Cică era odată o bătrânică care suferea de ochi. Când a început să vadă tot mai rău, a hotărât să se adreseze unui doctor. În privința plății s-a înțeles cu doctorul în felul următor: dacă o va lecui, îi va da toată plata odată, la urmă, iar dacă nu – nu-i va plăti nimic. Doctorul s-a învoit și a început s-o lecuiască. Se ducea la bătrână în fiecare zi, îi ungea ochii cu doftorii, iar când pleca, lua câte un lucru din casa babei. Bătrâna simțea că lucrurile din casă i se împuținează și, după ce s-a vindecat cu totul, a văzut că nu mai rămăsese cu nimic în casă. Doctorul, după cum a fost tocmeala, i-a cerut babei plată pentru că o vindecase, bătrâna însă i-a spus acestuia: acum văd și mai rău ca la început, căci înainte de a mă lecui, vedeam toate lucrurile din casă, iar acum când tu m-ai vindecat și zici că văd, de fapt nu văd nimic din câte le-am avut.
…Bineînțeles, fabula de mai sus poate fi legată de niște evenimente politice și de niște oameni politici. Dacă ai sta să te gândești atent la ceea ce se întâmplă azi în politica de la Chișinău, ai găsi numaidecât niște corespondențe. Unul s-ar asemăna cu baba, altul – cu doctorul. Și situații similare ai găsi – fie legate de alegeri, fie de formarea structurilor parlamentului sau de împărțirea fotoliilor în viitorul guvern. Unii dintre dvs. ar putea merge și mai departe, numind chiar persoane concrete. Nu cred însă că ar fi bine dacă am trece la nominalizări. Tocmai de aceea fabula-i fabulă, că nu dă nume, ci sugerează numai personaje și situații. În acest fel, ea îți oferă posibilitatea să-ți înhami imaginația și s-o pui la arat.
Să ne imaginăm acum că pe străzile unui mare oraș se circulă neținându-se cont de nicio regulă. Se face la dreapta acolo unde trebuie să se facă la stânga, se merge în sens invers acolo unde acest mers e interzis ș.a.m.d. Ar fi o nebunie, desigur. Dar nebunia ar fi și mai mare, dacă s-ar găsi un ins care, peste noapte, ar schimba locurile indicatoarelor rutiere, încurcându-le în mod intenționat. Și nebunia ar consta nu atât în faptul că s-ar produce multe accidente, ci mai ales că acestea s-ar întâmpla în mod „regulamentar” sau, cu alte cuvinte, în mod constituțional. Astfel, unul nu ar acorda prioritate, conform „regulamentului”, și s-ar tampona de celălalt care, la rândul lui, nu va acorda nici el, cu gândul la același „regulament”…
Iată de ce, și la noi în politică se întâmplă numai accidente, deoarece jocul se desfășoară în afara oricăror reguli. Bine, bine, o să mă întrebați, dar ce are nerespectarea regulilor de joc în politica noastră cu fabula despre doctor și bătrâna bolnavă de ochi? Desigur, are ceva. Numai că eu unul înțeleg altfel morala fabulei, dându-i dreptate doctorului, nu babei, întrucât, hai să stăm strâmb și să judecăm drept: da cu ce se alegea el la urmă dacă baba, văzându-se sănătoasă, nu l-ar fi plătit cu nimic? Nu e mai cu dreptate oare că el și-a luat pe parcurs atâta cât a putut?
Și în politică se întâmplă la fel, atunci când nu se respectă regulile jocului.
