Cuvântul scris pe un suport fizic este vechi de câteva mii de ani, reprezintă fundamentul oricărei societăţi civilizate. Cuvântul scris pe un suport fizic are capacitatea de a putea fi păstrat pe perioade foarte lungi de timp – mii de ani. Hrisoavele din vremea lui Ştefan cel Mare sunt scrise pe pergamente, foi fabricate din piele de viţel. Peniţa zgâria în pergament un şănţuleţ în care se strecura cerneala – scrisul avea astfel o alcătuire fizică, exista într-o formă proprie. Din acest motiv, hrisoave vechi de sute de ani pot fi citite cu uşurinţă în ziua de azi. Ba chiar mai mult: un pergament putea fi refolosit, scrierea devenită inutilă era răzuită cu o lamă ascuţită şi un nou document putea fi rescris. În limbajul ştiinţific al zilelor noastre, astfel de pergamente se numesc palimpseste: o filă de piele de viţel care cuprinde două scrieri – cea veche putând fi citită cu ajutorul razelor Roetgen. Acelaşi fenomen al impregnării suportului cu cerneală se petrece şi atunci când scriem cu peniţa pe hârtie.
Tehnica modernă ne-a adus mecanisme de scriere mult mai rapide decât învechitul scris de mână. Faxurile, copiatoarele şi imprimantele cu laser sau jet de cerneală sunt printre cele mai populare. Însă au un defect major: scrisul se şterge după doar câţiva ani. Cerneala nu aderă la hârtie, nu se uneşte cu ea. Un fax nu mai poate fi citit după un an de zile. O copie xerox se şterge după 5-10 ani, la fel şi o foaie ieşită dintr-o imprimantă laser. La aceste mijloace de scriere cu durată de viaţă scurtă se adaugă computerele – unde orice informaţie nu este altceva decât o înşiruire de 0 şi 1. Aşa-numitul progres nu este decât o păcăleală. Până la urmă durata de viaţă lungă o vor avea cele scrise cu peniţa pe hârtie şi cele tipărite: cărţile şi ziarele. Un ziar tipărit, dacă va fi păstrat în condiţii cât de cât bune, va putea fi citit şi peste 200 de ani.
Ziarul TIMPUL împlineşte zece ani – puţini la o primă vedere. Însă colecţia acestui ziar va putea fi citită şi peste 100 de ani. Biţii şi kilobiţii calculatoarelor dispar cu o simplă apăsare de buton, dispar pentru totdeauna deodată cu energia electrică. Cuvântul tipărit rămâne. Prin simplul fapt că este o publicaţie tipărită, ziarul TIMPUL reprezintă o ancoră a zilelor noastre – ca şi orice altă tipăritură de la Chişinău sau din întreaga lume. Toţi cei care au scris şi au semnat în ziarul TIMPUL în aceşti zece ani vor avea de dat socoteală pentru cuvintele scoase la lumină – într-un fel sau altul. Iar acest lucru este un motiv de mândrie: fiecare dintre colegii mei au pus o cărămidă la construcţia unei imagini care va avea efecte multă vreme de acum înainte.
La mulţi ani ziarului TIMPUL!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
