Un moldovean din Vrancea a plecat în Italia. Nu a plecat de prea mult bine – aş zice că dimpotrivă. Ajuns în Italia, s-a angajat la o fermă, împreună cu un văr de-al lui. Moldovenii se pricep la lucrul pământului. Dar au şi un soi de blestem asupra lor: se pricep la orice şi nu prea au teamă. Iar patronul din Italia şi-a dat seama că băieţii sunt pricepuţi, aşa că le-a propus o poveste mai profitabilă decât agricultura. A început să fure împreună cu ei cabluri de înaltă tensiune. Moldovenii se duceau pe câmp, tăiau cablurile, le ardeau – iar patronul vindea cuprul. Am fost surprins să aflu că un sport practicat pe scară largă în România are adepţi şi în Italia. Mi s-a spus că furtul de cupru este o îndeletnicire extrem de profitabilă şi răspândită în Peninsulă. Suntem neamuri până la urmă, chiar dacă de departe…
Treaba a mers bine până într-o zi, când s-a întâmplat nenorocirea. Vrânceanul nostru s-a curentat şi a căzut de pe stâlp. Vărul lui l-a dus la spital, dar degeaba. A murit. Patronul a încercat să acopere povestea, însă a intrat în acţiune poliţia. Cel de-al doilea vrâncean şi patronul au fost arestaţi. Neamurilor din România nu le-a mai rămas altceva de făcut decât să aducă mortul acasă, să-l îngroape. Şi aici am avut o altă surpriză. Ştiam că este foarte dificil să transporţi un mort peste graniţe. Nu-u-u! Mi s-a spus că la morgile din Italia te aşteaptă la ieşire mai multe firme care se ocupă de tot. Aranjează rapid cu hârtiile, cu coşciugul sigilat, cu transportul special – bani să ai, că are cine să se ocupe. Iar acest lucru este cât se poate de trist. Înseamnă că sunt atât de mulţi morţi români în Italia, încât transportarea lor peste graniţă a devenit o afacere profitabilă. Românii sunt în Italia un fel de sclavi buni la toate, iar când „binevoiesc” să moară pe-acolo, sistemul este gata aranjat să îi expedieze pachet înapoi.
Mai este un alt aspect: presa italiană a sărit să înfiereze evenimentul. Bineînţeles, accentul a fost pus pe problema imigranţilor. Imigranţii din Est vin în Italia, le iau locurile de muncă italienilor şi se dovedesc a fi şi infractori. Bine, dar patronul era italian! Da, era născut şi crescut în Italia, însă mama lui era venită de prin America Latină – deci nu era italian! Era şi el neam de imigrant! Cum spuneam mai sus: imigranţii sunt buni câtă vreme fac treburile murdare, apoi toată lumea se debarasează de ei.
Departe de mine gândul să justific furtul (deşi există o linie de gândire care încearcă să ne convingă că jafurile de săptămânile trecute de la Londra se datorează condiţiilor sociale!). Celălalt vrâncean, aflat în arestul italian, va fi judecat şi pedepsit pentru fapta sa. Nu am de gând să le justific faptele acestor băieţi. Doar îmi doresc să nu fi fost siliţi să îşi părăsească ţara în căutarea unui câştig mai bun. Îmi doresc ca ei să fi putut să-şi vadă de viaţă în ţara lor. Şi fiii Vrâncioaiei au murit, dar în luptă.
www.george-damian.ro
