Educatoarele sunt mame, camerele internatului sunt case, iar curtea instituției servește drept teren de joacă. Chiar dacă este greu de imaginat, acești copii învață să cânte gesticulând și să danseze fără muzică. Acum, înainte de Ziua Copiilor, noi am mers să vedem cum aceștia se pregătesc de sărbătoare.
Atunci când am intrat în internatul din Bălți, parcă am nimerit într-o poveste. Pe pereți erau pictate personaje amuzante, iar culorile folosite bucurau privirile.
Pereții din interiorul internatului sunt picrați
La primul etaj se simțea un miros de mâncare ce amintea de grădiniță, iar la etajul doi cineva tropăia. Ne-am urcat în grabă sus, iar acolo am găsit-o pe educatoarea Tatiana Râbac care ținea de mâini câțiva copii de-o șchioapă și toți dansau în cerc. Pe fața fiecăruia se vedea fericire și entuziasm. Toți țineau ritmul și știau foarte bine mișcările. „Arată ca niște micuți absolut normali, nu? Din păcate, dansurile noastre sunt fără muzică pentru că nimeni n-o aude. Aceasta este grupa mică formată din copii cu deficiențe auditive. Ne pregătim pentru 1 iunie, când va fi marcată ziua lor, a copiilor”, îmi zice educatoarea care era în toiul repetiției pentru festivitate.
„Sunt ținuți ca puișorii în palmă”
Scopul aceste instituții este să-i învețe pe copii să se exprime oral, în scris, dar și să deprindă limbajul semnelor. Odată ce „absolvă” internatul, aceștia sunt pregătiți să meargă la școală. Totuși, până atunci cu ei se muncește mult, atât în grup, cât și individual.
Valentina Reaboi, directoarea instituției, spune că majoritatea micuților de la această casă de copii au tată sau mamă, dar sunt totuși doi ai căror părinți au fost lipsiți de drepturi. „Avem aici o fetiță uitată deja de trei ani de propria mamă. Anul acesta ea finalizează programul și cred că o să meargă la școala pentru copii cu dereglări auditive din Cahul. Ea are peste șapte ani și, din păcate, nu poate să mai rămână aici”, spune dezamăgită directoarea.
Valentina Reaboi, directoarea internatului pentru copii surzi din Bălți
În prezent, la acest internat sunt educați 32 de copii. Aceștia sunt repartizați în trei grupe, două formate din cei cu dereglări auditive grave, iar cea de-a treia este compusă din copii cu deficiențe de vorbire. „La noi toți micuții sunt preșcolari și sunt ținuți ca puișorii în palmă. Ei sunt supravegheați 24 din 24 de ore. Educatoarele sunt ca niște mame. Aici lucrează doar femei care știu ce înseamnă durerea de părinte. Nu toate persoanele rezistă să muncească într-un asemenea loc”, a subliniat directoarea.
Personalul internatului este format din nouă educatori, trei defectologi și 18 lucrători auxiliari (dădace, bucătari, asistente medicale etc.).
Învață să vorbească în fața oglinzii
Unul dintre cele mai importante servicii de care au parte copiii sunt consultările defectologului. Acesta face cu ei exerciții pentru dezvoltarea vorbirii, dezvoltarea auzului, dar și matematica. În primele ore ale dimineții, specialiștii lucrează cu grupuri a câte cinci persoane, iar ulterior se muncește cu fiecare copil individual.
Marina Cojocari, una dintre defectologi, care lucrează la internat de 20 de ani, spune că ajută copiii să facă diferența dintre anumite sunete și îi învață să pronunțe cuvinte sau chiar propoziții. „Întâi de toate controlez dacă micuțul are rămășițe de auz. Bat din palme sau le cânt la diferite instrumente muzicale, să văd dacă fac diferența între ele. Ulterior cântăm vocalele în fața oglinzii și învățăm articulația gurii. Aici copiii studiază și limbajul semnelor, iar când cresc mari, ei comunică practic doar în acest mod”, susține specialista. Tot ea ajută copiii să se orienteze în spațiu și timp, dar și să numere.
Aparat pentru auz – șansa de a afla ce sunete îi înconjoară
Pentru ca să le ușureze viața copiilor, oamenii cu inimă mare le-au donat aparate pentru auz. Multe dintre ele deja sunt foarte vechi, însă oricum îi ajută pe cei mici să perceapă anumite sunete.
Aliona Adam, defectologul care lucrează cu grupa mai mare, mi-a arătat cum funcționează aparatele pentru auz. Unul l-am încercat și eu. Acesta se instalează ușor și amplifică sunetul de câteva ori. Pentru o persoană cu auz normal, acesta provoacă disconfort, însă pentru cei care nu aud aparatul este unica șansă să afle ce sunete îl înconjoară.
Aparat pentru auz
Chiar dacă nu aud, acești copii au o gândire absolut normală. Totuși, contează foarte mult când micuțul a venit la acest internat. Angajații spun că cei care vin mai degrabă se dezvoltă mult mai repede. În curte am observat că cei mici se înțeleg din priviri. Uneori ei emană și câte un sunet, specific copiilor care abia învață a vorbi.
De 1 iunie, vor cânta și vor dansa
De Ziua Copiilor, micuții de la acest internat vor organiza un concert. Cei care pot vorbi, vor cânta cu voce tare, cei surzi vor face același lucru, însă doar prin intermediul semnelor. La dansat se descurcă toată lumea, iar acolo se vor implica toți.
Pe lângă programul artistic, copiii iubesc foarte mult activitățile sportive, de aceea după festivitate, ei vor ieși în curtea instituției și vor organiza jocuri.
În fiecare an, de sărbători, diferiți agenți economici sau chiar persoane fizice vin cu daruri pentru acești copii. Și anul acesta mulți au promis că le vor păși pragul.
Alfabetul însoțit de limbajul semnelor
Până acum un copil putea să ajungă la acest internat din Bălți după ce era examinat de comisia medico-pedagogică republicană. De anul acesta procedura de „recrutare” s-a schimbat. Acum asistentul social din localitate trebuie să pregătească dosarul și să-l expedieze la Ministerul Educației, unde se va lua decizia dacă acesta va ajunge aici sau nu.
Internatul pentru copii surzi din Bălți a fost fondat în anul 1992. Toți micuții de aici sunt în grija statului, primesc ajutor medical gratuit, sunt hrăniți de cinci ori pe zi, iar pentru fiecare se cheltuiesc câte 31 de lei.
