Anatolie Cărbune este epigramist care locuiește în Florești. Fost profesor de fizică şi matematică, acum pensionar, și fost candidat ca independent la Primăria din Florești. Unionist, participant la marșul până la Prut pe jos și, ca orice unionist, om demn, curat, dornic de dreptate. De aceea Anatolie Cărbune e și protestatar autentic față de jaful din R. Moldova și a fost prezent săptămâni de zile (și de nopți!) în corturile din Piața Marii Adunări Naționale.
Am avut plăcerea să fac cunoștință cu Domnia Sa virtual și apoi să ne întâlnim în Piața Marii Adunări Naționale. O să povestesc în rândurile care urmează mai multe, însă am vrut neapărat să îi răspund domnului Cărbune public la mesajul pe care el l-a lăsat pe rețeaua de socializare Facebook:
„Din zori m-au telefonat de la Soroca şi mă întreabă: – Ce facem pe 27 martie?
– Plecăm! Îi răspund scurt.
– Şi mai departe? Zice el.
Asta e! Ce facem mai departe, ce facem după 27 martie?
Pentru că, la fel ca Anatolie Cărbune, sunt mulți oameni buni, sufletiști, care pot fi motorul schimbării, vreau să răspund public demnului basarabean. Îl respect pe omul acesta și pe voi, restul, pentru că, până la urmă, înțelegeți. Ia uitați ce a scris, tot pe Facebook, acum două săptămâni:
„A apărut o iniţiativă, din teritorii, să constituim un grup de iniţiativă în raion, în afara castelor politice, şi să pregătim o mare adunare a cetăţenilor în raionul Floreşti, să cerem socoteală moşierilor locali, de ce nu, să-i mai rărim că s-au plodit ca ciupercile după ploaie. S-o începem de jos în sus, că invers nu s-a reuşit. Poate e cazul să dăm start sezonului politic de la talpa ţării şi nu de prin palatele construite pe bani furaţi.”
Domnule Anatolie Cărbune,
Cu dragoste frățească v-am așteptat la Prut la Podul de Flori, eu neputând trece hotarul nedrept. Cu aceeași dragoste, România își așteaptă acasă fiica, Basarabia, să vină, furată, trădată, mereu, numai să vină mai repede.
Cu umilință, mi-a trecut entuziasmul în octombrie anul trecut, văzându-vă. Eu eram bucuros, că puteam merge liber pe străzile din Chișinău, și v-am întâlnit pe o ploaie torențială. Aveați buzele uscate și erați printre puținii care se încăpățânau să rămână zi și noapte în Piața Marii Adunări Naționale. Am rămas tăcut. Cu dumneavoastră era și fiul, Radj Cărbune, lector la Universitatea „Constantin Stere”. Mi s-a părut și mi se pare ironic… Marele Stere, președintele Sfatului Țării, cel care a știut cum să facă dreptate, bunăstare, istorie, votând Unirea cu Țara pe 27 martie 1918, acuma poartă numele unei universități din Republica Moldova care nu-și găsește (și nici nu are cum să-și găsească) calea. O Republică Moldova care își umilește fiii și îi obligă să stea în corturi pentru dreptate și bunăstare. Astăzi nu mai are cine face istorie?
Văd pe Facebook că nu știți pe cine să susțineți mai departe. Pe partea de luptă împotriva oligarhiei, pe Năstase, pe Maia Sandu? Am citit că spuneți că e potrivit pentru a uni forțele unioniste colegul meu de ziar, Octavian Țâcu („să se îndure de noi, cei rătăciţi în multitudinea de idei şi partide, şi să ne unească în jurul lui pe toţi, avem sorţi de izbândă să se regăsească printre sondaje şi o mişcare serioasă unionistă”). Dumneavoastră, știți mai bine, frate Cărbune, nu umblu eu să te conving. Lideri politici de anvergura lui Stere nu mai există azi, dar se pot găsi. Dar e bine că și liderii partidelor care vor să fie centriste, cum e cel al Maiei Sandu, se exprimă pentru unire la un referendum, cum a repetat Maia la întâlnirea avută în Floreștiul matale săptămâna trecută. Să avem răbdare cu ei, până se vor înțelege; să nu le dăm votul până nu vor face cum zicem noi privind Unirea.
Dacă o să citești editorialul meu de săptămâna trecută, din TIMPUL (unire, unioniști), o să vezi că și noi, unioniștii din România, avem aceleași gânduri ca tine, frate Anatolie. Ce facem mai departe? Nu avem voie să treacă 27 martie peste noi fără a fixa un orizont de timp pentru țelul nostru hotărâtor. Ne trebuie mișcarea unionistă unită, toți împreună. Așa e, da, ai dreptate: „trebuie să fim bine organizaţi, să nu ne adunăm ca de obicei prin diferite colţuri fiecare cu unirea lui, este necesar să ne unim noi înşine, să fim sinceri şi nu enigme ori la cheremul unor oligarhi care de ani în şir ne duc de nas măgulindu-ne cu nişte părăluţe ori alte daruri”.
Pe lângă partide și unii lideri politici care nu se înțeleg între ei, pe lângă dezbinarea pe care o știm, pe 27 martie trebuie să dăm dovadă de unitate, iar apoi să creăm structura care ne permite să câștigăm alegerile pentru Unire. Nu mă refer la alegerea președintelui și nici a vreunui scrutin electoral pentru scaunele blestemate care împiedică de fapt realizarea Unirii (dacă n-ar mai fi acele scaune moi, nu s-ar mai împotrivi atâția la ce-i bine și ce-i firesc). Ne trebuie, deci, organismul care să popularizeze în rândul maselor Unirea și s-o ducă la 50%. Fă parte din acest organism, frate Anatolie Cărbune. Te propun în Sfatul Țării, pe tine și pe fiul tău. Fii tu schimbarea pe care ai vrea-o de la Octavian Țâcu și de puținii bărbați patrioți rămași nepătați între Prut și Nistru.
UNIREA FACE PUTEREA, București, 10 martie 2016, pentru fratele de credință Anatolie Cărbune
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
