Killewald a analizat căsătoriile heterosexuale care au început după 1975, a descoperit că acele cupluri în care soţul nu are un job full-time sunt cu 3,3% mai predispuse la divorţ, în anul următor versus un risc de 2,5%, înregistrat de cuplurile în care soţul lucrează cu normă întreagă.
Statutul profesional al soţiilor nu influenţează însă riscul divorţului. Cercetătorii concluzionează că imaginea bărbatului care întreţine familia este în continuare foarte vie şi poate influenţa stabilitatea maritală.
Nu au absolvit liceul
Cuplurile care au mai multă carte sunt mai puţin predispuse la divorţ. Asta sugerează studiile. Un articol de pe site-ul Bureau of Labor Statistics relevă rezultatul unui studiu din 1979, în care au fost analizate căsătoriile şi divorţurile unui grup de tineri „baby boomers”.
„Şansa ca un mariaj să se finalizeze cu divorţ a fost mai mică pentru cei cu studii superioare. Peste 50% din cuplurile căsătorite care nu au absolvit liceul divorţeaă, faţă de 30%, în rândul absolvenţilor de facultate”.
Ar putea avea legătură şi cu faptul că oamenii fără prea multe studii câştigă mai puţin decât cei cu studii superioare şi au o viaţă mai stresantă.
Dispreţul faţă de partenerul de viaţă
John Gottman, psihologul la Univeristatea din Washington şi fondatorul Gottman Institute, spune că unele relaţii sunt de tipul „cei patru călăreţi ai Apocalipsei”. Acestea prevestesc fără echivoc divorţul:
1. Dispreţul: Subestimarea partenerului de viaţă (Gottman spune că acest comportament reprezintă „sărutul morţii” într-o relaţie).
2. Criticile: Transformarea unui comportament într-o definiţie a caracterului partenerului de viaţă.
3. Apărarea disimulată: Victimizarea în situaţii dificile.
4. „Faţa la perete”: Obiceiul de a bloca o conversaţie nefavorabilă.
Afecţiunea exagerată a celor proaspăt căsătoriţi
Psihologul Ted Huston a analizat 168 de cupluri timp de 13 ani – din ziua nunţii. Huston a realizat numeroase interviuri cu oamenii respectivi, pentru un studiu.
„În calitate de însurăţei, cuplurile care divorţează după şapte sau mai mulţi ani au dat dovadă de prea multă afecţiune”.
„Cuplurile ale căror căsătorii încep într-o explozie de romantism sunt mai predispuse la divorţ, deoarece o asemenea intensitate este greu de menţinut. Credeţi sau nu, căsătoriile care încep cu mai puţin „romantism de Hollywood” sunt mai trainice”, a declarat cercetătorul Aviva Patz pentru Psychology Today.
Corvoada stresului zilnic
Un studiu din 2007 a analizat factorii care au dus la divorţul unor cupluri din Europa. Astfel, cercetătorii au descoperit că stresul cotidian are un rol decisiv în despărţire.
Experienţele banale, precum întârzierea la o şedinţă sau ratarea autobuzului au reprezentat puncte „fierbinţi” de tensiune între soţi. Autorii au descoperit că „participanţii au invocat mai degrabă acumularea de stres, în cazul divorţului, decât infidelitatea sau violenţa”.
Retragerea în timpul unui conflict
Un studiu din 2013, publicat de Journal of Marriage and Family, a relevat că obiceiul soţilor de a se „retrage” din conflicte duce la divorţ. Studiul a cuprins date despre 350 de cupluri din Michigan.
Totodată, un studiu din 2014, publicat de Communication Monographs, sugerează că acele cupluri implicate în conflicte de tip „cerere/retragere” – unde presiunea este pusă pe ambii parteneri – sunt mai puţin fericite.
Potrivit coordonatorului studiului, Paul Schrodt, de la Universitatea Creştină din Texas, obiceiul este greu de combătut, deoarece fiecare crede că vina îi aparţine celuilalt.
Descrierea relaţiei într-o lumină negativă
În 1992, Gottman şi alţi cercetători de la Universitatea din Washington au dezvoltat o procedură denumită „interviu de istorie orală”, în care cuplurile au vorbit despre aspectele relaţiilor lor.
Într-un studiu din anul 2000, publicat de Journal of Family Psychology, Gottman şi colegii au intervievat 95 de cupluri. Rezultatele au arătat că „scorurile” partenerilor, obţinute pe anumite criterii, pot prezice avantajele şi dezavantajele căsniciei lor. Printre aceste elemente se numără:
1. Afecţiunea unuia faţă de celălalt.
2. Discuţiile care includ nuanţa „NOI” – cum abordează soţii uniunea cuplului.
3. Expansiunea: Cât elaborează fiecare partener asupra unei discuţii demarate de celălalt.
4. Negativitatea.
5. Dezamăgirea în căsnicie.
6. Doza de haos dintr-o căsnicie, „cântărită” de parteneri.
Sursa: gandul.info
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
