(Democrație – Transparență) Acordul de Asociere va fi tradus în TOATE LIMBILE oficiale ale UE, data probabilă la care vom semna: septembrie 2014
1. Și-a atins obiectele Parteneriatul Estic, lansat la Praga, în mai 2009?
2. Premianții PaE sunt Georgia și Republica Moldova. Ce drum mai au de urmat până la semnare și apoi realizarea obiectului aderării la UE?
3. Cât despre repetenți, restul de 4 state din PaE, care au fost cauzele pentru care aceste țări resping UE, Occidentul, preferând să rămână într-o zonă gri?
–
1. Dacă luăm statele partenere din Vecinătatea Estică în ansamblu, atunci obiectivele atinse prin Parteneriatul Estic sunt mai degrabă consolante. Nu se poate vorbi, însă, de un fiasco, deși refuzul Ucrainei de a se conforma condițiilor UE pentru a semna Acordul de Asociere va genera probabil pe termen scurt și mediu repoziționarea unor state cheie din UE vizavi de Europa de Est și Rusia în special, întărind solidaritatea statelor-sponsor ale PaE.
Pe parcursul celor patru ani, însă, s-a cristalizat criteriul diferentierii care sugerează tratarea fiecărui stat partener aparte pentru merite și realizări, dar și pentru eșecul de a urma condițiile UE. Astfel, principiul „mai mult pentru mai mult”, s-a regăsit și în rezultatele Summitului de la Vilnius. În următorii ani vom fi probabil martorii acestei diferențieri prin graduala europenizare a statelor de succes din PaE și îndepărtarea de eșalonul post-sovietic.
2. Cele două state partenere de succes – Moldova și Georgia – au obținut cel puțin ceea ce și-au propus la această etapă, adică parafarea Acordului de Asociere, Moldova obținând chiar și un premiu pentru dedicația cu care și-a facut temele, sub forma angajamantului UE de a oferi liberalizarea vizelor în regim accelerat (poate chiar până la finele primului semestru al anului 2014) pentru cetățenii moldoveni posesori de pașapoarte biometrice. Liberalizare regimului de vize este realizabilă în timp util dacă instituțiile UE – Comisia, Parlamentul și Consiliul European – vor accelera procesul birocratic de adopatare a amendamentelor la Regulamentul Consiliului UE cu privire la libertatea de circulație în cadrul UE.
Agenda pentru 2014 (și 2015 având în vedere Summitul de la Riga din mai 2015) conține acțiuni concrete pentru încheierea procesului de asociere. Ea ține atât de dinamica cu care cele două state vor avansa în următorul an pe calea reformelor, aproximării și ajustării sistemelor normative, juridice și economice, cât și de rapiditatea cu care Bruxelles-ul și instituțiile din arcul decizional al UE vor ratifica instrumentele pentru semnarea Acordului de Asociere. Scenariul optimist, dar realizabil, indică luna septembrie a anului viitor ca data cea mai probabilă pentru semnarea AA. În acest răstimp textul acordului este expertizat juridic, tradus în toate limbile oficiale ale UE, adoptat după consultări interne și inter-instituționale împreună cu organisme ale Parlamentului European. Într-o etapă imediată Consiliul votează cu majoritate calificată adoptarea modificărilor și Acordul este semnat împreună cu Moldova. Ultima etapă constă în ratificare de către parlamentele Moldovei, ale celor 28 state membre și a Parlamentului European. Odată cu publicarea textulului în Jurnalul Oficial al UE, Acordul intră efectiv în vigoare.
Cele două state au însă de trecut printr-o perioadă de turbulențe din cauza unor factori interni, dar adesea cu sponsorizare externă. Încă nu se știe cum vor perturba acești factori traseul partenerilor din Vecinătatea Estică. Devine tot mai evident că pană la Summitul de la Riga, care se va ține probabil în mai 2015, asocierea trebuie realizată eficient din punct de vedere politic și geopolitic chiar. Fără implicarea concertată a UE și statelor sponsor Moldova și Georgia vor resimți mult mai greu acțiunile anti-asociere.
3. Fiecare caz este specific și nu cred că pentru unele state sau elitele ce le reprezintă este necesarmente o zonă gri. Este mai degrabă consacrarea unui status quo pe care și-l doreau, cel puțin în trei din cele patru cazuri. Le-aș lua în ordinea îndepărtării din punct de vedere a sistemului de valori și acțiuni față de UE.
Belarus nu a avut vreun parcurs notabil în cadrul platformei EaP. Regimul dictatorial al lui Lukașenka a dus o politică a izolarii și uneori chiar a sfidării față de UE ca rezultat al gravelor încălcări ale dreptului omului după alegerile din decembrie 2010. Unicul progres îl reprezintă angajamentul de a antama negocierile pentru facilitarea regimului de vize cu UE.
Azerbaijan nu și-a dorit un parteneriat cu UE de la bun început, ci mai degrabă un parteneriat bilateral pentru modernizare, în special economică. De altfel, Azerbaijanul a și semnat la Vilnius un acord pentru facilitarea vizelor.
Armenia, chiar dacă a încheiat toate capitolele în negocierea pentru asociere și avea aceleași șanse ca și Georgia, a fost deraiată de presiunea Kremlinului. Este cazul cel mai strident de manipulare economico-militară a Rusiei, care a jucat cinic și rece pe toate slabiciunile Armeniei, inculsiv, se pare, pe cele personale ale liderului de la Erevan.
În sfârșit, Ucraina, poate țara pentru care PaE a fost gândit, a eșuat pentru moment din motive ce țin mai degrabă de interesele personale ale președintelui țării și cele câteva clanuri din umbră. Ucraina s-a intors la punctul de start al lui Ianucovici ca președinte: acordurile de la Harkov. Ianucovici a trădat așteptarile unei majorități covârșitoare a ucrainenilor privându-i de construcția viitorului lor dupa un model european testat de nenumarate ori. Este trădarea speranțelor unei întregi generații și chiar națiuni.
Autor: OCTAVIAN MILEWSKI, coordonator de programe la International Fund for Cooperation and Partnership of the Black Sea and the Caspian Sea (București), doctorand în relații internaționale la SNSPA; masterat în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București, licențiat al Universității din Bălți, Republica Moldova; originar din Republica Moldova.
Sursa: revista22.ro
