Cutreierând prin bloguri: Mesaj subtil din partea ambasadorului Lazurca

Visul chinezesc, realizat şi pentru moldoveni

Ghenadie Vasilache

Unul dintre proiectele ambiţioase ale chinezilor este Universiada de Vară 2011. Republica Populară Chineză şi de această dată a reuşit să uimească lumea întreagă. Începând cu întâmpinarea oaspeţilor în Aeroportul Internaţional Hong Kong, chinezii au programat fiecare secundă a participanţilor la competiţie şi au mobilizat un număr suficient de angajaţi şi voluntari, pentru a nu le crea „înalţilor oaspeţi” incomodităţi. Ajunge chiar la situaţii jenante, când drumul spre veceu îţi este ghidat de două rânduri de voluntari: şi din stânga, şi din dreapta aceştia îţi zâmbesc respectuos şi tot îţi arată direcţia spre locul de satisfacere a nevoilor fiziologice, tot repetând „This way, please”…

Problema constă însă în altceva: odată deprinşi cu atenţia sporită din partea chinezilor, va fi foarte greu, cel puţin pentru mine, să revin acasă la realităţile naţionale, unde fiecare al doilea nici nu a încercat să fie amabil cu o persoană necunoscută, fiecare al treilea sare la „bătut botul”, dacă este cumva deranjat, iar fiecare al patrulea visează să devină politician sau analist politic, deoarece aceste două stiluri de viaţă sunt promovate cu insistenţă la posturile de televiziune. Televiziunile NU mai au ce spune: o jumătate din populaţie este plecată peste hotare, iar a doua jumătate primeşte burse şi pensii, în aşteptarea coletelor cu cotlete din străinătate, de la rude şi prieteni. Cu certitudine, există şi un număr mic de patrioţi, care încearcă ceva să realizeze. Printre aceştia sunt şi majoritatea sportivilor şi antrenorilor, despre care voi vorbi în continuare.

Acum zece ani, Shenzhen, oraşul în care se desfăşoară Universiada de Vară, a avut o forţă de muncă de circa 3,3 milioane de oameni şi nu aş fi surprins dacă acesta a crescut de două ori în 2011. Şi dacă PIB-ul pe cap de locuitor era estimat în 2002 la 5.604 dolari, actualmente cercetătorii economici îşi exprimă convingerea că locuitorii acestui oraş sunt cei mai bogaţi din China, cu un PIB pe cap de locuitor de 20.924 dolari. Un proverb chinezesc a devenit deja celebru: „Crezi că eşti curajos până când ajungi în Manciuria, crezi că eşti bine instruit până când descoperi Beijingul şi crezi că eşti bogat doar până când ai pus piciorul în Shenzhen”.

Multă filosofie, bazată şi de această dată pe realităţi şi pe mândria naţională a chinezilor. Suntem la fel, ca naţiuni: am trecut prin războaie, crize economice şi nu am rezolvat nici până în prezent conflictele zonale, strigăm şi noi că ne iubim patria, ne închinăm la guvernatori, doar că… chinezii strigă sincer şi toată viaţa demonstrează dragostea de Neam şi de Ţară prin fapte, iar închinăciunea lor are la temelie respect, şi nicidecum umilinţă. Mai e ceva, ce ne face diferiţi – chinezii au idee naţională, iar nouă aceasta ne-a lipsit după moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Un simplu exemplu: în ajunul Universiadei de la Shenzhen, au fost luate mai multe decizii importante, printre care şi construcţia Centrului Sportiv Shenzhen Bay. În mai puţin de un an, stadionul a fost dat în exploatare.

De la faţa locului pot doar să vă relatez că toată lumea – circa 10.000 de membri ai delegaţiilor sportive din 150 de ţări au simţit voinţa chinezilor de a realiza lucruri extraordinare prin puterea decizională (practic, de partid) şi prin responsabilitatea cetăţenilor simpli.
Astfel, Jocurile Universiadei de Vară 2011 au luat start. Vorbind sincer, am obosit cu toţii în aşteptarea rândului de a defila pe podiumul stadionului sportiv. Vă puteţi imagina – 10.000 de persoane bat pasul într-un tunel auxiliar, în aşteptarea rândului.

Cert este că delegaţiile sportive veneau după un grafic bine chibzuit, dar oricum, circa două ore am fost nevoiţi toţi să servim apă minerală, din cauza căldurii şi umezelii insuportabile pentru europeni, să facem poze cu toţi laolaltă şi să cântăm cântece naţionale.

Ceva mai târziu, am uitat cu toţii de oboseală, intrând pe scenă şi fiind fascinaţi de show-ul feeric al gazdelor. Spectacolul care a urmat i-a lăsat pe toţi oaspeţii cu gurile căscate.

Vreo două ore, m-am simţit şi eu fericit, apropiindu-mă măcar pentru 120 de minute de posibilitatea de a mă bucura de viaţă şi alăturându-mă acestui popor muncitor, chiar şi în rol de spectator. „Munca” moldovenilor va fi depusă în continuare – urmează competiţiile sportive la care participă şi un mare grup din R. Moldova.