În cadrul paremiilor citite din Vechiul Testament am auzit capitolul trei de la Solomon. Deși îl știam, am revenit asupra lui și mi-a rămas în suflet pentru frumusețea lui și pentru liniștea pe care o aduce celor întristați.
Moartea a rămas cel mai dur test al credinței noastre. Oricât de credincioși suntem, plecarea celor pe care îi iubim ni se pare, exact cum spunea regele Solomon, „o mare nenorocire”. E nevoie de multă putere ca să ne gândim în astfel de momente la învierea tuturor și la răscumpărarea pe care ne-a adus-o jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce.
Citind și recitind cuvintele referitoare la plecarea celor drepți din această lume, din „Cartea înțelepciunii lui Solomon”, m-am gândit că ar fi un balsam pentru oricare dintre noi. Citiți-le cu atenție și mângâiați-vă cu adevărul lor: „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui”. („Cartea înțelepciunii lui Solomon” 3, 1-9)
