Această criză s-a încheiat vineri, după un interimat de aproape trei ani, odată cu alegerea lui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului.
2009
– 5 aprilie: Cetăţenii moldoveni votează în cadrul alegerilor legislative, organizate la termen.
– 7 aprilie: Numeroşi cetăţeni moldoveni ies în stradă înainte de anunţarea rezultatelor, pentru a protesta faţă de PCRM. Manifestanţii sunt mobilizaţi prin reţelele de socializare, motiv pentru care mişcarea de contestare din R. Moldova devine cunoscută în presa internaţională ca „revoluţia Twitter”.
– 8 aprilie: PCRM obţine 49,48 la sută din voturi, respectiv 60 de mandate din 101 ale Parlamentului, situaţie care îi permite alegerea unui Guvern, dar nu şi a preşedintelui ţării, pentru care mai are nevoie de un vot.
– 10 aprilie: Vladimir Voronin acuză România de implicare în protestele din 7 aprilie.
– 5 mai: Prima şedinţă a Parlamentului, în urma căreia Vladimir Voronin este ales preşedinte al Legislativului.
– 20 mai: Opoziţia se uneşte şi blochează alegerea preşedintelui ţării.
– 3 iunie: O nouă tentativă eşuată de alegere a şefului statului.
– 16 iunie: Dizolvarea Parlamentului şi convocarea alegerilor anticipate. Tot în iunie PCRM primeşte o lovitură dură, unul dintre membrii săi importanţi, Marian Lupu, se retrage din partid.
– 8 august: Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat (PDM) şi Alianţa Moldova Noastră (AMN) semnează documentul de constituire a coaliţiei de guvernare „Alianţa pentru Integrarea Europeană”.
– 29 iulie: Alegeri legislative anticipate, în urma cărora PCRM pierde 12 mandate (obţine 48 de mandate). Cu toate acestea, celelalte formaţiuni intrate în Parlament – Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PDM, condus de Marian Lupu) şi Alianţa Moldova Noastră (AMN) – obţin doar 53 de mandate, cu opt mai puţine decât sunt necesare pentru alegerea preşedintelui.
– septembrie: În urma negocierilor, partidele din cadrul Alianţei îşi redistribuie principalele funcţii în stat. Astfel, Mihai Ghimpu este ales preşedinte al Parlamentului şi exercită funcţia de preşedinte interimar al ţării, Vlad Filat este învestit premier (25 septembrie), iar Marian Lupu este susţinut pentru funcţia de şef al statului.
– noiembrie-decembrie: tentative eşuate de alegere a preşedintelui ţării.
2010
– 16 martie: Curtea Constituţională decide că Parlamentul trebuie dizolvat după 16 iunie, deoarece această măsură nu poate fi aplicată de două ori într-un an.
– 5 septembrie: Referendum cu privire la schimbarea modului de alegere a şefului statului, soldat cu un eşec. Deşi 87,8 la sută dintre alegători au votat în favoarea alegerii şefului statului prin vot direct, rata de participare a fost de doar 29,05 la sută. Pentru validare era necesară prezenţa la urne a unei treimi dintre alegători.
– 28 noiembrie: Alegeri legislative anticipate, al treilea scrutin în ultimul an şi jumătate. PLDM, PDM şi PL obţin împreună 59 de mandate, iar PCRM 42. Alianţa Moldova Noastră nu reuşeşte să mai intre în Parlament.
– decembrie: Negocieri în interiorul Alianţei, în urma cărora Vlad Filat este învestit premier, iar Marian Lupu este ales preşedinte al Parlamentului, îndeplinind funcţia de şef de stat interimar.
2011
– 20 octombrie: Parlamentul stabileşte pentru 18 noiembrie data alegerii preşedintelui ţării.
– 4 noiembrie: Trei deputaţi comunişti (Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc) părăsesc PCRM.
– 15 noiembrie: Se încheie perioada de înscriere în cursa prezidenţială fără înregistrarea vreunui candidat.
– 25 noiembrie: Modificarea procedurii de alegere a preşedintelui ţării, organizarea unui vot fiind considerată valabilă doar dacă vor participa 61 de deputaţi din totalul de 101.
– 2 decembrie: Parlamentul stabileşte o nouă dată pentru alegerea preşedintelui ţării, la 16 decembrie.
– 14 decembrie: Expiră termenul de depunere a candidaturilor, iar Marian Lupu rămâne singurul înscris în cursă.
– 16 decembrie: Parlamentul nu reuşeşte să aleagă preşedintele ţării. În total, au votat 62 de deputaţi, dar Marian Lupu a primit doar 58 de voturi. Pentru a deveni preşedinte, el avea nevoie de 61 de voturi.
– 28 decembrie: Marian Lupu anunţă că nu va mai candida pentru funcţia de preşedinte al R. Moldova. Parlamentul stabileşte următorul vot pentru alegerea preşedintelui la 15 ianuarie.
2012
– 12 ianuarie: Curtea Constituţională din Republica Moldova anulează alegerile prezidenţiale de la 16 decembrie, apreciind că acestea au fost neconstituţionale. Alegerile prevăzute la 15 ianuarie nu vor mai avea loc.
– 28 februarie: Fostul preşedinte moldovean Vladimir Voronin declară că nu va mai candida la preşedinţia Republicii Moldova sau la altă funcţie în stat.
– 7 martie: Parlamentul aprobă un proiect care prevede că votul pentru desemnarea preşedintelui Republicii Moldova se va desfăşura la 16 martie.
– 12 martie: Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) anunţă oficial că susţine candidatura lui Nicolae Timofti la preşedinţia Republicii Moldova. În prezent, Nicolae Timofti este preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Mediafax.ro
