Anterior, spuneam că o soluţie implementată de Moldova pentru criza sistemului de pensionare e ridicarea vârstei de pensionare. Soluţia e temporară. Când Otto von Bismarck implementase legea bătrânilor, vârsta de pensionare în general era mult mai înaltă decât speranţa de viaţă. Polonezii au făcut altfel. Ei au eliminat în general vârsta de pensionare.

Eliminarea vârstei de pensionare face ca persoanele să se simtă active şi apte de muncă mai mult timp, iar pragul psihologic de pensionar dispare şi el. Persoanele au dreptul de a ieşi la pensie când vor, iar mărimea pensiei depinde direct de contribuţia pe care au avut-o la fondul social de-a lungul carierei.

Cum se face asta?

În Polonia au fost implementate fondurile private de pensii, unde persoanele plătesc pentru a avea ce lua la bătrâneţe. Aşa persoanele îşi asigură direct pensia pe care o vor avea.

Să presupunem că speranţa de viaţă a unui individ de 30 de ani în Polonia este de 80 de ani. O persoană a început să lucreze la 18 ani, a ajuns la 30 şi a decis să se pensioneze. Această persoană a lucrat 12 ani şi banii s-au acumulat în contul său personal. Acum, până la moarte, teoretic, au mai rămas 50 de ani, aşa încât banii pe care i-a acumulat timp de 12 ani vor fi împărţiţi la cei 50 şi aşa se va stabili câţi bani va primi el pe lună.

Dacă aceeaşi persoană s-ar fi pensionat la 79 ani, speranţa de viaţă ar fi fost alta deja. O persoană care a ajuns la 79 de ani poate avea o speranţă de viaţă de 90 de ani. Banii pe care i-a câştigat timp de 61 de ani vor fi împărţiţi la 11 ani, iar mărimea pensiei va fi cu mult-mult mai mare decât în primul caz.

Principiul ar fi următorul: „Cu cât mai târziu decizi să ieşi la pensie, cu atât pensia ta va fi mai mare”. E un fel de loterie a vieţii şi a statului. La care oamenii decid să participe. Partea bună a acestui sistem e că urmaşii pot beneficia de o parte din banii rămaşi în fond, în caz că socoteala de acasă a bunicului sau a bunicii nu a fost la fel cu cea a Domnului.

Sistemul a fost gândit în anii ’90 de Michal Rutlovski şi a început să funcţioneze din 1997. El e eficient în lupta cu salariile la plic, motivează oamenii activi şi eficienţi să lucreze şi după vârsta de pensionare, asigură un raport direct între volumul contribuţiilor şi mărimea pensiilor şi face posibilă moştenirea parţială a banilor acumulaţi, în caz de moarte prematură.
În Moldova continuăm să ne prefacem că inventăm bicicleta.

Alexandru Lebedev